Apăi,
azi, 22 Decembrie, la aniversarea / comemorarea
a 3 decenii de la Izbânda fâsâită a Marii Loviluții Neosocialiste din
Decembrie, mi-aș dori ca șandramaua asta de Țară, (veritabilă colonie distopică
orwelliană, care e doar o caricatură a ceea ce visam noi – tinerii acelui tenebros
solstițiu de iarnă) să se transforme instantaneu
într-un bârzoi mare.
Într-o muscă dintr-aia mare și verzalie de căcat,
zgomotoasă ca o dronă nebună.
Ei
bine, această muscă mare de căcat AȘ STRIVI-O DINTR-O SINGURĂ LOVITURĂ DATĂ CU
DOSUL PALMEI.
După
care, satisfăcut de „lucrul bine făcut”, mi-as spăla mâinile în apă neîncepută,
ca să nu mai rămână nimic amintire și m-aș duce să halesc un grătar mare de
pork, mare cât roata tractorului Tatra sau cât pălăria lui Sadoveanu.
Apoi
aș bea o bere mare, dintr-un cănoi dintr-acela de-l utilizau gealații lui
Ghitler la berăria Hofbräuhaus.
Apoi
evident că aș trage o râgâială de sațietate și satisfacție față de întreaga
activitate recentă: pocnitul și strivitul muscoiului verzaliu, spălatul
mâinilor, crăpelnița și bardaca de bere.
Asta
cu grătarul de pork grețos, berea și râgâitul porcesc constituind dovada lipsei
oricărui resentiment și a oricărui regret față de răposata Rröemenikă
metamorfozată în bărzăun aplatizat cu dosul palmei.
HOWGH!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu