Patul lui Procust – versiune carteziană (bidimensională)

Mno!

Cică az’ e ziua în care Mesianicul Emisar al Domnului Zeu a realizat FirstSpaceShip, precedându-i astfel pe Elon Musk (SpaceX) sau Richard Branson (Virgin Galactic).

Dar, cum nu suntem pasionați de semnalele codificate, efectuate cu lumânări aprinse, parole taliban-nazistoide (gen „Sieg Heil” sau „H. s-a turboreactat”), nici de schimbul oneros de oale, blide și tingiri, efectuate peste grilajul sepulturilor, ne sugrumăm plictisul inactiv cu o postare pseudo-soteriologică.

Adicătelea Patul lui Procust în versiune bidimensională și semnificațiile sociale, istorice, cutumiare sau comportamentale ale acestui pat.

Apăi, se știe de toată lumea * că Procust aista vine din mythologia elină, fiind un palicar ticălos care-și ademenea goștii să se hodinească într-un pat de aramă. Care era mai scurt decât patul, îl lungea oleacă, trăgându-l în chingi, ca să ajungă la standardul metric al patului.

Care oaspe era mai lung decât patul, cică-l scurta oleacă, ca să nu-i iasă de sub plapumă deștele de la picioare sau capul.

Adicătelea îl scurta pe oaspete de picioare sau de cap.

Asta o fo’ în vremile mitologice ale Eladei.

Draaqu poate ști dacă o fi fost adevărat sau toată povestea e doar o basnă scornită, care să spăimânte Helene și Clitemnestre slabe de înger, care să se înfricoșeze și să cadă mai ușor… la pat (ofcourse!).

Salt în timp, până-n zilele noastre, veleat 7527 de la Facerea Lumii, adicătelea 5508 plus alții vro 2019 ani de când Înaltul Reprezentant Extraordinar și Plenipotențiar al Domnului Zeu a realizat prima ascensiune cu un vehicul spațial de tip ”VSS Holy Enterprise”. (sic! Air Crash Investigations, S18E06)

Zilele trecute, cu okazia unor lucrări de renovare ale Turnulețului meu de Fildesh am fo’ pus într-o situație decizională rară:

a) la un recamier vintage, de pe timpul Plumbuitului, mult vestitul recamier „Sorina”, pur și simplu m-am juruit că mai bine dorm pe prundiș decât să mai leg arcuri de pat. Dă-le-n piszdele mumei lor de arcuri, că o viață întreagă am tot legat arcuri și nica fason n-am izbăvit!

b) un samaritean ș-o adus aminte că are azvârlită în pod o saltea scumpicică dar ajunsă nemaifolosită. O scoborât-o din pod și mi-o adus-o la ceas de crepuscul de amurg, timp la care o trebuit să mai aștept încă vrun ceas până s-o car în casă, nu de alta dară primprejurul meu e o poziție înaintată de observator de artilerie a unei năroade care confirmă întru totul stereotipul prostanului sadea: „nu le pricepe, dar le potrivește… admirabil”. Dacă zărea pruoasta salteaua și p-ormă credea că am introdus în casă vro 72 de fecioare muslime, înstruțate în burkha și ascunse în saltea?

Amu iacătă datele dimensionale care m-o determinat să reiterez mitul lui Procust, în variantă bidimensională.

Lada recamierului meu avea 1.20 metri lățime, pe 1,90 lungime.

Salteaua samariteanului avea 0,90 metri lățime pe 2,00 metri lungime!

Hmmmmm!

Ia rezolvă asăminea problemă, Procuste, dacă zici că ejti jmecher!

Trage în chingi lățimea lăzii și retează capul sau picioarele saltelei!

Soluție:

Din vechiul pat al recamierului, am mai folosit doar… picioarele.

Care au fost atașate unei construcții noi, realizate de la zero, din lemn de brad natur, lăcuit cu lac incolor, de dimensiunile 0,90 m x 1,90 m.

Deci, cum s-ar zice, s-a rezolvat dimensiunea pe axa ordonatelor: 0,90 m lățime și suportul saltelei, și salteaua.

Amu, salteaua a fost desfăcută, iar din structura ei s-a extras un rând de arcuri, urmat de adaptările ulterioare: buretele retezat cei 10 centimetri, refăcute îmbinările și liniile, iar la fața saltelei realizată de asemenea o recroială cu 10 cm mai puțin.

De la 2,00 metri, salteaua s-a adaptat lungimii maxime permise de locașul recamierului: 1,90 metri pe axa absciselor.

Lucrarea finală arată iaca așa:

Amu, mai trebuie și ceva morală, că doar am zis că speța implică nenumărate concluzii.

În fapt, patul lui Procust  s-a manifestat nu în două dimensiuni, ci în tridimensionalitate, întrucât recamierul vechi avea cota de nivel al suportului arcurilor la +20 cm față de nivelul pardoselii, având 19 centimetri până la nivelul lăzii recamierului. (20+19 = 39)

Salteaua având doar 15 centimetri înălțime, nivelul podinei pe care se sprijină salteaua a trebuit înălțat la +24 de centimetri față de dușumea (24+15=39).

Ș-atunci, revenind la basna grecoteilor, am impresia că povestea e ori scornită, ori Procust aista o fi fost vreun diliu care era adeptul metodei radicale de tăiere a cireșului ca să culeagă câteva fructe.

Pen’ ce să lungești sau să scurtezi oamenii?

Nu mai bine scurtezi lățimea recamierului după lățimea saltelei?

Și nu mai bine scurtezi salteaua după lungimea recamierului?

Ai năibii nărozi și grecii ăștia!

Și cică ei au dat înțelepciune lumii antice!

Cică Procust ăsta, de-i în spiță cu marii philosophi ai Lumii, gândește lumea pe o singură dimensiune: pe lungime!

Dacă-l prindeau cumva Aristotel sau Pitagora pe nărodul acesta de Procust, cre’că-l bontăneau la căpuțul lui cel diliu numai cu cercuri, segmente, drepte, planuri și altele celea, croite din lemn de esențe tari ( de exemplu cedru libanez), ca să-l învețe minte să nu mai facă de ocară admirabila mitologie greacă.

Amu, amuzamentul vine dintr-altă parte, din actualitate.

M-o pus draacu și în vro doo dăți am scăpat porumbelul că am scurtat lățimea patului de la 1,20 la 0,90 metri.

În mod neașteptat, următoarea întrebare a fost aceeași: dacă am de gând să nu mă mai foot, dacă am de gând să dorm singur, etc. etc. adicătelea toate reacțiile au fost în mod unanim axate pe ideea de motăneală futăcioasă.

Măi, să fie! (m-am gândit Io*)

Fiecare grăiește despre exact ceea ce are în cap!

Dacă Procust judeca Lumea după lungimea patului, pasămite că megieșii mei judecă lumea după lungimea sau folosința pwlii. Atât și nimic mai mult.

Dar cum motăneala nu presupune o situare spațială alăturată a protagoniștilor, aidoma unghiurilor adiacente, ci cu totul alte situări, descrise în Kama Sutra, am tras concluzia că lumea din afara Turnulețului meu de fildeș e iremediabil dusă cu căpuțul.
Io* grăiesc de dimensiunile bidimensionale ale Patului lui Procust-reloaded iar ei îmi replică despre footut!
Și culmea, de parcă footutul ăsta o fi vreo etapă din campionatul internațional de Go sau Mahjong, la care competitorii stau față în față iar între ei trebuie musai să fie tabla sau masa de joc!
 

Așa că n-am mai zis la niminea ce am făcut, ca să nu mă pominesc iar cu vro întrebare și ilogică, și nerușinată.

Rămân la stadiul de postare pe blog, loc în care mă încânt de soluția perfect RAȚIONALĂ adoptată întru soluționarea acestei reiterări a motivului  mitologic al lui Procust.

Ș-am încălecat pe-o saltea

Și v-am pâcălit așea!

(post-script: care mă mai întreabă dacă în 90 de centimetri am loc să mă foot, scot pistolul lui Manea Slutul și Urâtul și-l împușc!

Siktir, depravaților!)

---------

Addendum: din păcate, performanțele execrabile ale camerei foto cu care s-au realizat imaginile nu scot în evidență adevăratele culori și detalii ale lucrării, care sunt mult mai plăcute decât cele din imagini.
Însă, cum știam că o să iasă o treabă de ispravă, m-am gândit să las niște cusururi, ca nu cumva Lucrarea să se apropie de perfecțiune, arhicunoscut fiind că Perfecțiunea este apanajul Emisarului Domnului Zeu. Să nu mai pomenim de faptul că perfecțiunea adeseori este anostă și cam plictisitoare.
Apăi, prima și prima dată am căutat scânduri cu cât mai multe și mai mari noduri.
C-așa am pohtit Io*.
Apoi, la partea din față, aproape de capătul de la perete, unul din dopuri era lipsă.

Cineva mi-a sugerat să fac un cep din lemn și să astup gaura.
La care Io*, am găsit o soluție mai atractivă: las acolo gaura și alături, cu un șablon imprimat, o să pictez un contur de mâță pitulată, ce stă la pândă.
Ceva cam așa: 

Inga așa, ideea mea brilliantă, de a pune mâța de strajă la borta din rama patului, o să mă ferească de ispita înfumurării realizării unei Lucrări aproape de perfecțiune. 
Ca să nu mai pomenim de faptul că sigur lu Procust nu i-ar fi trăsnit prin minte o asemenea aidee brilliantă, demnă de o veritabilă comedie greacă.

------

*nota: mai puțin maimuțicile năroade de bombardament gestapovist, neo-securiști vlăstare și puiuți de veterosecuriști, care au un impresionat IQ egal cu standardul imbecililor și idioților iar în loc de instruire școlară au participat doar la Simularea Educației Naționale, cu aplombul rățuștii turboreactate prin apă.