„Historia incrementa Bukovina inferiori (Humorum provinciae) sub regnante Vodă Georgio Papilio Terribilis et decrementa denarum in sacculi-teșcherae liberi populi (razeșae honestae)”
KevinLXXI scripta ad instantiam Heliantus aunt Botusana.*
Văleat 7517 Ab Genesis Mundi, 2762 Ab Urbe Condita, et 18 ab Magna Socialistum Loviluționem Decembriem
------------------------
* adică „Istoria creșterii voievodatului Bucovinei de jos (ținutul Humorului) sub domnia lui Vodă Gheorghe cel Cumplit și descreșterii proporționale a nivelului de trai al locuitorilor”
Scrisă de Kevin71 la cererea Lelei Floarea din Botușana!
Anul de grație divină 2008 iar celelalte după ornicurile țintuite la Bursa de la New York, Tokyo, Hong-Kong și Amsterdam (oare cum draqu traduceau latinii Socialism științific?)
------------------------
Praefatio:
această istorisire a fosta încropită de către uricarul pușkin sluga preaplecată a grămăticului Miron Costin în a cărui însărcinare atârnau analele si ceasloavele voievodatului până la cumplita urgie ce s-a abătut asupra grumazului acestuia când a fost desgropat un firman de colaborare cu fosta Agie Politică Otomană și cu iscoadele cele muscălești de la răsărit de Nistru. Atunci fost-a osândit jupân Miron la aprigă caznă de scurtare cu un cap a lungimii trupului cel bicisnic din carele au rezultat doo bucăți sindicale: unu Miron trimes la grea ocnă să-și bage mințile în căpățână (ca să nu mai mângâie poporenii cu târnăcopul) s-apoi educat corecțional să iasă din el un Luceafăr huilit numai bun de țucat cu ventuzele lu’ Marinella ș-altu unu Costin la cari la fel i s-o zâs să facă ciocu mic că acuma suntem noi la buzdugan. Ș-aista s-o supus preaplecat poruncii mai ales c-o văzut ce-o pățât unu Peticu pe care l-o prins la al treilea cântat al cucoșilor cu mâna în visteria regatului și l-o osândit și pe el la temniță în Sibiria de la Jilava un l-o trimes ca să-i cânte lieduri și balade eroice lui Cathlilyn Voicu – un alt talhar dovedit.
Așa că preamăriți cetitori rog să scuzați harababura în care sunt adunate vremurile cele nemaipomenite de sub sceptrul lui Vodă Gheorghe cel Cumplit fiindcă toate aceste întâmplări sunt copiate numai de pe niște zapisuri ce-or scăpat de urgia focului pusă la biblioteca măritului cronicar. Aiestea urice or scăpat numai fiincă erau într-alt loc adică de la conac un pic mai în spatele curții boierești loc și unde și vodă Gheorghe mere singur să se destindă fiziologico-emoțional, loc unde am mers și eu cu zor nevoie-mare după zeama aia de perje și vinul cel acru și botezat dat la curtea domnească la ceremonia de ungere a noului voievod.
-----------------------------
Contentum:
Capitolul I – Istoria stranie a codrului bătut de gânduri, drujbe, huni și ortofundații (in processus redactionem! Uăi ce tare-i google translator româno-latin! Numai prostii scoate!)
Capitolul II – Paserile care picau din cer
Povestea vremurilor cele glorioase ale lui Vodă Gheorghe sau Giorgio Papilio cum îi spune luia la canțileriile principilor creștini începe mai acătării și mai cu spor undeva pe la anul 7517. Înainte de aceste vremuri or mai fost niște semne cerești prevestitoare cum ar fi fost Marea ’Clipsă Totală de Soare vizibilă numai din Vlahia de cu diece ani mai înainte sau semnele proorocilor de la așezămintele cele de sondare mincinoasă a opinie publice. Ar fi ele multe de depănat de pe ghemul vremurilor dară cele mai cu samă ar fi așa:
Întăi și-ntăi o cumplită plagă lăsată asupra văzduhului bucovinean și nu numai cât vezi cu roata privirii de pe Rarău ba chiar mai mult peste tot văzduhul moldovan și valah până la ținutul cel lipovan de la gurile Dunării. La acea vreme Gheorghe era plecat cu trebi în Țara Miticilor numită Valahia și unde primise caftanul de Mare Clucer și care se ocupa de toate trebile din grânarele ținutului. Ei bine în timpul dregătoriei agrofunciare a lui vel-clucer Gheorghe se pomeni pacostea ca să-nceapă să cadă în vrie și cu determinare de kamikaze PearlHarborian toate paserile ceriului. Se făcu atunci mare zarvă și se adună sfatul boieresc ca să despice firul în patru să găsească pricina blestemăției. Se strânseră atunci puzderie de învățați care mai de care mai spilcuit și cu mustățile arcuite pe măsura științei lor cărturărești: de la kakademicieni la doftori și injineri, de la pochi megafericiți de cantitatea osânzei ecumenic adunată în burdihanul patrafirului până la CNSAS-iscoditorii cetitori în stelele de pe epoleții mitropoliților dalmațieni. Fiecare își etală măiestria științei după potriva minții cu propuneri din cele mai deșucheate sau mai nerușinate: comisul oștirii propuse să se tragă cu arcurile înspre lună ca să se alunge vârcolacii cei hapsâni care ronțăie din lună și din pipota paserilor; alții mai căpățânoși cum ar fi vătășeii vistiernicului spuseră că e din cauza poolimii care se încăpățâna catârește să plătească către domnie censul pe ogoarele pârloagă și dările pe albinărit, oierit, vinărit, pescuit, fumărit, gândit, respirat și pîrțâit. Veniră apoi clericii care deteră o gramată sinodală soră geamănă c-o bulă papală și care consfințea că aceasta este a 11-a urgie sortită egipțienilor lui Faraon dar care nu le-a mai fost dată lor peste creștet căci revoluția învinse iar Faraon Mu Barak fusese cetluit în lanțuri și închis în ospiciu. Printre anateme și afurisenii murmurate printre bărbile răpănoase vesteau iminența ’Pocalipsei și cereau să fie confiscate de îndată toate averile pământene ale iobagilor, agoniseală silnică_care împreunată cu golirea integrală a vistieriei domnești și ducerea odoarelor într-o groapă fără fund din Dealul Mitropoliei să se purceadă necondiționat la ctitorirea unei MARI CATEDRALE A MÂNTUIRII NEAMULUI …avari sacerdotes dominus A8, Q8, Touareg, SLR, etcaetera (you know what, my dear readers!)
În fine câte bordeie atâtea obiceie și fiștecare dintre obiceie propuse o prostie cât mai falnică!
Atunci se auzi un glas ca un tunet și toate privirile se îndreptară către Clucerul Gheorghe care părea un munte și gugiumanu-i ajungea la cer! (sau poate nu era el și toată treaba hiperbolică se aținea mai degrabă de unul Mihai Inimă de Lyon care a fost cu ceva timp mai târziu – se poate n-am de unde să știu fiindcă din pagina cu exemplificarea literară a figurii stilistice lipsea partea de sus care o fost decupată de Miron-grămăticul ca să-și răsucească o țigară să-i mai treacă durerile de gută așa cum îl prostise pe față prietinul lui portughez Ioan Nicot).
Tii! dar ce-am uitat să spun în timpul cui se petreceau aceste grozăvii: păi se făcea că în Valahia erea domnitor un corăbier dobrogean care-și făcuse ucenicia ducând cele 150 de mii de tone moarte de grele ale Biruinței valahe în cele patru colțuri ale lumii apoi fusese însărcinat drept Capuchehaia al unei Direcției de iscoade din Agia Siguranței Voievodatului în marile porturi din Anvers și Marsilia. Numele lui iară nu-i prea clar rămas în scrieri nu de alta dar toate sulurile cele ce cuprindeau vremurile astea fie fuseseră date pradă focului fie erau dintr-acelea luate de la closet dar care erau… tare folosite și i-a fost prea greață cronicarului să cerceteze mai cu de-amănunt! Oricum parcă-i spunea HăHăHă al III-lea cel Chior din spița și ginta împăratului roman ce șutise prin metoda Maradona aurul lui ficiorul lui Scorilo. Ei bine Chiorpec Vodă stinse tumultul sfatului domnesc trântind cu obidă de pământ pocalul ce tocmai il umpluse paharnicul său cu o licoare nouă venită din scotlandul Ingliterei.
„- Tăceți băi găozari împuțiți altminteri unde vă stau picioarele vă va sta capul!” ( nu se inventase pe atunci mitraliera Maxim pe afet cu țevi rotative, încărcător tambur și răcire cu apă ca să fie justificată într-o cronică serioasă expresia ”v-am ciuruit, un fleac, voi boieri dumneavoastră!”)
Boierii nu numai că amuțiră dar începură care cum să-și caute o bortă de șoarece în care să se introbage ca să scape de mânia domnească, știindu-l pe acesta iute la mânie și degrabă vărsătoriu de sânge parlamentar.
Glăsui atunci boier Gheorghe :
„ - Măria ta, cât timp bicisnicii ăștia de boieri netrebnici se îndeletniciră cu cearta de pomană, am trimis ștafete cu probe la spițeriile austriece și care ne-au trimes degrabă răspunsul lor: AH1N1. Această nouă molimă cică ar fi apărută undeva prin laboratoarele acelea de pe tărâmurile pe care urmează să le descopere Columb dar care or să primească numele lui Amerigo asta așa de-al dracului ca să priceapă în vecii vecilor și Prostănacul că niciodată nu e pentru cine se pregătește ci e pentru cine se nimerește, mai puțin la noi în Valahia unde-i taman invers. Ei bine Măria Ta această boală nu are leac descoperit așa că nu ne mai rămâne decât tactica antiotomană: pustiim cotețele și avicolele, sucim gâturile la toate orătăniile din ținut și le dăm foc în gropi comune. Apoi otrăvim fântânile cu zeamă de var și le secăm trăgându-le în sacale cu care mai apoi facem o chestie tare comică la care să-i zicem decontaminare antigripală și de pe urma căreia o să ne umplem de galbini. Punem la fiecare răspântie de drumuri câte doi-trei iobagi îmbrăcați în sumane de protecție Nuclearo-Bacteriologico-Chimică și care să stropească cu apa chioară din sacale roatele carelor ce intră pe la bariere în ținutul Măriei Tale. Bineînțeles pentru osteneala aceasta se va percepe o taxă de 2 galbeni pentru fiecare spiță stropită, 3 galbeni de fiecare roată și 5 galbeni pentru fiecare caleașcă, căruță, gipan, moped sau cărucior pe care-l udăm. Poruncește Măria Ta ce să facem?”
[…] ce-a poruncit Vodă HăHăHă al III-lea cel Chior se știe că doar a rămas de legendă că nu mai găseai în tot ținutul nici măcar un pui ogârjit cu care să faci o zeamă ca să-ți mai ogoi dorul gustului de orătanie. Se aduseră ce-i drept niște copane dintr-alea de peste Oceanul cel mare din Prazilia, taman de-acolo de unde-și făcu Răducu Fasolă ucenicia într-ale danțului cu nasul între airbagurile sambadroancelor. Dară copanele astea erau importate doar așa la oha și numai pentru comision sau pentru restituirea Timbrului pe Vânzarea Autorizată, că de fapt ele aveau gust ioc, erau fade și ațoase de începură să cârcotească și curtenii și sătenii precum că ar fi pulpe de dinozauri descoperite într-un depozit sedimentar de pe vremea Cretacicului, depozit aflat taman în centrul Cetății de Scaun a Bocovinei, aclo unde vornicul Gușae Lungae se opintea să ctitorească o așezare pentru calești. Dar treaba asta se întâmpla iarăși ceva mai târziu și nu-i vina logofătului că cei degrabă kăkăcioși încurcară ordinea hârtiilor domnești rupte-n patru spre unică utilizare.
Cam asta fuse istoria primei și celei mai vestite întâmplări care avu drept consecință impunerea vel-clucerului Gheorghe ca un mare om de stat și prevestea începutul ascensiunii stelei lui pe ceriul moldavan de pe care fusese luată cu copy-paste ălălalt star ce stătea drept emblemă între coarnele bourului strămoșesc.
(Dar uricarul trebui să pună stavilă peanei ca să se aplece asupra unui petic de hârtie pe care il aduseră ucenicii caligrafi de la curtea Priveghetorului și pe care stetea scris un pesnia o liubvi din partea boierilor de dincolo de Buceac de la curtea cneazului Ivan Kakalin de la Maskva și adresat pârcălabului Arcadius Încruntatus. Tare se mai întristă scribul de cele ce ceti acolo fiindcă pârcălabul era om de încredere al lui Vodă Gheorghe dar din liubovul nerușinat mărturisit prin zapiscă se deslușea clar ca luminița de la capătul tunelului că Pârcălabul Oedipian giuca un gioc la două capete cu muscalii moscoviți și complota cu aceștia despre cum să-l răstoarne mai degrabă de pe tron pe Vodă Gheorghe. Uimit de strașnica descoperire cronicarul degrabă aruncă naibii condeiele și dete fuga la Gheorghe Vodă să-l înștiințeze despre uneltirea lezmajestuoasă și paricidă a curtenilor cei nerecunoscători dar care au crescut de la fragedă vârstă la țâța lui vodă Gheorghe.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu