Olimpul judiciar mioritic

Sărăcuții de ei, îngerașii de magistrați, NU ȘTIAU DE PROTOCOALE!
Nu știau de sodomizarea pe care neoSecuritatea i-o trăgea Reginei tuturor Virtuților!

Evident că nu știau, dacă ne gândim că ei sunt cu toții organizați în coruri de Arhangeli, Seraphimi, Ophanimi, Cherubimi etc., sălășluiesc într-un tărâm diafan, situat cu vreo 3 stații deasupra Domnului Zeu și nu dau socoteală NICIODATĂ NIMĂNUI: nici Lui Domnul Zeu, nici lui Draaqu.  Acolo, în Olimpul lor uranian, sunt îmbrăcați în cearșafuri albe cu dantele, se preumblă pășind pe norișori de vată de zahăr, beau ambrozie din cornuri de mied și discută peripatetic despre Adevăruri Universale, cum ar fi, de exemplu: sexul îngerilor decăzuți, sensul etic al conceptului de Justiției (aka Dreptate), cauza decesului la masculii din specia „Mantis Religiosa”, unde se duc norii când se duc și unde dispar bărbații când pleacă de la domiciliul conjugal să ducă găleata de gunoi.

În rest, având în vedere statutul de independenți, impertinenți, inamovibili și iresponsabili, ei NICIODATĂ nu se amestecă și nici nu privesc în vreun fel la moritorii plebei de pe Pământ, aceasta chiar în ciuda evidenței faptului că existența lor onctuoasă de nemuritori, abundența cornurilor cu ambrozie le este asigurată cu firfiricii smulși cu anasâna din batista înnodată a babelor, cu pițărăii luați cu japca din pușculița prichindeilor și cu crăițarii jupuiți din chimirul spart al metenilor.

Excepție de la regula invariabilă a neamestecării speciilor divine ale magistraților cu speciile păgâne ale moritorilor constă în plictisul enorm ce se instalează deseori în Olimpul Judiciar. Evident că Acolo nu pot să stea o eternitate de vreme, să discute vorbe ca să aibă ce vorbi discuții, răstimp în care sparg semințe de soreancă și bostan, neuitând să-și confirme statutul de Iresponsabili prin aroganța scuipării semințelor în capul Domnului Zeu și al Fiului Acestuia.

Atunci, aceste divine creaturi, „AȘA, MAI MATURI, MAI PERVERȘI”, inițiază niște jocuri erotice în sarcina moritorilor, „BĂGÂNDU-LE-O acestora DE SUS, DE LA 45 DE GRADE, IN-CRE-DI-BIL!” (apud nick tomuș – unul din sumedenia de magistrați scelerați)

În atare circumstanțe descriptive, de unde Mamuța Draaqului (Doamne, iartă!) să știe acești ÎNGERAȘI despre gravele deficiențe și disparități ce au transformat conceptul de „Justiție” într-un cadavru în stare de putrefacție, fetid, ce duhnește atât de urât încât până și Domnul Zeu s-a întors cu spatele la rrumâni, dându-se mai la fereală, într-un loc luminos și cu verdeață, unde nu e nici întristare, nici suspin, ca să caute un boschet mai stufos îndărăptul căruia să-și börască scârba și dezgustul!