„Capul lui Moțoc vrem!”

„Capul lui Moțoc vrem!”
Fără să fie vreo mare adunare populară cu ocazia amerizării în Bortileni a celui mai iubit, strălucit, decorat, îmbuibat fiu al plaiurilor regățene, această scandare ovaționată începe să capete o amplitudine din ce în ce mai mare în rândurile acelei părți a pământenilor care și-au exprimat intenția evidentă de a se prezenta la urne*:
„ – O, DĂ-te-n [beep]a [beep]-tii de nesimțit!

Iar incantațiile citate fiind dublate de un pragmatic retorism local:

„ – UNDE AI FOST**, DOMNULE CANDIDAT, ACUM DOI ANI CÂND AU FOST INUNDAȚIILE?”

Neavând cine să le răspundă concret la interpelare, nemulțumiții își acutizează frustrarea față de absența alesului lor din rândurile lor, la momentul nefericit când erau personaje biblice făcând figurație non-voluntară în mizanscena reiterată a potopului, promițând să plătească cu reversul atitudinii lor ireverențiozitatea reversului obez al parlamentarului.

--------
* Cam vreo giumătate din totalul celor de altădată; cealaltă jumătate ascunzându-se în spatele porților sudate, în spatele ușilor baricadate și-n spatele argumentului „Îi dau draaqului cu alegerile lor!”
Iar dacă în Bortileni, care întotdeauna a fost campion național al prezenței la urne, se mai prezintă la vot sub 50%, atunci se poate proroci o prezență la nivel național de … 36%.

** Era în studiourile televiziunilor, pe sticla interioară a ecranelor și înlăuntrul LED-urilor (oare cum o fi încăput aclo, între anozi și catozi, ditamai ?
Fardat, pomădat, machiat și parfumat, curățel, măricel, înfășățel, frângându-și mânurile de îngrijorare, scărpinându-se la articulația brațului și antebrațului încercând să scape de o durere incomprehensibilă, discutând cu niște mămuci deontoloage despre raritatea probabilistică de producere a inundațiilor devastatoare pe un teren șes.
(astfel cum l-o informat telefonic tac-su despre situația tragică din colegiul ce l-a uns deputat)

Dezbatere aticistă cu „eficient” și „oportun” impact asupra destinelor cetățenilor din colegiul păstorit și axată pe principiile hidrodinamicii moscovite creionate, de către un strălucit hidrolicențiat bolșevic, prin sinergia ideatică a faptelor specifice palmei în koor versus meandrele concrete ale puhoaielor devastatoare.

„Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu!”
(sau reumatismul cronic al articulației cotului)

Lenin skazal: „Sprijiniți-i pe țărani!”
Stalin skazal: „Sprijiniți-vă pe țărani!”
Un demnitar skazal: „Dă-i dreqului de țărani!”

Asta se-ntâmpla mai anțărț, cu ocazia unui eveniment astronomic EXCEPȚIONAL, având o frecvență de producere egală cu cea a trecerii cometei Halley, alinierii planetelor sau eclipselor totale de Soare vizibile în Bocovina:
Domnul tovarășul reprezentant al electorilor din Colegiul Fâșia Gaza era prezent într-una dintre localitățile componente!
Un citizen, nici tânăr dar nici boșorog, s-apropie cu pi(^d)oșenie de Înălțimea sa să i se plângă, printr-o jalbă orală, cu privire la multitudinea falsurilor emise și a abuzurilor comise de autoritatea publică locală.* Abuzuri, falsuri și ilegalități flagrante și sfruntate care îi afectau, la modul cel mai direct posibil, atât un drept REAL de proprietate cât și alte drepturi patrimoniale.

Înălțimea Sa îl privește pe milog cu un dezgust nedisimulat, nu face nici o sforțare să priceapă o iotă din motivația faptică a petentului și-i comunică, tot verbal, rezoluția sa, extrasă din puțul gândirii sale responsabile, de reprezentant în forul decizional al Țărei:
„ADRESAȚI-VĂ INSTANȚEI!”**
(după care întoarce noada poporeanului îndreptându-se spre Sfatul Popular, loc în care să desfășoare alte activități mai plăcute vederii.
---------
Nu poci să spui aici cam care-o fost răspunsul murmurat al poporeanului admirând noada barosană a parlamentarului, fiindcă mă lasă Tibi fără dreptul la libera esprimare.
Dar ce pot să sugerez e certitudinea faptului că la gura jălbuitorului era un întreg eclectism ecumenic alcătuit din biserici din partea pravoslavnică, cruci din vecinătatea catolică, cristelnițe de la protestanții baptiști ( ), Paști de la ebrei și Chriști ( ) de la neo-protestanți.

Dar tot i-o folosit la ceva milogului siktirul demnitarului: s-o adresat instanței, că doar n-avea să se apuce de haiducie la bătrânețe.

- o dată în civil în revendicare. Ș-o câștigat pe fond. Rămas def. și irev. la recurs.
- a doua oară în contencios. Unde-o câștigat și pe fond și la recurs. Def și irev.
- a treia oară tot în civil unde-o contestat rezoluția din penal a procurorului și prim-procurorului de NUP – procurori pe care i-o cam durut fics în pics de procedurile de la 275-278. Ș-o câștigat ș-aici ca să se dea de pământ cu porcăria de rezoluție a procurorilor și retrimeterea dosarului spre cercetare acătării.

FAPTE, NU VORBE!
Iar NOROCUL JUSTIȚIEI poate fi și de partea celor mai nedreptățiți de soartă!***

Toate triumfate după un interval de timp epuizant, cu câțiva țuhali de bani cheltuiți de-a-mpülea, cu timp, nervi, energie irosite aiurea. Dar toate astea numai din cauza unei administrații publice locale pentru care există un singur normativ constituțional în vigoare – „Fuck ce vreau dar știu ce fuck!” - și beneficiind de „ajutorul neprețuit” și „sprijinul considerabil” obținut din partea celui mai iubit fiu al plaiurilor regățene.

Acuma toată tărășenia are și o morală: anume că milogul acela de acuma ceva vreme o zis că o să fie primul la ușa secției de footare. Ca să VOTEZE.
Ș-al naibii milog, dacă-i aduni rubedeniile, aduni câteva duzini bune împrăștiate în toată Fâșia Gaza, care și ei la rândul lor or să vrea să VOTEZE.
Gura bate noada! Chiar și-n cazul viitorilor foști demnitari.
=========


* E vorba despre localitatea Bortileni, Fâșia Gaza, lângă județul Bocovina de Gios, Rromanica securisto-colhoznică, localitate care a intrat în Guiness Book ca fiind unica localitate în care până și xeroxul primăriei scoate falsuri.

** Asta vorbă voindu-se a fi materializarea faptică a devizelor înscrise pe pagina web oficială uăiuăiuăi punct celmaiiubitregățean punct ro:

- prima care zice că „Fapte, nu vorbe!” adicătelea iel o făcut FAPTA să-i spună milogului o VORBĂ precum ca ”să nu-l mai plictisească și să se mai ducă draaqului cu plângerile lui.”

- ș-a doua care glăsuie că „Norocul e de partea celor puternici!” adică tot la draaqu pot să se ducă toți ceia care n-or fost intendanți [nota notei] care să distribuie izmenele la răcani, să numere paralele soldelor, să rostogolească butoiul cu miere întru introbăgarea, în locul cepului, a degețelului pofticios până la cot sau să aibă bafta nesperată ca să fie la locul potrivit în locul potrivit ca … „s-o păzească” pe Doina Cornea amu 23 de ani, egzact așa cum le-o poruncit The Smiling Owl. [sursa: Adevărul din data de 26 oct. 2009]
Deci ceia ce cântă amărâți pe acordurile celor de la Voltaj – „Și ce dacă n-am prea avut NOROC…” pot, în opinia efectiv exprimată a Parlamentarului, să se ducă naibii. Fiindcă norocul e apanajul DOAR al celor „puternici”.
Biiine, măi! Keep walking!
Nu vrai un vot? Da’ niște zahar nu vrai?

*** Motiv pentru care dacă mai aud pe careva că vorbește de urât pe (toți) judecătorii, sau cum că giustiția se dă huța în balanță cu arginții iudaici, are de-a face cu moara porcăielii mele.
Dacă n-are pe cine-și defula nemulțumirea să se lege de procurori c-aiștea merită!

Apoi: ca să n-apară vreun sfertodoct de viceprimar (dumbrăveniul ei de grămătică!) care nu crede că trebile astea sunt REALITATE cotidiană din Fâșia Gaza și pe cale de consecință să se apuce la urlat din toți bojogii „Minciuni!”, mă angajez anticipat să comunic, la solicitarea neîncrezătorilor, numerele de dosar ale tuturor acțiunilor de mai sus. Ca să fie treaba clară despre cine minte și cine nu.

[nota notei] – cândva (într-o Armie ce înlocuise pușca cu lopata și gloanțele cu grăunțe de popșoi, iar printre altele o construit, prin concentrări, și Dormitorul Parlamentului) era o anumită diferențiere a epoletului care conferea o îndreptățită mândrie unora și prilej de zmuls părul din cap altora. Cei cu epolet de culoare galbenă erau foarte mândri de apartenența lor la EȘALONUL I, alcătuit din arme combatante, aflate în prima linie a oricărei acțiuni cătănești.
Ei bine, acești direct operativi cam râdeau pe-nfundate și făceau glume deșucheate pe seama celor cu epolet alb, care reprezentau SPATELE (oops! ), Eșalonul II, rezervele, sau CeIștii (chiloți-izmene). Și tot felul de bancuri despre aruncătorul de fasole, despre cum a reușit un intendant să fixeze luneta de la PSL la aruncătorul de grenade și altele dintr-astea.
De unde să știe, (săracele foste cătane de infanterie, vânători de munte, tancuri, artilerie, aviație, marină sau formațiuni de asigurare – cercetare, geniu, chimic, transmisiuni, ș.a.m.v) că în viitorul apropiat onoarea militară și standardul profesional vor avea ca stindard exclusiv carierele fulminante ale foștilor chiloțari-izmănari, gardieni de conjunctură.

„Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea oare ce cer?
N-o să aflu într-ai noștri vre un falnic giuvaer?”

Unde sunteți voi Dragalina, Grigorescu, Prezan sau Antonescu ca să vedeți „giuvaerurile” Armiei române?
Unde sunteți voi von Mackensen, Paulus, Doenitz, Rommel, von Stauffenberg, Jukov, Rokossovski, Konev, Patton, McArthur, Montgomery, Eisenhower ca să le explicați un picuț la rezerviștii noștri ( izmănari ultradecorați și hiperavansați dar făr’ un minuțel de botezul focului) cum e cu onoarea aia militară și cu ce anume se mănâncă chestia asta ciudată numită Armată?

[ Cum unde sunt? Alcătuiesc un batalion de instrucție care, fără să le comande careva, fac numai la stânga-mprejur în înteriorul copârșăului.
(mai puțin Mareșalul nost care n-are sepultură fiindcă or avut grijă ovreii paukeriști să-i cearnă cenușa prin glia patriei!) ]

„Ai să dai sama, domnu’…” 

Pe 9 ale lui Undrea.

AM ZIS!
=========

erată: „la timpul potrivit în locul potrivit”
- adicătelea s-o pună sub oboroc pe Doina Cornea și pe toți ADEVĂRAȚII DISIDENȚI, ca s-aibă loc de etalare mediatică bufnița zâmbitoare, fără să fie deranjată de prezențele unor MERITUOȘI, ale căror fapte și vorbe „sună ca dracu” și „întinează idealurile de partid și de stat”