EJUSDEM FARINAE

Raportul de țară văzut de pe prisma casei mele.

Trebuie sa caut în arhivă după o enumerare cuprinzătoare. Iacăt-o:

Prim secretari de județeană, deputați de marea adunare națională, supleanți, secretari de partid, activiști, milițieni, chelneri, gestionari de alimentară, șoferi, slugi, valeți, lachei, politruci, popi cu epoleți, mitropoliți „misionari”, generali, colonei, majuri, tan-majuri, moși Teacă, securiști pe față, securiști pe dos, securiști trei pe față unu pe dos, diplomați undercover, procurori, judecători, al. voitin voitinovici, CAP-iști, colhoznici, sovhoznici, brigadieri, sefi de echipă, injineri, vetrinari, eroi ai muncii socialiste, fruntași ai întrecerii cincinale, lumpenproletari, mame eroine, tați eroi, comisari, cenzori, recenzori, supervizori, critici, autocritici, biografi, autobiografi, literați pupinkuriști, poeți de casă, lirici de sub preș, academicieni de latrină, mâncători de rahat necântărit, scânteiați, înflăcărați, hidrotehnicieni, delatori, informatori, propagandiști agramați, provocatori, instigatori, manipulatori, înfierători proletar-mânioși, ’telectuali strunjiți la stefan burghiu, tractoriști doctoranzi în economie politcă, economiști ai gospodăriilor de partid, contabili reșapați, directori, secretari BOB, căței, clănțăi, javre, jigodii, zvoneri, pseudodizidenți, torționari, strâmbători de degete, smulgători de unghii, demiurgi piteșteni,
LĂSAȚI-NE ÎN DUREREA NOASTRĂ!”

Anticii, dealtfel mare amatori de discursuri forumiste meșteșugite, au cuprins esențialul în doar două cuvințele - „ejusdem farinae”.

 La mine acasă și prinprejurul bordeiului, oamenii cei OAMENI, simpli și cu bun simț spun cam așa „Toți o apă și-un pământ”, „Corb la corb nu scoate ochii”, „O mână spală pe cealaltă și amândouă obrazul”.

Cam acesta este raportul de țară văzut din celălalt capăt al perspectivei unei democrații dată naibii de originală, acel capăt al peștelui de unde îndeobște se aplică începutul curățeniei morale.

Diferența de opinie este justificată de perspectiva receptorului – poporeanul SIMTE acut evidențele sistemului pervertit încercând să adopte acea atitudine istorică ce i-a permis trecerea peste secoli de împilare. Gulerele albe bruxelleze însă raționează și emit sentințe doar prin prisma unor indicatori, a unor rapoarte, prognoze sau programe furnizate de însăși casta „leviților emanați postrevoluționar”, identificabili prin coincidența aluatului component.

Între a înfuleca pe nemestecate aburelile europene care-mi spun ca romanica este o țară mai curată, mai uscată și care absoarbe de câteva ori mai mult aquis comunitar și a considera temeinice percepțiile directe ale personagiilor de drept, prefer ce-a de-a doua variantă. Nu cred că o duzină de funcționărași spilcuiți din ultrasepticele construcții europene să aibă mai multă dreptate decât cele N+1 sau Ț-1 milioane de românași călcați pe gât cu șenila tancului.

Acum ar mai rămâne de explicat ce e cu toată această construcție instituțională ce cuprinde MJ, CSM, Ministerul Pu lic (nu mai tastează b-ul, sorry!), DNA, ANI (care face nani) sau ce-or mai fi inventat băieții deștepți ca să ia maul (și malaiul) europenilor. Ei bine tocmai am spus și explicația – toate aceste structuri nu sunt altceva de cât niște interfețe, niște făcături ordinare care nu au altă destinație decât inducerea în eroare a factorilor decizionali europeni.

În fapt real, acest sistem conglomerat este doar o formă reacționară de luptă a unei clase privilegiate și care urmărește doar protejarea intereselor acestei caste. Nimic altceva nu mână în luptă această mezalianță heteroclită decât interesul burdușirii propriei teșcherele.

NEVER, BUT NEVER, un procuror nu o să reușească să ducă la bun sfârșit un dosar de mare corupție. Niciodată un judecător nu va îndrăzni să pronunțe o sentință defavorabilă unui reprezentant al SYSTEMULUI. Niciodată un prefect în funcție nu va sancționa un funcționar aparținând de opoziție. Niciodată un ministru nu va scoate la iveală potlogăriile antetitularului funcției. Niciodată o guvernare PD-istă nu va face nimic în plus contra opozanților decât au făcut aceștia la timpul lor contra actualilor guvernați. Niciodată o guvernare PSD-istă nu va îndrăzni să încalce legea omertică mutual stabilită. Aș îndrăzni să spun chiar că la noi nici măcar nu sunt partide politice, ci doar aceeași cantitate constantă a favorizaților social, împărțiți în câteva „secte” ideologizate politic (văcsuite politichește pentru prostime) și care asigură, prin alternanța la ciolan, perpetuarea propriilor privilegii fanariote în detrimentul intereselor legitime ale marii mase a cetățenilor.

Mai este oare cineva prin românica care să mai creadă că utopia denumită lupta anticorupție chiar poate fi un element real? Dacă da, i-aș spune cu compasiune „Naivule” și l-aș invita pe prisma casei mele să asculte vorbele înțelepte ale sătenilor!

DIXI!