Episodul III* - Autoportret cu musteața rasă
„- Iar ca să nu mai zică scribii, cărturarii, poieții și postacii cârtitori că l-am calchiat pe Van Gogh și-a lui ureche tăiată m-am decis, și în acest sens am emis o dispoziție semnată cu ULUITOAREA TITULATURĂ de președinte al Comandamentului pentru Situaţii de Urgenţă, ca de acum la fiecare teofanie mediatică să mi se pună o pictură din față ca să se vadă că am amândouă podoabe măgărești la locul lor. Astfel se va infirma de la sine și teoria calomniatoare potrivit căreia aș fi cam într-o ureche.
Tot prin ucaz de înalt ispravnic pu lic** am poroncit la cronicari și grămătici ca în letopisețe să nu mai poată fi inserate comentariile rău-voitoare ale mercenarilor muscălești. Iscoadele trimise prin târg îmi spuseră că cei de la Zori Noi s-au supus cu plecăciune voinței NOASTRE dară breaslașii tipografilor de la Priveghetorul sucevean cam fac pe-a îndărătnicii și o sucesc pe-a niznaiul când mai scapă sub teasc câte-o scriere cu vădit caracter denigrator antivoievodal. Las’ că-i aștept eu la potecuța publicitară și să mi ți-i vezi atunci cei mai ard la teșcherea, că doară nu e de ici de acolo publicarea regulată a anunțurilor de licitație (trucată) a masei lemnoase scoasă la mezat, a comunicatelor Aqua Nova Imposibila, care-s trei pe zi și unul la amiază și toate cu același conținut – CANCI APĂ, sau ce poate fi mai zemos și mai bănos decât anunțurile de convocare a sfatului boierilor din conciliul acela județean! Or’ se știe că boiarii aiștea se întrunesc în divanuri cu o frecvență egală micțiunilor unui bolnav de prostată chit că nu hotărăsc nica bun și mai mult bat din gură, bat apa în piuă sau bat berbunca la ședințe scobindu-se în nasuri și koururi.”
„ – Scrie, cronicar!”
” – Scriu, micimea ta!”
„ – Cum ai zis neisprăvitule?”
„ – Am zis Măria Ta, micronimea ta!”
„ – Bine, auzisem altceva dar cred că era vuietul din piață al mulțimii poporenilor ce-și ovaționau mulțumita față de traiul (nenorocit) asigurat de către ocârmuire!
Deci îl rugai pe ȘEFU, fie-i numele slăvit și ridicat […oops!.. ridicat unde? în furci sau în spânzurătoare?...] să-mi detașeze unul din barzii de la curte ca să-mi scrie și mie o epopee și care să fie cetită de olăcari în toate târgurile și așezările voivodatului și un menestrel care să-mi scrie o baladă sau o odă …
„- O, DĂ-te iadului cel veșnic!
„ - Ai spus ceva, scribule?
„ – Nimic, nimic, nanonimea ta!
Tot atunci-i mai cerui și un pictor care să-mi imortalizeze cultic impozanța staturii de ctitor și diriguitor într-un triptic care să fie donat contra a 10.000 de galbeni la mănăstirea Putna și o sumedenie de copii mai mici ale tabloului sub forma unor iconițe sfințite de PETREA S. și care să fie bătute în cuie în fiecare casă, în fiecare școală, în fiecare premărie din giudețul nostru. Chiar am dat și pravilă ca tablouașele șă fie puse pe peretele de răsărit, un pic mai jos de icoana Mântuitorului, mai jos de poza lui Moș Chiorpec Cârmaciul dar la același nivel cu epifaniile lui Hitler, Stalin, Ceaunescu, Idi Amin și Pol Pot. Ce zici cronicarule, de la înălțimea rangului meu de zeitate htonică, merit să stau printre aceștia și la nivelul lor?
„ – Da piconimea ta, meriți ca să fii bătut în cuie taman între ei!”
„ –Scrie urecheatule! (n.a adicătelea Grigore - editorialistul, vrei, nu vrei scrie ce-ți debitează dobitocul că doar ai acasă o droaie de plozi care cer parale de-o shaorma!)
- Dar ȘEFUL era prea ocupat cu niște velocipediști imperiali care se preumblau ca zăbăucii pe la noi prin dregătorie ca să deslușească tainele îmbrăcării în baremul de „Foarte Bine” a pelerinei de la completul de protectie atiotomană. Așa că șeful, înzăuat în tricou verde brotăcel și pe cap cu o ciudățenie de coif bortilit, mă ușui cu un părintesc „Lasă-mă, Șorice, în powla mea cu copilăriile tale că altele sunt prioritățile acum!”
Așa că mă procopsii doar cu tine , cronicar neisprăvit și bicisnic și care să consemnezi în cartea regatului faptele de VITEJIE ale noastre. Apoi scrie așa: că la ultimele furtuni abătute prin mânia Domnului asupra cătunelor răzeșilor cei rebeli, NOI și prin mila Domnului am intervenit cu grație divină… și am constatat pagubele de 3,217 cufere cu galbeni. Și în loc să mai scrii ce alte măsuri am mai luat ca să sprijinim powlimea mujică, fiindcă de lenea ce ne-a cuprins cu disperare la acea vreme n-am catadicsit să mișcăm degetul cel ocupat cu fabricarea biluțelor muco-anale, scrii că l-am pedepsit strașnic pe vel-arendașul moșiilor domnești care s-a trezit să iasă ca proasta-n târg cu evaluări de 2,6 milioane de galbeni. Uăi da mare națiune de prostălău și vel-pitarul că doar de-atâtea ori i-am ezplicat că valoarea unei evaluări totdeauna se indexează cu 20 de proțenturi că doar așa e datina paraîndărătului împământenită din moși-strămoși! Cum naiba să fii așe de prost și să treci valoarea reală atâta timp cât, dacă arăți că ești mai năpăstuit catastrofic, atunci te poți duce cu jalba-n proțap pe la principii din Țările de Jos și să ceri ceva ajutoare pentru năpăstuiții de sub vremuri. Părăluțe bune-bunuțe care în nici un caz nu vor ajunge la iobăgimea cea impertinentă ci mai degrabă îi vom pune noi bine sub lacată în vistieria regală și-i vom folosi mai cu spor, la anul, în organizarea unei cruciade împotrivaaaa ….. hmmmm? cum să scriem, Grigore?
- Împotriva mongolilor lui Ponta și a hoardelor cele galbene ale triburilor peneliste!
- Excelent, netotule, scrie exact așa cum m-am gândit EU. Dă-mi să pun sigiliul domnesc și trimite pagina la scribii cei desenatori s-o împodobească cu antet si coloane cu ghinde și porci mistreți, cu frunze de stejar și cocoșei de munte la vremea rutului. Apoi trimite pagina la aurari să o ferece în aur. Ia de aici o pungă cu galbeni și plătește olăcari mediatici care să meargă în fiecare cătun al ținutului, să bată toba, să sufle în trâmbițe și să citească în piețe și târguri cât de aprig ne-am luptat NOI, ȘORICI ISPRAVNIC PRIN VOIA DOMNULUI (Dl. Flying) cu stihiile naturii.
Grigore, aș mai avea o dilemă: de purtat freza am înțeles că e trendy să-mi port cheliuța cu cărare pe dreapta, dar oare să mă mai încrunt la blitzul pozarului ca să sperii toate duhurile ce atentează la integritatea morală a lui ȘEFU’ sau să încerc să zâmbesc puțin din colțurile gurii ca să dea bine la afișul relaționării empatice cu electorii și aspirațiile lor? Aș zâmbi eu puțin gândindu-mă la zecile de mii de metri cubi de „căzătură” forestieră pe care a produs-o recenta urgie celestă dar pe care n-am cuprins-o în raportul de evaluare fiindcă aiasta e treabă discretă și tabu peste care dăm noi pe șestache cu ciocănelul de marcat și apoi vindem la drum de acces sau pe picior (de ciupercă ghici unde-i pădurea!). Dar dacă zâmbesc s-ar putea să mă trezesc la ușa biroului cu un regiment de puicuțe extaziate de sex-appealul profilului propriu, căci mi-aduc aminte că mămicuța mea îmi spunea ades că sunt mai frumos ca muma pădurii. Tocmai de asta de asta m-o și dat la Campolungo să fac liceul la țapinari și tot de acolo din Campo a largo am cele mai frumoase fantezii erotice când mă întrebau suav fecioarele muntenilor dacă nu cumva sunt frate cu Adonis.
Deocamdată m-am hotărât: o săptămână mă uit încruntat ca să sperii zombii cei potrivnic ideologizați și o săptămână zâmbesc ca să crească ȘEFUL în proțenturi. Uite-așa n-o să am greață acasă nici cu nevastă-mea*** din cauza cohortelor de gâște admiratoare ale profilului grațios dar nici cu ȘEFUL n-o să mă pun rău că doar vin alegerile din 2012 și trebuie să mă aleg și eu într-un coledzi, sau măcar într-un jilț de prefect, subprefect, administrator, director, inspector, auditor, portar, paznic sau femeie de serviciu – accept orice numai să nu fiu trimis la tăiat lemne cu drujba în țurțudanul muntelui.”
----------------------------------
* n.a. - oare câte episoade a avut Young and Restless?
** sorry for the error no longer type the letter b !
** *n.a. - cronicarul ar fi scris „m u i e r e a” dar un soft pudibond și ipocrit nu permite afișarea unei măscării atât de sfruntate și care aparține aceleiași clase stilistice a vulgarului termen ”p o p u l a ț i e”!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu