Iacătă la maimuțica capucin, școlită în România pe banii românilor, exilată în Kolonia penitenciară de peste ocean în căutarea Visului de Aur de a fi făcută gangbang de o gașcă de niggeri overgifted din Bronx, cum ne dă ea lecții de moralitate, celor care trăim în Lombardia di Bukowina!
Fără să aibă habar prin ce trec AZI medicii suceveni (care nu au fost atât de „isteți” ca maimuțica capucin să emigreze în State) și fără să doneze măcar un dolar găurit cu care să se cumpere o seringă hipodermică, maimuțica capucin juisează intelectualist dându-ne peste degete cu rigla.
Corolarul acestei halucinante probe de nesimțire a unei parașute imperiale cu estogenii cocoțați în gâtiță, a unei gonflabile călăfătuite cu neopren, se impune a fi analizat raportat la medicii-eroi ai Sucevei și ai întregii țări:
Cadre medicale infectate.
Total 357 la nivelul țării.
Suceava conduce în acest top al impotenței guvernamental-administrative cu
total 200
Medici 45
Asistenți medicali 77
Infirmiere 24
Îngrijitoare 10
Personal auxiliar 44
Dar, acești 200 sunt acei fraieri care și-au făcut studiile la aceleași facultăți ca și Panarama Imperială fugită în State.
Acești 200 au înțeles că AU O DATORIE informală față de babele și moșnegii care, la vremea cât erau activi, au contribuit bugetar câte 1, 2, 3, 5 bani de căciulă, ca să fie fonduri îndestulătoare la facultățile de vraci și tămăduitori.
Iar acești „fraieri” nu s-au gândit în nici un moment că ar putea să dea bir cu fugiții, către un Eldorado al Făgăduinței, să ajungă „specialiști primari” în secțiile ATI ale spitalelor private americane, loc în care să se specializeze în... masajul cardiac al phalusurilor niggerilor overteeninches.
Și un alt amănunt interesant: acești „fraieri” suceveni sunt și acum LA DATORIE, neavând nici o secundă disponibilă pentru a călări Netul cu aplomb și tupeu de Klemm cu fustă, să-i dojenească și să-i certe pe cei care nu le sărută necondiționat mânuța, cotul, tocul ușii și cerceveaua ferestrei.
Medici 45
Asistenți medicali 77
Infirmiere 24
Îngrijitoare 10
Personal auxiliar 44
Dar, acești 200 sunt acei fraieri care și-au făcut studiile la aceleași facultăți ca și Panarama Imperială fugită în State.
Acești 200 au înțeles că AU O DATORIE informală față de babele și moșnegii care, la vremea cât erau activi, au contribuit bugetar câte 1, 2, 3, 5 bani de căciulă, ca să fie fonduri îndestulătoare la facultățile de vraci și tămăduitori.
Iar acești „fraieri” nu s-au gândit în nici un moment că ar putea să dea bir cu fugiții, către un Eldorado al Făgăduinței, să ajungă „specialiști primari” în secțiile ATI ale spitalelor private americane, loc în care să se specializeze în... masajul cardiac al phalusurilor niggerilor overteeninches.
Și un alt amănunt interesant: acești „fraieri” suceveni sunt și acum LA DATORIE, neavând nici o secundă disponibilă pentru a călări Netul cu aplomb și tupeu de Klemm cu fustă, să-i dojenească și să-i certe pe cei care nu le sărută necondiționat mânuța, cotul, tocul ușii și cerceveaua ferestrei.
Acești excepționali suceveni sunt și acum pe baricadele lui Hippocrate și ar fi de
neînchipuit pentru ei ca pe vreme de holeră să stea pe blogul unor moșneguți
fătălăi, loc în care să-și reverse ÎN MOD SUBCONȘTIENT umorile vaginale și
fantasmele hiperestrogenice, în șuvoaie haotice de delir cu evidentă și
neîmplinită tentă sexuală.
Iacătă de la ce a pornit această uluitoare probă de impertinență U.S. Târâturii.
De la un simplu comentariu, cu un tâlc încifrat:
(ontopic Covi Nineteen without Eighty-Four)
”Der Tod eines Menschen: das ist eine Katastrophe.
Hunderttausend Tote: das ist eine Statistik!”
”Der schwarze Obelisk” – Erich Maria Remarque
cris - March 29th, 2020 at 19:19
” [...] In plus, nu mai exista planuri Marshall, ci planuri anti-Marshall, banii pe care ii da un stat, si sunt in final cei platiti cu greu de oameni ca impozite, chiar miliardele pe care le vedeti acum anuntate de tara x sau y ca suport, nu se duc catre comunitati ci catre buzunarele unor contractori, unor corporatii dornice doar de a ajunge din ce in ce mai puternice si mai bogate. [Sa lasam ipocrizia cu lupta anti coruptie. Kurt Tucholsky (nu Remarque) spunea ca a omori un om e o crima, milioane o statistica. Asa e si aici:[...]
Dar NU A AFIRMAT NIMENI că E.M Remarque ar fi spus, în a sa „Obeliscul negru” celebra remarcă:
„Moartea unui om este o tragedie, moartea a milioane este doar statistică”.
Sursele bibliografice la îndemână îi atribuie această FORMULARE lui I,V.Stalin, ca răspuns lui W. Churchill, la conferința de la Ialta din 1945.
STALIN SPUNE DESPRE MILIONAE!
Alţii sunt mai modeşti şi se referă la sute de mii.
Acuma, fiecare cititor, comentator, analist sau simplu părerolog, are DEPLINA LIBERTATE DE A-ȘI ALEGE citatele și sursele bibliografice.
Poate cineva tăgădui că E.M.Remarque, în al său „ Der schwarze Obelisk”, nu integrează în capitolul VIII fraza citată mai sus?
De ce ar trebui să atribui paternitatea citatului lui Stalin (1945) sau lui Tucholsky (1925=, astfel cum ne formează „erudiția” mărita „wikipedia”, atâta timp cât NU EXISTĂ O REFERINȚĂ BIBLIOGRAFICĂ CERTĂ?
Care este titlul lucrării, scrierii, eseului, lui Tucholsky în care apare respectivul citat?
WIKIPEDIA?
Care este cronica, documentul referinţă în care lui Stalin i se certifică paternitatea aforismului?
Vorbele de clacă postbelice?
Mă leși, bre!
Iar ca încheiere, că ies și Io* de pe acest site infectat de trolli (rămână să posteze Fătălăul urdorile lui panicard-compulsive) diferența dintre autor și cititor se regăsește întotdeauna în micile diferențe în ceea ce privește mesajul:
Autorul are un anumit mesaj, o anumită stare de spirit, o anumită trăire.
Cititorul, la rândul lui un univers complex, totalmente diferit de al autorului, în mod subconștient caut într-un text ceea ce AR DORI SĂ GĂSEASCĂ.
Autorul scrie ceea ce DOREȘTE SĂ TRANSMITĂ iar cititorul metamorfozează mesajul autorului, încercând să dea forma propriilor lui aspirații, așteptări convingeri.
Cât despre derapajele de limbaj, iacătă ceva adrese utile:
Academia Română, Calea Victorie 125, București
Ateneul Român, str. Benjamin Franklin, nr. 1-3, Bucureşti
Biblioteca Centrală Universitară, Str Boteanu, nr. 1 Bucureşti
Mănăstirea Agapia, DN 15F, Agapia, Neamţ
În aceste selecte și eclectice locuri NU SE GRĂIEŞTE AŞA PORCOS CA PE FORUMURI.
Gudlack!
pentru ca am mai vorbit despre aceasta aici, acum vreun an, doi, si imi ia numai 2 minute sa regasesc ceva deja scris:
Doriti precizie, nu de dragul informarii ci a datului peste nas. Dar: Ca si carte, Tucholsky, Lerne Lachen Ohne Zu Weinen, capitolul Französischer Witz, pagina 147-148, Ernst Rowohlt Verlag, Berlin, publicat in 1932. Französischer Witz a fost insa publicata anterior de Vossische Zeitung in August 23, 1925 si Septembrie 10, 1925 sub titlul: Französische Witze (I) si Noch einmal französische Witze (II) Vorbiti germana, nu? Puteti verifica.
De fapt spusele sunt inca mai vechi, din a doua parte a anilor 1700, Porteus, episcop, al Londrei daca nu ma insel:
One Murder made a Villain,
Millions a Hero.
— Princes were privileg’d
To kill, and numbers sanctified the crime.
Ah! why will Kings forget that they are Men?
La fel ma puteti verifica, comandati carticica, Death: a poetic essay parca ii spune, o gasiti pe Amazon – sau vreti si aici manuscrisul original cu tot cu pagina?
Atribuirea catre Stalin a fost facuta de Washington Post, in 1947, legat de foametea din Ucraina. 30 Januarie 1947, Washington Post, Loose-Leaf Notebook de Leonard Lyons, pagina 9, Washington, D.C. – daca tot vreti exactitate pina la pagina.
Decit sa trageti concluzii bosumflate, mai bine ati intelege esentza, ca noi nu suntem oameni pentru vreun conducator sau altul, ci numere fara fatza, si aceasta e constientizat de unii mai luminati cel putin de pe la anii 1700, doar ca ne amintim cam rar, sau nestiind ca si altii mai demult au gindit-o, o spunem ca si cum ar fi nou – adica din istorie invatam ca nu invatam nimic din istorie.
Sanatate! din moment ce ati stranutat si un bre printre atitea cuvinte in germana, nu doar vreun virus. Sa va traduc, insa: Gesundheit!… Sa stiti ca pot sa spun si injuraturi sau tot soiul de obraznicii, in trei limbi diferite fara sa clipesc, ca sa pricepeti odata pentru totdeauna ca si altii stiu sa injure, doar ca spre deosebire de dumneavoastra ALEG sa nu o faca, din respect pentru sine si pentru cei din jur la fel de nervosi si apasati de ce se intimpla. Mai lasati egoismul acesta de spectacol, agresiuni care doar va tradeaza temerea si nervozitatea, nu ajuta la nimic, nu o sa supravietuiti mai vioi asa.
La buna vedere.
Io* mi-am ales citatul lui Remaque. PUNKT
Întrucât nu am fost nici colegi de Loviluție, să ne adăpostim amândoi în aceeași groapă, ținându-ne de aceeași grenadă (Io* de corpul grenadei și tu de splintul de siguranță – deh! copchiii aceștia, cum sunt ei atrași întotdeauna de lucrurile strălucitoare!) și cum nici n-am fost la poarta doamnei tale materne ca să declam la alăută balade idolatric-apreciative față de nurii fetei doamnei tale materne, cred (nu sunt sigur dacă e întemeiată opțiunea) CĂ NU AM NICI O OBLIGAȚIE SĂ-MI ÎNSUȘESC certitudinile, convingerile, sentimentele, preferințele, anxietățile sau marotele altora.
Io* mi-am ales E.M Remarque, cu opțiunea din 1956.
De ce ar trebui să înfulec pe nemestecate preferințele altora, atâta timp cât forma enunțiativă a celor citate este de o flagrantă diferență semantică.
post-scriptum: cică șeicilor arabi le plac a năibii cocoanele europene. Însă, cele care știu să grăiască „dirty words” în cel puțin 3 limbi de circulație internațională, cică sunt cotate la Bazarul Brent din Damasc la prețuri astronomice: câteva mii de cămile pentru o coconiță cuvântătoare de măscării esperanto!
Lasă draaqului Colonia aia Penitenciară de peste Okean, (zămislită din toți bandiții și ocnașii Europei, condamnați la surghiun în Lumea Nouă, cu o istorie triseculară egală cu jumătate din dinastia Mușatinilor) și ia-ți one way ticket to EAU.
Ca să nu se prinză lumea la meșteșug, pe Feisbucă postezi că ai început un nou job: Flight Attendant la Emirates.
Aclo o să te simți ca acasă; au chiar și tornade și furtuni: de nisip.
Taman ca Desert Storm, ecranizare de prost gust marca Hollywood.
post-post-scriptum: Ai definit admirabil masca.
Dar îndărăptul m[știi poți citi?
NU, căci…obviously… you can’t read my poker face!
Dumneavoastra ati dorit referinte bibliografice fiindca, spuneti, nu exista. Vi le-am dat. Raspunsul cuiva sanatos ar fi un “voi citi” sau sa ma contraziceti pe aceasta tema in vreun fel, cu alte referinte daca doriti. In loc de aceasta, gasiti de cuviintza sa va dati pantalonii jos si sa va fluturati neputintzele in public.
Regret profund ca treceti prin asemenea zbateri hormonale, explozive de-a dreptul din moment ce va ginditi la grenade, dar nu este problema mea, e a dumneavoastra. Eu ce sa va raspund, vorba lui Orban, “va urez condoleante”, caci sa ajungeti la vreun urolog, mai greu pe timpurile acestea. Ah, daca tot va pasioneaza comunicatul pe computer, vedeti ca unii urologi si alti specialisti fac telemedicina, poate aveti noroc si gasiti unul, inteleg ca Sanador a lansat asemenea platforma – bun si netul asta la ceva, nu doar la videochat.
Probabil va framinta de mai mult timp chestiunea. Fiti totusi optimist: are ceva bun si covidul acesta, macar acum puteti da vina pe izolare. (Ati putea sa va rezolvati totusi problema privat, nu pe un blog, caci daca dumneavoastra nu sunteti obligat sa acceptati opiniile altora, nici altii nu sunt obligati sa va accepte frustrarile: daca baia nu va ajunge si aveti nevoie de companie, incercati la vreun bordel si alegeti unul cu rapiri din serai pe pereti daca tot visati la camile, poate va inspira, o mai fi vreunul deschis si pe timp de covid – desigur, rsmineti in siguranta: nu uitati masca, spalatul pe miini, combinezonul, etc)
****
Scuze, Conte, e sfat medical, chiar si pe vremuri de pandemie unii se vede ca au si alte probleme. Inca o data imi exprim sincerul regret si chiar daca se moare pe capete si oamenii se zbat cu lipsurile si necazurile lor, sunt si altii care trebuie sa-si caute, e adevarat, mai greu, ajutorul specific. Sa fim generosi, asadar.
[n.a.] Moamăăăă, Freud și-ar fi cocoțat psihanaliza pe noi culmi teoretice numai din comentariul parașutei yankee!
„pantaloni jos”, „ a flutura neputințe”, „zbateri hormonale”, „urolog”, „a frământa chestiunea”, „baia [care] nu ajunge”, „bordelul” „răpirea din serai”
Fratiweare, astea țâșnesc supraconștient cu forță de gheizer din ”Eros-Eu” - palierul brownian necercetat de Freud, nivel superior ”Eu-lui”, ”Sine-Eu”-lui și ”Supra-Eu”-lui, un palier criptic, nebulos și haotic, specific pițipoancelor asexuat-monoice intrate în criza femeii de vârstă matură.
Și iacătă-l și pe libidinosul ăla de conte labagiu cum i se umezesc ochii și dioptiile ochelarilor croiți din funduri de pahare Berzelius, cum își trece involuntar limba îmbălată peste arșița buzelor geriatric ascetice și imediat se bagă și el în seamă, poate zărește și el vreo labie răzlețită sau i se dă voie să atingă un sfârc rebel:
Stimata @cris, va multumesc pentru intelepciunea cu care tratati pe unii comentatori mai putin obisnuiti cu regulile unei polemici civilizate. Dintotdeauna, dar mai ales in aceste vremuri recente, medicii au fost si trebuie respectati ca niste eroi.
Eu imi cer scuze ca nu am putut sa va raspund mai des, sa va transmit direct cat de onorat ma simt ca scrieti si pe acest blog din cand in cand.
Public acest comentariu ca un mesaj: adio celui care l-a scris. Doamna doctor @cris nu merita astfel de grosolanii. Imi cer eu scuze pentru ca se mai ratacesc pe-aici astfel de vizitatori. Dn pacate nu am timp, nici altfel de solutii, pentru a verifica, in scop igienic, toate postarile.
--------
Cred că boșorogul labagiu și libidinos nu va avea curajul să dea în pagină răspunsul cuvenit maimuțicii yankee de peste ocean, școlită pe bani românești și care în vreme de pandemie ne dă nouă - sucevenilor carantinați - lecții de erudiție sclifosită.
Băi little yankee monkey, ce nu-i klar,
zăludo?
uite integral conținutul textual al
comentariului ce ți-a declanșat juisări intelectualiste, fără ca să-ți fi
solicitat careva opiniile-ți simandicoase:
„Edelweiss - Ivory Tower Archiver - March
25th, 2020 at 13:30
(ontopic Covi Nineteen without Eighty-Four)
”Der Tod eines Menschen: das ist eine
Katastrophe.
Hunderttausend Tote: das ist eine Statistik!”
”Der schwarze Obelisk” – Erich Maria Remarque
Băi sclifosită cu ghivent pe stânga, am respectat
toate regulile academice ale citării:
am pus ghilimelele la fraza citată și am
precizat autorul și SURSA: „Obeliscul Negru” de Remarque.
Chițibușul postării era în jocul de cuvinte
Nineteen without Eighty-Four, care făcea trimitere la „1984” al lui Orwell, ca
formă superlativă a unei societăți de tip distopic în care moartea unor mulțimi
de oameni devine statistică seacă.
A rămas o PLUĂ din acest micuț cifru, fiindcă
a apăru maimuțica capucin să ne dea cu rigla peste degete precum că citatul lui
Remarque nu e al lui Remarque, ci de fapt înaintea lui l-a mai spus Stalin, l-a
mai spus un neamț, înaintea lui l-a spus un călugăr franciscan care l-a aflat
de la un templier, acesta la rândul lui
de la un inchizitor, care-l știa de la călugăr scrib ce copiase cândva Epopeea
lui Ghilgameș, așadar fiind foarte probabil ca Utnapiștim să fie autorul
acestui celebru aforism, fiind probabil rostit înaintea potopului ce a
constituit sursă de inspirație sincretică a potopului biblic.
Ș-uite așa cu despicări dintr-astea sclifosite
de flock în patru, a mai rămas pe dracu din „cifrul” meu cu „1984” fiindcă
trebuie să mă contrez aiurea cu maimuțicile capucin rămase captive în palmier
și speriate de tornade.
Ce PLM mă zgândări la icre cu uriașa ta
agricultură generală, întinsă pe 20.000 de leghe, cu noțiuni eclectice aidoma
stâlpilor de telegraf: câte unul la 30 de yarzi?
Ce treabă am EU, măi fată, cu prețiozitățile
tale de 'Telectuală care scoți Browningul atunci când auzi de alte referințe
bibliografice, altele decât cele pe care le-ai smotocit tu acum 960 de ani,
într-o dezbatere filosofică în compania lui Metusala și a acestui
conte-boshorog imemorial, care ține perfect minte vremea în care „mergea la
fete” dar a uitat cu desăvârșire pentru ce anume mergea la fete?
(fiindcă era ocupat la toaleta bărbaților)
Ce naiba, bre, s-a mutat Junimea la mine-n
sufragerie?
EU AM CITAT UN AUTOR și O OPERĂ.
Mă doare fics în cot despre câți alți nebuni
au avut aceeași afirmație, în formă aproximativă sau în format oarecum
asemănător?
După mintea ta ar trebui să afirm că fraza
„Wenn ich Kultur höre … entsichere ich meinen Browning“ îi aparține lui Göring,
doar pentru că așa a concluzionat cenaclul literar al mumiilor și decrepiților
deshumați?
(în loc de Hanns Johst - „Schlageter”)
IA MAI VEZI-ȚI DE LUNGUL NASULUI, Stimată
Duoamnă Duoctor Cris!
(când vii în Ro să treci pe la cavalerul tău
conte să-i dai oleacă de țâțucă. Săracul bosho n-a mai văzut de mult și-i
bălește gura numai la gândul ispititor.)
OVER!
==========================================================
Căcăciosul ăla de mai are trei bășini și-l caută Covi pe acasă are tupeul să pomenească de „Arta Războiului” a lui Sun Tzu, într-o conjunctură amuzantă și haotică în care combate strașnic... în lipsa inamicului.
==========================================================
Update: BOȘOROGUL MALAHIT NU A POSTAT RĂSPUNSUL, dar a avut grijă să dea drumul în
pagină la un „lamentatio” scârbos de penibil, de un patetism grețos, aparținând Parașutei
yankee ce se erijează în... (ghici?)... EROU
Parașuta specializată în reanimarea phalusurilor de negrotei, prin metode specifice... medicinei empirice, cică e nici mai puțin nici mai mult decât ... EROU!
We don't need another heroes!
===============================================================
Update 2: a mai apărut un moșulică pohticios, care vrea și el să lingă oleacă clitorisul cristinuței.
Un colonel boșorog, paranoic ca o întreagă secție de la Săpoca, care trage o scârboasă pledoarie pupincuristă cu aplomb de pârț moșnegesc, simultan cu o incontinență grafică tipică martalogilor pișăcioși.
Știam numele boșorogului, dar l-am uitat
Interesant este cât de viteji sunt acești doi căcăcioși cu pampers.
Combat ei acolo strașnic, se întrec într-un concurs informal de declamații libidinoase, omagii lubrefiate înălțate idolatric la nivelul condurilor parașutei yankee, dar vitejia lor se bazează pe interdicția aplicată „dujmanului”.
Căcăciosul ăla de mai are trei bășini și-l caută Covi pe acasă are tupeul să pomenească de „Arta Războiului” a lui Sun Tzu, într-o conjunctură amuzantă și haotică în care combate strașnic... în lipsa inamicului.
Am răspuns cum se cuvine dar cred că nu intră nici acest răspuns în pagină:
WOW!
Ce inflație neașteptată de martalogi adropauzați cărora, la vederea unei pisi paranoice defilând pe catwalk, li se umezesc ochii și dioptiile ochelarilor croiți din funduri de pahare Berzelius, își trec involuntar limba îmbălată peste arșița buzelor de un ascetism geriatric și imediat se bagă și ei în seamă, poate zăresc vreo labie răzlețită sau li se dă voie să atingă un sfârc rebel.
Bă boșorogilor libidinoși, scoateți ceva parale de la ATM și mergeți de vă antamați serviciile „profesioniste” ale unei gonflabile cu condicuță, nu mai îngrețoșați netul cu umorile și fanteziile voastre tremurătoare.
Înțeleg că sunteți speriați de perspectiva de a se opri Pământul în loc, în eventualitatea dispariției fizice a ilustrelor voastre personalități mondiale (apud Nero „Qualis Artifex Pereo), dar acum pe bune că reușiți să împingeți limitele penibilului suportabil până dincolo de orice orizonturi cognoscibile.
Ce inflație neașteptată de martalogi adropauzați cărora, la vederea unei pisi paranoice defilând pe catwalk, li se umezesc ochii și dioptiile ochelarilor croiți din funduri de pahare Berzelius, își trec involuntar limba îmbălată peste arșița buzelor de un ascetism geriatric și imediat se bagă și ei în seamă, poate zăresc vreo labie răzlețită sau li se dă voie să atingă un sfârc rebel.
Bă boșorogilor libidinoși, scoateți ceva parale de la ATM și mergeți de vă antamați serviciile „profesioniste” ale unei gonflabile cu condicuță, nu mai îngrețoșați netul cu umorile și fanteziile voastre tremurătoare.
Înțeleg că sunteți speriați de perspectiva de a se opri Pământul în loc, în eventualitatea dispariției fizice a ilustrelor voastre personalități mondiale (apud Nero „Qualis Artifex Pereo), dar acum pe bune că reușiți să împingeți limitele penibilului suportabil până dincolo de orice orizonturi cognoscibile.
Dacă acest martalog de conte nu a avut curajul
să posteze răspunsul meu la aberațiile estrogenice ale pisicuței yankee, voi ce
vă îmbățoșați ca niște cucoșăi de munte, combătând strașnic ÎN LIPSA
ADVERSARULUI?
„EROILOR” CU PAMPERS LA CUR ȘI SONDĂ LA PUȚĂ!
și încă un răspuns care EVIDENT CĂ NU VA FI POSTAT DE MOȘNEGUȚUL LABAGIU:
Așa e, colonele !
Dar vezi tu, moșule, că e anacronic să vorbești de ”Arta Războiului” – un excepțional compendiu de artă și strategie militară, compilat cu o excepțională experiență psihologică, sociologică, filosofică – și să „combați strașnic” în lipsa … INAMICULUI.
Atâta timp cât mie îmi este interzisă expunerea oricărei contra-argumentații, chiar și în forma specifică celor ce și-au câștigat cu trudă calificările de ”Ceaikovski al invectivei” și Beethoven al imprecației”, ceea ce faceți voi este doar un spectacol amuzant în penibil, în care doi moșneguți libidinoși stau pe o bancă prin parc, prin fața lor trece pe catwalk o pițipoancă cu fustă scurtă și mintea aidoma, iar la vederea senzaționalei epifanii erotice, cei doi moșneguți își mobilizează ultimele pârțuri și ultimele resurse fiziologice ca să adopte o relativă poziție de drepți (în forma cocoșată a semnului întrebării), răstimp în care dau buluc să o servească pe pițipoancă cu praline belgiene.
Dacă tot vreți să vă arătați „vitejia” pamfletărească, lăsați la liber comentariile și hai să încingem săbiile. (nota: prăpădiți patetici ca voi, de-a lungul timpului, am sumedenie depuși în al meu insectar forumistic!)
C’mon, moșu’, hai la o tură de brăiliță cinstită, așa ca… Băieții Mari care știu să facă pișu cu putza din picioare!
Promit să nu te vatăm prea tare și să mai las din tine măcar rahat de-o testare Covi.
Sincerely, yours
Lt. (r) Edel
p.s. îți mai aduci aminte, colonele, cum vă salutau batjocoritor locotenenții, cu degetele palmei răsfirate la caschetă? (voi, coloneii, fiind subiectul ironiei poziției degetului mic).
Dar vezi tu, moșule, că e anacronic să vorbești de ”Arta Războiului” – un excepțional compendiu de artă și strategie militară, compilat cu o excepțională experiență psihologică, sociologică, filosofică – și să „combați strașnic” în lipsa … INAMICULUI.
Atâta timp cât mie îmi este interzisă expunerea oricărei contra-argumentații, chiar și în forma specifică celor ce și-au câștigat cu trudă calificările de ”Ceaikovski al invectivei” și Beethoven al imprecației”, ceea ce faceți voi este doar un spectacol amuzant în penibil, în care doi moșneguți libidinoși stau pe o bancă prin parc, prin fața lor trece pe catwalk o pițipoancă cu fustă scurtă și mintea aidoma, iar la vederea senzaționalei epifanii erotice, cei doi moșneguți își mobilizează ultimele pârțuri și ultimele resurse fiziologice ca să adopte o relativă poziție de drepți (în forma cocoșată a semnului întrebării), răstimp în care dau buluc să o servească pe pițipoancă cu praline belgiene.
Dacă tot vreți să vă arătați „vitejia” pamfletărească, lăsați la liber comentariile și hai să încingem săbiile. (nota: prăpădiți patetici ca voi, de-a lungul timpului, am sumedenie depuși în al meu insectar forumistic!)
C’mon, moșu’, hai la o tură de brăiliță cinstită, așa ca… Băieții Mari care știu să facă pișu cu putza din picioare!
Promit să nu te vatăm prea tare și să mai las din tine măcar rahat de-o testare Covi.
Sincerely, yours
Lt. (r) Edel
p.s. îți mai aduci aminte, colonele, cum vă salutau batjocoritor locotenenții, cu degetele palmei răsfirate la caschetă? (voi, coloneii, fiind subiectul ironiei poziției degetului mic).
Atunci, închipuiește-ți că în exact aceeași manieră te salut Io*
acum:
Am onoarea, Colonele!
