Soundtrack: „Give piss a chance” – John Lennon
Cover image: Manneken Piss – Bruxelles, Belgium
Moto:
„Bzzzz, bzzzz…
Ce-ai cu noi, mă?
Pentru ce să dăm cu var?”
Headline:
Mi-o tulburat zăspile posesia locului preferat de chișăt.
Fericirea mea, la naiba! LOCUL MEU de făcut PIPI, intabulat în subconștientu-mi încă de când eram mâțâțăl *.
Locul meu în care mi-am desăvârșit bărbăția imediat ce-am deslușit Tainele esoterice ale făcutului pișulețului cu putza din picioare, aclo, la locul fărădelegii zăspilor, lângă nuc, era locul meu de meditație transcendentală.
Acel loc idilic, de-un feng-shui inimaginabil de benefic, zen-amplasamentul meditației mele urinare, răstimp în care atingeam Nirvana pișorcoșilor în gemete extatice „Aaaaaah ce bine e!”, altarul ablației nitrice către Bodhisattva A FOST COTROPIT de o haită de vulgare zăspi.
Kuuuuuum??????
„Cântă zeiță, mânia ce-aprinse pe Tazmanianul…”
Așa c-am pus mâna pe-o ruletă pentru ca, printr-o expertiză informală, dar temeinic fundamentată științific, să deslușesc toate detaliile conjuncturale ale acestei abominabile fapte.
Zăspile, în virtutea biologicului instinctual ce le împle căpșorul, și-au făcut cuib într-o troacă ruginită, ce stă cocoțată peste ale hondrobeie. Și troaca și hondrobeiele îs tot ale mele.
Înălțimea la care ș-or făcut sălaș zăspile este la egzact 60 de centimetri. Notăm la rubrica datele problemei h = 0,6 m. Apoi mi-am măsurat elevația nivelului pulii proprii: H = 0,9 m.
Ding, ding, ding, ding! s-o aprins dintr-odată beculețele de alarmă ale rațiunii practice de sorginte Kantiană.
Deci, diferența de nivel, în valoare absolută, este de vreo 30 de centimetri. Asta înseamnă că dacă mă apropii la o distanță de 30 de centimetri de cuibul zăspilor, cu un unghi de înclinare a pulii ce se picură de - 45 de grade (în grade hexagesimale și în sensul strict trigonometric), adică 7π/4 radiani, am foarte mari șanse să mă chiș direct peste cuibul zăspilor, cu incalculabile consecințe vătămătoate asupra propriei puli.
Dacă se-nervează zăspile c-am început să le predic Capitolul 7, versetele 1 ÷ 24 din Geneză ≡ Facere, fără ca iele să-mi solicite oficierea vreunei slujbe religioase? Nu se înhaită pe urmă în escadrile kamikaziene care voiesc să-mi împăuneze pulica cu torpilele acelor înveninate?
Era undeva o vorbă care, făcând referință la consecințele imediate ale ignoranței, spunea: „Capul face, capul trage”. Da, o fi adevărat, numai că acilea e vorba de o mică mare diferență a terminalului ispășitor.
În cazul anterior enunțat, modelat practic printr-un triunghi dreptunghic isoscel, cu catetele de 30 de centimetri, l-am răstălmăcit: la 30 de țantimetri de cuibul zăspilor începe acel „no-man's land”, caracterizat îndeobște prin Danger, Red Code și Red Alert.
Apoi, am început să dezvolt problema, s-o extrapolez, s-o generalizez asupra întregii cazuistici faptice.
Ar mai fi situația, de asemenea destul de des întâlnită în obicinuința unui mascul human destul de normal, ca acesta să vie de la băut bere cu băjeții iar numărul de beri să fie mai mare sau egal cu doi la puterea a treia.
Atunci puța (că nu i se mai poate atribui titlul onorific de Pulă la trompa aceea pișătoare ****) evident că stă la -60 de grade, nu mai convertim în radiani și evidențiem unghiul de 30 de grade față de verticala locului (aka verticala ce începe imediat de sub pulă).
Atunci croim iarăși un model matematic, bazat pe teorema triunghiului dreptunghic cu un unghi de 30 de grade și în care cateta mare este taman diferența de înălțime – 30 de centimetri.
Notăm cu x cateta mică distanța dintre pișător și cuibul zăspilor și știm, ca omuleți care au luat BAC-ul fără să-mpingă euroi la kamisie (cine draaqu a mai văzut așa ceva pe timpul Plumbuitului?) că ipotenuza este 2x. Facem iute un Pitagora (2x) la a doua = (x) la a doua + (30) la a doua, de unde rezultă prin efectuarea operațiilor că x = 10 radical din 3 ******.
Asta vra să zică, prin aproximare prin scădere, că atunci când se bea bere multă, cu gust puternic și amărui, este lindicat SĂ NU SE STABILEASCĂ LOCUL DE STAȚIE la o distanță pișătoare de 17,3 centimetri (în plan orizontal) față de bestiile acelea cu omatidii și ac veninos în cur.
Da' ce m-oi face când înclinația pulii o fi de 0 grade trigonometrice (băț înspre înainte)?
„Red, red wine
Go to my head
Make me forget that I
Still need her so”
Apăi e simplu e tot: proiectez pe planul orizontal jetul pișulețului și rezultă un segment. Care bineînțeles că-i conținut într-o dreaptă. Apăi spune Ioclid, în primul lui postulat, că printr-un punct exterior unei drepte se poate duce numai o singură dreaptă? Spune! Asta vra să însemne că la un unghi de 0 grade trigonometrice ale sculei micțiunii, prelungirea ** imaginară a sculei constituie o dreaptă paralelă cu proiecția jetului pișulețului. Pe cale de consecință, (yupiiii!) pot să mă chiș liniștit lângă cuibul zăspilor, fiind foarte ridicată probabilitatea ca chișătul să treacă cu mult PESTE adăpostul uzurpatoarelor.
O altă situație, destul de des întâlnită în teoria și practica phalică, ar mai fi atunci când, din diferite motive***, mătărânga se aține la + 45 de grade trigonometrice, bățoasă ca un portdrapel de fregată. Tot prin calcule deosebit de elaborate rezultă un aparent paradox procedural al actului pișării:
Dacă la – 45 de grade elevație este contraindicat a se sta imediat lângă cuibul zăspilor, ei bine, la + 45 de grade această interdicție devine de-a dreptul permisivă și chiar obligatorie. Păi nu ți-e tot una să stai la distanță de cuibul bestiilor înaripate și să le nimerești taman coperișul locuinței ilegale, sau să stai mai aproape și să descrii pe deasupra lor o admirabilă boltă,ce respectă toate principiile mișcării unui corp în câmp gravitațional, regăsite în teoria balisticii exterioare a proiectilelor: ramură ascendentă, ramură descendentă, săgeată a traiectoriei, punct de incidență și altele cele. Meserie, neică!
Opppps!
Teoria mea, la naiba!
Tocmai ce zâsei de mișcarea în câmp gravitațional a jetului de chișăt. Na, că pot s-o dau dracului de geometrie și trigonometrie: vai ce EROARE era să comit, p-ormă mergeam la pișat cu date eronate și mă trezeam cu contraofensiva înțepătoare a zăspilor având direcție principală de ofensivă taman la pulă.
Păi cine naiba a mai văzut chișăt care să fie rectiliniu ca un băț indicator. Nici explorator la Polul Nord să fii, în Noapte Polară și ger de – 40 de grade Celsius și nu reușești așa performanță unică.
Așa că trebe să lăsăm deoparte științele egzacte ale aritimeticii și să refacem întreaga problematică din punct de vedere fizic.
Dar cine naiba să mai stea să-și aducă aminte de formulele alea cu vîfîlapătrategalcuvîilapătratplusdoiaes ? Prea greu!
Ca p-ormă, cunoscând unghiul de aruncare ( de pișare), să se descompună spațiul astfel aflat în cele două componente carteziene ale sale, finalitatea fiind aflarea acelei BLESTEMATE distanțe la care trebuie să mă ațin față de cuibul bestiilor ce mi-au tulburat posesia deplină a mitologicului meu loc de chișat.
Așa că mi-am adus aminte de un alt experiment pe care l-am desfășurat în lungul răstimp cât am măsurat cu ruleta dimensiunile elementelor (mai puțin lungimea propriei scule, dată care constituie informație clasificată).
Normal că la un moment … luat, a trebuit să mă piș. Ș-am făcut un experiment empiric: m-am apropiat riscant de periculos de cuibul netrebnicelor, dar am cârnit un picuț mai hacana obiectul activității; surpriză: eu mi-am recâștigat uzufructul locului îndătinat micțiunii, răstimp în care prin megieșie își lua sborul câte o viespe, descria câte un tur al turnului de control și se abătea către alte zări, numai de iele știute.
Deci, fuckyou geometrie, trigonometrie sau fizică.
La naiba cu științele voastre egzacte cu care ați împănat manualele de nu mai poate nici o beizadea trece BAC-ul fără să-mpingă o bancnotă țiclam-oiropeană per probă. [6]
Toată argumentația anterioară suferă de viciul erorii, tocmai din cauza abordării bidimensionale a problemei. NU în cele două dimensiuni ce conturează planul verticalității se impun a fi analizate datele, ci în cel al tridimensionalului concret.
Fără a mai face trimitere la alte științe exacte, gen topografie și sau astronomie, cu specificitatea termenilor consacrați pentru azimuth și elevație, evidența practică conferă soluția printr-o uluitoare sanctă simplicitate: indiferent de distanța de situare față de cuibul pizmașelor hymenoptere, toată cheia și lacata evitării unor ipotetice episoade belicoase constă în cârmirea, cu mâna – evident, a ștomeleagului către un pic mai alături.
Această manevră GE-NI-A-LĂ elimină necesitatea ulterioară ca taberele combatante – proprietarul magicului loc de chișăt și viespile tulburătoare de posesie – să fie nevoite să se înfățoșeze la vreun giudeț pomântean, care să tranșeze definitiv și irevocabil, aspectele patrimoniale ce derivă dintr-un titlu absolut de proprietate.
Căci cine mamuța șeitanului a mai văzut pe fața pământului judecător care să judece pricinile iscate între pișorcoși sentimentali și sărmane viespi?
Nimeni!
Iar ca să te înfățoșezi în fața Domnului ZEU [7], ca să explice IEL ceva Mișne și Gemare despre porunca ceea ca Homul să stăpânească toate animălurile pomântului, iar îi peste mână de neîndemânos.
Nu numai că-i neîndemânos să-ți sfârșești abrupt bunătate de etapă metempsichotică pentru niște amărâte de zăschi, dar devine ilogică și paradoxală acțiunea atâta timp cât aclo sus, de-a dreapta Domnului ZEU, la loc răcoros cu verdeață, nici întristare nici suspin nu e, dar nici chișare nu-i voie de făcut în boschete.
Ca să se urmeze firul ghemului zilelor omului iar nu-i bine, că Io* nu pot să mă ațin de la pișat până o fi să ne înfățoșăm îndătinat la Giudecata de Dinapoi.
Așa că nu mai bine ne-nțelegem noi între noi, acilea pe pomânt, ca de la obraz la obraz, animălurile hominide cu animălurile non-hominide?
Io* ca adept al principiului „non-injury”, m-oi osteni să cârmesc pula cu vreo 150 de miimi [8] mai la hacana de sălașul zăspilor, nu de alta dar mă gândesc că n-are rost să mă încontrez cu niște amărâte de zăschi la care li-s zâlili numărate. Deja fiind trecut de Sânta Mărie (când poți să utilizezi sânta pălărie în vreo ipotetică situație de stringență fiziologică), cuget Io* (și egzist- obviously) că ar mai ave’ zăspile de bâzâit pe lângă pula me’ cam încă vreo 2-3 luni.
Da’ oare, în astea 2-3 luni, or avea zăspile suficientă rațiune ca să-mi respecte și Ahimsa mea?
Om trăi, om vedea.
Bucuroși le-om duce toate, …
------
* Prea puțini dintre imprudenții readeri ai tot felul de gogomănii spilcuite și bloguite bănuiesc importanța CA-PI-TA-LĂ a momentului în care, vreun băițăl reușește să facă pișu cu puța, din picioare, ca băieții mari.
Acest eveniment EX-CEP-ȚIO-NAL ca însemnătate, aproape că are anvergura ancestralelor ritualuri de inițiere ale junilor și acceptare necondiționată în haiticul răsboinicilor cu arc, suliță, paloș, scut și platoșă-mpopoțonată cu armorii.
Ca atunci când tânărul vânător își susține proba practică a desăvârșirii îndemânării prin capturarea sau uciderea primei / -ului foci, balene, ren, elefant, tigru, grizzly, mamut, dinozaur, balaur sau căpcăun.
Ba mai mult, evenimentul se superlativizează înspre condiția sublimă a CELUI MAI IMPORTANT MOMENT DIN VIAȚA UNUI BĂIETAN. Cu mult mai multă semnificație decât debutul în viața de „student” „în anul I la Litere” sau momentul unic și memorabil al ruperii aței pulii.
(mă scuzați, Cucoanelor, dar așa-i zâce în vulg la momentul când vreun juvete sfios, rușânos și cu acnee pe față reușește să pâcălească vro pretină puberă ca să-i arate, demonstrativ, care-i meșteșugul în jocul acela „de-a mama și de-a tata”)
Deci, momentul epocal în care băiețelul reușește să facă pișulețul din picioare, fără să-și ude sandalele, constituie momentul de consacrare definitivă a copchilandrului și de trecere a acestuia, din tagma puțoilor mucoși, în centuria băieților mari, pe care se poate conta în orișicare împrejurare viitoare.
Howgh!
** asta cu prelungirea imaginară transcende din geometrie către aspirația nemărturisită a fiștecărui bărbătuș. Păi cine n-ar vrea să aibă o prelungire de invidiat, ceva ca a unui nigger over ten inches, ca să rămâie pe urmă insensibil la insulta consacrată a cuconeturilor din urbea lui Baci Bucur sau Pittsburg: „Băi putză mică!” ?
*** fie streaming excesiv pe site-urile de cultură generală Redtube, Redporn și Youporn, fie vizita inopinată a vecinei, având în privire un surâs inexplicabil, deopotrivă lasciv și ispititor.
**** din înțelepciunea populară astăzi vă prezentăm aforismul berilor necontabilizate rațional:
„Cică dacă bei bere multă, ajungi slugă la pulă.”
***** Io poci în wordul meu să inserez simboluri matematice și formule, da mi-i frică de wordpressul lu’ Cucoana B. că-i setat numa pe vorbe șăgalnice de liubov sau elegiac-rememorante ale ”First-time”-ului ș-atuncea se duce draaqului bunătate de calcul mathematic.
[6] „Hey, teacher. Leave the kids alone!”
sau anacronismul
https://www.youtube.com/watch?v=HrxX9TBj2zY
versus imbecilitatea OUG 49/2014 a gubernului Dottorelui plagiator
[7] după cum ar veni, tot despre God Odin e vorbire, sau cum îi mai zice LUIA
Woden, Wodan, Wotan, Rognir, Sann, Omi, Ohinn, Oer, Sidhott, Thund, Haptagod, Sidskegg, Sigtyr, Unn, Ηerran, Herteit, Hropt, Herian, Ialg, Iolf, Ialk, Iolnir, Sigfadhir, Skilfing, Svipal, Blindi, Nikar, Nikuz, Lusifer, Oski, Svidur, Lucifer, Svidrir, Thunn, Vakr, Fiolsvinn, Hergaut, Grim, Yggr, Grimnir, Valfadhir, Haer, Alfader, Haerbardhr, Ganglari, Hroptr, Fiolnir, Gaut –
în total 49 de nume, numai așă de-al năibii ca să-i facă în ciudă la Tata in vitro a lu’ Tămăduitoru’ esenian, nimeni altul decât pe Ehyeh-Asher-Ehyeh, care n-are decât vreo zăce nume divine și vreo doo-trii variante literale:
Ehieh, Iah, Ieve (Ihoah), El, Eloha, Elohim Zebaoth (Elohim Sabaoth), Ieve (Tetragrammaton) Sabaoth, Elohim Ghibbor, Iloah Zebaoth, Sadai (Schaddai), Adonai Meleck.
(sursa numelor zeității ebraice: „Ma'aseh Bereschit” - Lucrarea Creației și
Ma'aseh Merkabah - „Lucrarea carului...” (cu proști).
[8] pe busolă, un cerc complet de 360 de grade se traduce în 60-00 de miimi. Apăi, mă gândesc că un azimut al pulii de vreo 1-50 miimi ar fi suficiente ca să nu declanșeze Tretia Miravaia Vaina.
Părerea mea! Hâc!
==========
Update 22.08.2014
La nici 2 zile de la această șugubeață și nevinovată postare, a plouat vreo 2 zile.
După ce ploile au stat, am observat, cu iritare și regret, că tovarășele mele de pișuleț au dispărut.
Cuibul e gol, părăsit și nu mai are acea culoare albicioasă, ca de celuloză pură. E de un gri murdar ce te duce cu gândul spre plumbul bacovian.
Oare ce s-o fi întâmplat cu viespile?
De ce au dispărut, că doară Io* mi-am pus toată mintea la contribuție ca să nu mă chiș pe casa lor și să le produc vreun damage?
Cover image: Manneken Piss – Bruxelles, Belgium
Moto:
„Bzzzz, bzzzz…
Ce-ai cu noi, mă?
Pentru ce să dăm cu var?”
Headline:
Mi-o tulburat zăspile posesia locului preferat de chișăt.
Fericirea mea, la naiba! LOCUL MEU de făcut PIPI, intabulat în subconștientu-mi încă de când eram mâțâțăl *.
Locul meu în care mi-am desăvârșit bărbăția imediat ce-am deslușit Tainele esoterice ale făcutului pișulețului cu putza din picioare, aclo, la locul fărădelegii zăspilor, lângă nuc, era locul meu de meditație transcendentală.
Acel loc idilic, de-un feng-shui inimaginabil de benefic, zen-amplasamentul meditației mele urinare, răstimp în care atingeam Nirvana pișorcoșilor în gemete extatice „Aaaaaah ce bine e!”, altarul ablației nitrice către Bodhisattva A FOST COTROPIT de o haită de vulgare zăspi.
Kuuuuuum??????
„Cântă zeiță, mânia ce-aprinse pe Tazmanianul…”
Așa c-am pus mâna pe-o ruletă pentru ca, printr-o expertiză informală, dar temeinic fundamentată științific, să deslușesc toate detaliile conjuncturale ale acestei abominabile fapte.
Zăspile, în virtutea biologicului instinctual ce le împle căpșorul, și-au făcut cuib într-o troacă ruginită, ce stă cocoțată peste ale hondrobeie. Și troaca și hondrobeiele îs tot ale mele.
Înălțimea la care ș-or făcut sălaș zăspile este la egzact 60 de centimetri. Notăm la rubrica datele problemei h = 0,6 m. Apoi mi-am măsurat elevația nivelului pulii proprii: H = 0,9 m.
Ding, ding, ding, ding! s-o aprins dintr-odată beculețele de alarmă ale rațiunii practice de sorginte Kantiană.
Deci, diferența de nivel, în valoare absolută, este de vreo 30 de centimetri. Asta înseamnă că dacă mă apropii la o distanță de 30 de centimetri de cuibul zăspilor, cu un unghi de înclinare a pulii ce se picură de - 45 de grade (în grade hexagesimale și în sensul strict trigonometric), adică 7π/4 radiani, am foarte mari șanse să mă chiș direct peste cuibul zăspilor, cu incalculabile consecințe vătămătoate asupra propriei puli.
Dacă se-nervează zăspile c-am început să le predic Capitolul 7, versetele 1 ÷ 24 din Geneză ≡ Facere, fără ca iele să-mi solicite oficierea vreunei slujbe religioase? Nu se înhaită pe urmă în escadrile kamikaziene care voiesc să-mi împăuneze pulica cu torpilele acelor înveninate?
Era undeva o vorbă care, făcând referință la consecințele imediate ale ignoranței, spunea: „Capul face, capul trage”. Da, o fi adevărat, numai că acilea e vorba de o mică mare diferență a terminalului ispășitor.
În cazul anterior enunțat, modelat practic printr-un triunghi dreptunghic isoscel, cu catetele de 30 de centimetri, l-am răstălmăcit: la 30 de țantimetri de cuibul zăspilor începe acel „no-man's land”, caracterizat îndeobște prin Danger, Red Code și Red Alert.
Apoi, am început să dezvolt problema, s-o extrapolez, s-o generalizez asupra întregii cazuistici faptice.
Ar mai fi situația, de asemenea destul de des întâlnită în obicinuința unui mascul human destul de normal, ca acesta să vie de la băut bere cu băjeții iar numărul de beri să fie mai mare sau egal cu doi la puterea a treia.
Atunci puța (că nu i se mai poate atribui titlul onorific de Pulă la trompa aceea pișătoare ****) evident că stă la -60 de grade, nu mai convertim în radiani și evidențiem unghiul de 30 de grade față de verticala locului (aka verticala ce începe imediat de sub pulă).
Atunci croim iarăși un model matematic, bazat pe teorema triunghiului dreptunghic cu un unghi de 30 de grade și în care cateta mare este taman diferența de înălțime – 30 de centimetri.
Notăm cu x cateta mică distanța dintre pișător și cuibul zăspilor și știm, ca omuleți care au luat BAC-ul fără să-mpingă euroi la kamisie (cine draaqu a mai văzut așa ceva pe timpul Plumbuitului?) că ipotenuza este 2x. Facem iute un Pitagora (2x) la a doua = (x) la a doua + (30) la a doua, de unde rezultă prin efectuarea operațiilor că x = 10 radical din 3 ******.
Asta vra să zică, prin aproximare prin scădere, că atunci când se bea bere multă, cu gust puternic și amărui, este lindicat SĂ NU SE STABILEASCĂ LOCUL DE STAȚIE la o distanță pișătoare de 17,3 centimetri (în plan orizontal) față de bestiile acelea cu omatidii și ac veninos în cur.
Da' ce m-oi face când înclinația pulii o fi de 0 grade trigonometrice (băț înspre înainte)?
„Red, red wine
Go to my head
Make me forget that I
Still need her so”
Apăi e simplu e tot: proiectez pe planul orizontal jetul pișulețului și rezultă un segment. Care bineînțeles că-i conținut într-o dreaptă. Apăi spune Ioclid, în primul lui postulat, că printr-un punct exterior unei drepte se poate duce numai o singură dreaptă? Spune! Asta vra să însemne că la un unghi de 0 grade trigonometrice ale sculei micțiunii, prelungirea ** imaginară a sculei constituie o dreaptă paralelă cu proiecția jetului pișulețului. Pe cale de consecință, (yupiiii!) pot să mă chiș liniștit lângă cuibul zăspilor, fiind foarte ridicată probabilitatea ca chișătul să treacă cu mult PESTE adăpostul uzurpatoarelor.
O altă situație, destul de des întâlnită în teoria și practica phalică, ar mai fi atunci când, din diferite motive***, mătărânga se aține la + 45 de grade trigonometrice, bățoasă ca un portdrapel de fregată. Tot prin calcule deosebit de elaborate rezultă un aparent paradox procedural al actului pișării:
Dacă la – 45 de grade elevație este contraindicat a se sta imediat lângă cuibul zăspilor, ei bine, la + 45 de grade această interdicție devine de-a dreptul permisivă și chiar obligatorie. Păi nu ți-e tot una să stai la distanță de cuibul bestiilor înaripate și să le nimerești taman coperișul locuinței ilegale, sau să stai mai aproape și să descrii pe deasupra lor o admirabilă boltă,ce respectă toate principiile mișcării unui corp în câmp gravitațional, regăsite în teoria balisticii exterioare a proiectilelor: ramură ascendentă, ramură descendentă, săgeată a traiectoriei, punct de incidență și altele cele. Meserie, neică!
Opppps!
Teoria mea, la naiba!
Tocmai ce zâsei de mișcarea în câmp gravitațional a jetului de chișăt. Na, că pot s-o dau dracului de geometrie și trigonometrie: vai ce EROARE era să comit, p-ormă mergeam la pișat cu date eronate și mă trezeam cu contraofensiva înțepătoare a zăspilor având direcție principală de ofensivă taman la pulă.
Păi cine naiba a mai văzut chișăt care să fie rectiliniu ca un băț indicator. Nici explorator la Polul Nord să fii, în Noapte Polară și ger de – 40 de grade Celsius și nu reușești așa performanță unică.
Așa că trebe să lăsăm deoparte științele egzacte ale aritimeticii și să refacem întreaga problematică din punct de vedere fizic.
Dar cine naiba să mai stea să-și aducă aminte de formulele alea cu vîfîlapătrategalcuvîilapătratplusdoiaes ? Prea greu!
Ca p-ormă, cunoscând unghiul de aruncare ( de pișare), să se descompună spațiul astfel aflat în cele două componente carteziene ale sale, finalitatea fiind aflarea acelei BLESTEMATE distanțe la care trebuie să mă ațin față de cuibul bestiilor ce mi-au tulburat posesia deplină a mitologicului meu loc de chișat.
Așa că mi-am adus aminte de un alt experiment pe care l-am desfășurat în lungul răstimp cât am măsurat cu ruleta dimensiunile elementelor (mai puțin lungimea propriei scule, dată care constituie informație clasificată).
Normal că la un moment … luat, a trebuit să mă piș. Ș-am făcut un experiment empiric: m-am apropiat riscant de periculos de cuibul netrebnicelor, dar am cârnit un picuț mai hacana obiectul activității; surpriză: eu mi-am recâștigat uzufructul locului îndătinat micțiunii, răstimp în care prin megieșie își lua sborul câte o viespe, descria câte un tur al turnului de control și se abătea către alte zări, numai de iele știute.
Deci, fuckyou geometrie, trigonometrie sau fizică.
La naiba cu științele voastre egzacte cu care ați împănat manualele de nu mai poate nici o beizadea trece BAC-ul fără să-mpingă o bancnotă țiclam-oiropeană per probă. [6]
Toată argumentația anterioară suferă de viciul erorii, tocmai din cauza abordării bidimensionale a problemei. NU în cele două dimensiuni ce conturează planul verticalității se impun a fi analizate datele, ci în cel al tridimensionalului concret.
Fără a mai face trimitere la alte științe exacte, gen topografie și sau astronomie, cu specificitatea termenilor consacrați pentru azimuth și elevație, evidența practică conferă soluția printr-o uluitoare sanctă simplicitate: indiferent de distanța de situare față de cuibul pizmașelor hymenoptere, toată cheia și lacata evitării unor ipotetice episoade belicoase constă în cârmirea, cu mâna – evident, a ștomeleagului către un pic mai alături.
Această manevră GE-NI-A-LĂ elimină necesitatea ulterioară ca taberele combatante – proprietarul magicului loc de chișăt și viespile tulburătoare de posesie – să fie nevoite să se înfățoșeze la vreun giudeț pomântean, care să tranșeze definitiv și irevocabil, aspectele patrimoniale ce derivă dintr-un titlu absolut de proprietate.
Căci cine mamuța șeitanului a mai văzut pe fața pământului judecător care să judece pricinile iscate între pișorcoși sentimentali și sărmane viespi?
Nimeni!
Iar ca să te înfățoșezi în fața Domnului ZEU [7], ca să explice IEL ceva Mișne și Gemare despre porunca ceea ca Homul să stăpânească toate animălurile pomântului, iar îi peste mână de neîndemânos.
Nu numai că-i neîndemânos să-ți sfârșești abrupt bunătate de etapă metempsichotică pentru niște amărâte de zăschi, dar devine ilogică și paradoxală acțiunea atâta timp cât aclo sus, de-a dreapta Domnului ZEU, la loc răcoros cu verdeață, nici întristare nici suspin nu e, dar nici chișare nu-i voie de făcut în boschete.
Ca să se urmeze firul ghemului zilelor omului iar nu-i bine, că Io* nu pot să mă ațin de la pișat până o fi să ne înfățoșăm îndătinat la Giudecata de Dinapoi.
Așa că nu mai bine ne-nțelegem noi între noi, acilea pe pomânt, ca de la obraz la obraz, animălurile hominide cu animălurile non-hominide?
Io* ca adept al principiului „non-injury”, m-oi osteni să cârmesc pula cu vreo 150 de miimi [8] mai la hacana de sălașul zăspilor, nu de alta dar mă gândesc că n-are rost să mă încontrez cu niște amărâte de zăschi la care li-s zâlili numărate. Deja fiind trecut de Sânta Mărie (când poți să utilizezi sânta pălărie în vreo ipotetică situație de stringență fiziologică), cuget Io* (și egzist- obviously) că ar mai ave’ zăspile de bâzâit pe lângă pula me’ cam încă vreo 2-3 luni.
Da’ oare, în astea 2-3 luni, or avea zăspile suficientă rațiune ca să-mi respecte și Ahimsa mea?
Om trăi, om vedea.
Bucuroși le-om duce toate, …
------
* Prea puțini dintre imprudenții readeri ai tot felul de gogomănii spilcuite și bloguite bănuiesc importanța CA-PI-TA-LĂ a momentului în care, vreun băițăl reușește să facă pișu cu puța, din picioare, ca băieții mari.
Acest eveniment EX-CEP-ȚIO-NAL ca însemnătate, aproape că are anvergura ancestralelor ritualuri de inițiere ale junilor și acceptare necondiționată în haiticul răsboinicilor cu arc, suliță, paloș, scut și platoșă-mpopoțonată cu armorii.
Ca atunci când tânărul vânător își susține proba practică a desăvârșirii îndemânării prin capturarea sau uciderea primei / -ului foci, balene, ren, elefant, tigru, grizzly, mamut, dinozaur, balaur sau căpcăun.
Ba mai mult, evenimentul se superlativizează înspre condiția sublimă a CELUI MAI IMPORTANT MOMENT DIN VIAȚA UNUI BĂIETAN. Cu mult mai multă semnificație decât debutul în viața de „student” „în anul I la Litere” sau momentul unic și memorabil al ruperii aței pulii.
(mă scuzați, Cucoanelor, dar așa-i zâce în vulg la momentul când vreun juvete sfios, rușânos și cu acnee pe față reușește să pâcălească vro pretină puberă ca să-i arate, demonstrativ, care-i meșteșugul în jocul acela „de-a mama și de-a tata”)
Deci, momentul epocal în care băiețelul reușește să facă pișulețul din picioare, fără să-și ude sandalele, constituie momentul de consacrare definitivă a copchilandrului și de trecere a acestuia, din tagma puțoilor mucoși, în centuria băieților mari, pe care se poate conta în orișicare împrejurare viitoare.
Howgh!
** asta cu prelungirea imaginară transcende din geometrie către aspirația nemărturisită a fiștecărui bărbătuș. Păi cine n-ar vrea să aibă o prelungire de invidiat, ceva ca a unui nigger over ten inches, ca să rămâie pe urmă insensibil la insulta consacrată a cuconeturilor din urbea lui Baci Bucur sau Pittsburg: „Băi putză mică!” ?
*** fie streaming excesiv pe site-urile de cultură generală Redtube, Redporn și Youporn, fie vizita inopinată a vecinei, având în privire un surâs inexplicabil, deopotrivă lasciv și ispititor.
**** din înțelepciunea populară astăzi vă prezentăm aforismul berilor necontabilizate rațional:
„Cică dacă bei bere multă, ajungi slugă la pulă.”
***** Io poci în wordul meu să inserez simboluri matematice și formule, da mi-i frică de wordpressul lu’ Cucoana B. că-i setat numa pe vorbe șăgalnice de liubov sau elegiac-rememorante ale ”First-time”-ului ș-atuncea se duce draaqului bunătate de calcul mathematic.
[6] „Hey, teacher. Leave the kids alone!”
sau anacronismul
https://www.youtube.com/watch?v=HrxX9TBj2zY
versus imbecilitatea OUG 49/2014 a gubernului Dottorelui plagiator
[7] după cum ar veni, tot despre God Odin e vorbire, sau cum îi mai zice LUIA
Woden, Wodan, Wotan, Rognir, Sann, Omi, Ohinn, Oer, Sidhott, Thund, Haptagod, Sidskegg, Sigtyr, Unn, Ηerran, Herteit, Hropt, Herian, Ialg, Iolf, Ialk, Iolnir, Sigfadhir, Skilfing, Svipal, Blindi, Nikar, Nikuz, Lusifer, Oski, Svidur, Lucifer, Svidrir, Thunn, Vakr, Fiolsvinn, Hergaut, Grim, Yggr, Grimnir, Valfadhir, Haer, Alfader, Haerbardhr, Ganglari, Hroptr, Fiolnir, Gaut –
în total 49 de nume, numai așă de-al năibii ca să-i facă în ciudă la Tata in vitro a lu’ Tămăduitoru’ esenian, nimeni altul decât pe Ehyeh-Asher-Ehyeh, care n-are decât vreo zăce nume divine și vreo doo-trii variante literale:
Ehieh, Iah, Ieve (Ihoah), El, Eloha, Elohim Zebaoth (Elohim Sabaoth), Ieve (Tetragrammaton) Sabaoth, Elohim Ghibbor, Iloah Zebaoth, Sadai (Schaddai), Adonai Meleck.
(sursa numelor zeității ebraice: „Ma'aseh Bereschit” - Lucrarea Creației și
Ma'aseh Merkabah - „Lucrarea carului...” (cu proști).
[8] pe busolă, un cerc complet de 360 de grade se traduce în 60-00 de miimi. Apăi, mă gândesc că un azimut al pulii de vreo 1-50 miimi ar fi suficiente ca să nu declanșeze Tretia Miravaia Vaina.
Părerea mea! Hâc!
==========
Update 22.08.2014
La nici 2 zile de la această șugubeață și nevinovată postare, a plouat vreo 2 zile.
După ce ploile au stat, am observat, cu iritare și regret, că tovarășele mele de pișuleț au dispărut.
Cuibul e gol, părăsit și nu mai are acea culoare albicioasă, ca de celuloză pură. E de un gri murdar ce te duce cu gândul spre plumbul bacovian.
Oare ce s-o fi întâmplat cu viespile?
De ce au dispărut, că doară Io* mi-am pus toată mintea la contribuție ca să nu mă chiș pe casa lor și să le produc vreun damage?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu