Asta DA performanță!
Nu-i așa că nu aveați habar că o notiță Facebook poate avea maximum 65535 caractere?
Vă spun Io* că e așa!
Am reușit să epuizez limita și n-am ajuns nici la jumătatea „lucrării”
„Mândră Lucrare! Meșter Tâlmaciul!”
====================
(continuare Bătălia de la Târgul de Floci)
Buuun! Astă domniță era frumoasă coz (cum iară e expresia cărturarilor și grămăticilor), de i se dusese vestea până hăt dincolo de apa Putnei și a Milcovului, până în Țara Valachiei ce peste vreo 5 secole o să devină Țara Miticilor. Acolo domnea un principe fetișist - de-și adoptase marota narcisistă drept particulă nobiliară - Radu cel Frumos.
Domnitorul valah, aflând de la o iscoadă despre frumusețea proverbială a anonimei Domnițe din Târgul de Floci, pe dată i s-a declanșat o criză de priapism, reflectată în cugetul propriu printr-o arzătoare dorință de a o fute pe nurlia moldavană, mult, adânc, repetitiv și apăsat.
Zis și făckut. A dat sfară-n țara munteană, a adunat oaste și cu surle, trâmbițe, alămuri, cai, stindarde și prapuri s-a pornit către Târgul de Floci ca să-și ostoiască ardoarea erecției nesăbuite.
Dar amicul muntean, sufocat de dorințe obscene, a uitat un aspect evident: nu numai el avea iscoade trimese în țara moldavană, dar și Ștefan avea plantate cârtițe la curtea lui, după principiul bijectiv al jocului „Nu te supăra, frate!”
Cârtiță care degrabă l-a vestit pe Ștefan că Răducu cel priapic se duce să i-o fută pe gagica lui din Târgul de Floci.
în original:
„I pak dau de știre domnietale za lucrul vlahilor, cum am auzit eu că Vodă Radu au ieșit den Târgoviște și aimintrea nu e. Și se-au dus în sus înspre Târgul de Floci ca s-o străpulească pe țiitoarea Măriei Tale”.
Atunci Ștefan s-a turburat peste poate, a trimes olăcari în coate colțurile voivodatului și a bătut în cuie ucazuri la toate răspântiile, ca să se adune răzeșii și să plece la răzbel întru apărarea onoarei pizdei moldovenești.
A strâns Ștefan o oaste aproximativ egală cu cea a futălăului muntean.
Abia de aici cronicile menționează locul în care s-a realizat contactul cu inamicul: taman la Târgul de Floci, fiindcă Ștefan o fost mai iute de picior: el s-a deplasat de la Suceava până la Târgul de Floci în numai două zile, fiindcă au mers cu toții călare.
Time-out narativ.
Cu ocazia prezentării la concentrare a răzeșilor și a trecerii în revistă a oștenilor, s-a petrecut un episod rămas de asemenea în tradiția populară.
După ce a inspectat trupele, Ștefan Vodă s-a declarat mulțumit de starea armiei și a poruncit:
„- Pi cai, oștenii mei!”
La care răzeșii au început să mustăcească și să-și dea coate, întrucât ordinul de mobilizare nu prevedea cerința prezentării la mobilizare CU TOT CU CAI, ci numai cu armură, scut, paloș și coif de infanterie. Atunci răspunseră toți în cor, astfel cum se cuvine unei armate de elită:
„- Dar n-avem cai, Măria Ta!
La care Vodă-Ștefan pe dată s-a congestionat la față de mânie, a trântit de pământ cu mult vestita-i sabie din oțăl de Toledo, primită cadeau de la Papa 66 - The Road to Hell (Sixt al VI-lea), și și-a băgat pula în ea acțiune militară, întorcându-se cu spatele și făcând un gest scârbit din mână:
„-Atunci pi curând, oștenii mei!”
Secvența deplasării cavaleriei moldovene s-a petrecut ceva mai târziu, după consumarea acestui episod și expirarea termenului de 6 ore acordat de Ștefan răzeșilor în vederea procurării unor cai.
Rewind...
Oștirii muntene în schimb i-au trebuit trei zile de marș pedestru, fiindcă Radu nu se putea aburca pe cal din cauza usturimii pulii sculate.
Așa că atunci când o ajuns la conacul Domniței anonime, acolo deja îl aștepta Ștefan cu oștenii pitiți prin boscheții și râpele dimprejurul conacului liubovnicei.
Și s-a pornit mare znoavă de bătălie, care a ținut zi de vară până-n seară. Sorții izbânzii treceau pe rând când în tabăra moldavană, când în tabăra valahă.
Cei care au înclinat balanța luptei au fost tot feciorii Vrâncioaiei, care au fost înștiințați cu întârziere despre prăpădenia cumplită ce se petrece la Târgul de Floci. De înștiințat a fost înștiințat numai cel mic dintre frați – Nistor, care având numai 17 ani și jumătate, stătea acasă omorându-și plictisul c-o culegere de Sudoku, manufacturată la Florența și adusă de negustorii levantini. Ceilalți 6 frați - Bodea, Spirea, Negrilă, Spulber, Bârsan și Pavel erau plecați la crâșmă, căci era abia început de mărțișor și încă nu era nimica de lucru pe lângă acareturile casei sau în vii.
Când a auzit el despre ce se petrece la Târgul de Floci, a tăiat-o la goană peste cei 7 munți familiali, croind pârtie prin omeții până la genunchi, taman înspre crâșma unde beeau frățânii lui. Când a ajuns acolo, fără să-și tragă suflarea, a răcnit la frații lui (care erau deja pe jumătate mangă)
„ – Uăi, haidați iute la bătălie că valahii îl bat pe tata!”
(time-out: historicii de mucava sunt rugați să rețină titulatura acordată de copchilul vrâncean voievodului !!!)
Auzind asta, ceilalți frați au sărit arși, ca orice moldovean pe jumătate beat, la primirea veștii că niște neghiobi îl bat pe tac-su.
Au ajuns cei șapte frați pe-nserat la Târgul de Floci, unde oștirile cele două erau așa de sleite de puteri încât se așezaseră în cur, la distanță de câteva prăjini între tabere și se spurcau de zor în insulte și înjurături de mamă:
Ex:
(moldovenii)
„Uăi, voi știț bancu cu sânii la moldoveni?
(valachii)
„-Nu, uăi!”
(moldovenii)
„- Uăi, sâni pupaț' în cur pi tăț''!”
(valahii)
„-Și noi pe voi!”
Cei șapte frați, la care între timp le săriseră aburii beției, fiind hodiniți și cu chef de harțag, i-au pus de îndată pe fugă pe toți valahii care nu mai aveau nici un chef ca, pentru un amărât de futai nicidecum al lor, să fie nevoiți să se taie în săbii, să se măsoare în buzdugane și trânte, sau să se întreacă la înjurături cu megieșii lor moldavani.
În urma lor, bineînțeles că a luat-o la goană crăcănată și Radu cel Frumos, care odată ajuns în partea munteană a hotarului, s-a dat în dosul unui boschet și a început să facă o LABĂ (new entry) de supărare, murmurând înciudat:
„- Este unul care fute mult mai bine decât mine
Cu atât mai bine țării, și lui cu atât mai bine!”
Cam asta a fost istoria neromanțată a Bătăliei de la Târgul de Floci moldavan, ulterior transformat de cronicari în Târgul de Soci, aka Cetatea de Soci, întru glorificarea vitejiei și eroismului răzeșilor ce au păstrat neîntinată onoarea fofoloancei moldavane.
Și-am încălecat pe-o șea și v-am prostit pe față, na!
Concluzia zilei: FLOCI - LOCUL 7 măscării. Măcar pentru impresionantele orizonturi narative ce le oferă.
------
„Și s-a făcut dimineață și s-a făcut seară: ziua a patra.
Și a văzut Doctorandul că este bine”
După care s-a retras la hodină, chicotind îndărătul monitorului despre ce nație de prostan cu talangă trebuie să fie vreun cetitor ca să irosească atâta timp prețios citind până la ziua a patra a FACERII.
Hi, hi, hi, hi!
======================
Day 5
Prolog:
„Катюша”
transliteral lyrics:
„Rasțvetali iabloni i gruși
Paplîli tumanî nad recoi,
Vîhadila na bereg Katiușa
Na vîsokii bereg na crutoi.”
translated lyrics:
„Noi suntem soldații-Armatei Roșii
Și suntem o mie-n regiment
Am venit s-o futem pe Katiușa
Și-am căzut răpuși de sculament.”
Cu precizarea că acest pesnia nu este varianta interpretată de Tolmachevy Twins cu ocazia Zilei Victoriei din 2007, ci mai degrabă ar fi potrivit cu interpretarea performată de Varvara (search Youțeavă).
Odată făcute prezentările și introducerea, să trecem la cestiunea zilei: SCULAMENTUL.
Treabă serioasă. Treabă cu greutate.
Țuști iute pe regulile de formare – derivarea cu sufixe.
Sufixul –(a)ment ÎNTOTDEAUNA desemnează questiile ce țin de fundament. Esențiale. Definitorii.
Pattern – amplasa+ment, ecart+(a)ment, terasa+ment, arma+ment, parl+ament, detașa+ment, etcætera, etcætera.
Treburi grele, bre, treburi esențiale.
La fel de esențial cam cât ar fi importanța evenimentului inopinat de a te trezi cu puletele stil castravete.
Până și din translatarea versurilor acestui elegant cântec de cătănie și de dragoste rusesc, rezultă importanța sculamentului.
Prin fervoarea răspândirii și numărul ridicat de victime produse, sculamentul a fost utilizat de către Krasnaia Armia, în WW II, pe post de ANM (armă de nimicire în masă).
Este arhicunoscut stereotipul procedural al pulemiotcikului sovietic la pătrunderea într-o așezare umană din teritoriile cotropite eliberator.
4 pași algoritmici, de o constanță exasperantă:
1. „- Gde gaspadin?” – adicătelea unde-i boiarul ca să-l belească de piele cât șă-și facă rusul de-o perche de ciubote, după care să-l atârne pe boier cu capul în jos, în fum de bălegar și ardei iute. Asta în cel mai fericit caz, în care boiarul era localizat de soldați înaintea palit-kamisarilor NKVD, kamisari croiți dintr-o ciudată națiune de oameni cu simțul humorului atrofiat: ăștia nici măcar nu-l mai înghionteau și buluceau pe boier, ci-l miluiau pe loc c-un plumb de Tokarev sau Nagan, cămășuit în cupru.
2. „- Davai smatreti!” („davai cias, v boga dușu mati!”) – adicătelea să deie orice chiabur sau iobag rumân ceasul. Tare mult le-o mai plăcut la russieni ceasurile, de zici că erau monedă forte, equivalentă cu Ouăle Faberge.
3. „Kuda svinia?” – adicătelea undei purcelul din bătătură, ca să-l țepuiască ei într-un rotisor siberian, să aibă îmbucătură de dop după dușca de spirt medicinal strecurat prin mez de pâne și îndoit cu apă chioară.
4. „Gde jenșci? Gde devocichi?” – sămn clar că Mărețul Eliberator s-o îmbatat ca un porc și i s-o făcut chef de-a fute.
Uite-așa au reușit muscalii și cazacii să o pună de o epidemie de sculament de o amploare europeană, începând de la Cotul Donului și isprăvind cu Reichstag-ul și Bârlogul Lupului de la Berlin.
Mai trebuie altă dovadă mai clară că sculamentul este UN LUCRU MARE ȘI ÎNSEMNAT?
Importanța socială a sculamentului este reliefată prin însăși frica, teama, panica, angoasa, anxietatea declanșate de ipotetica, prezumtiva sau certa situație de dobândire a acestei consecințe definitorii a pulii proaste ce-și bagă nasul în tot felul de găuri imunde.
S-a ajuns până într-acolo încât expresii consacrate, de tipul „Mă doare-n pulă de... ” să fie modificate în „Mă doare la doi metri în fața pulii, întrucât durerea în pulă este simptom evident al BTS.”
Pentru ca recenzia succintă a acestei cumplite plăgi, dată pe capul omului odată cu flagrant-delictul mușcării mărului oferit de Ewe și primirea „heraus”-ului din Grădina Edenului, să se finalizeze cu o întâmplare șugubeață dar rotundă în învățăminte:
Cică, odată, un țacher se căpătuiește c-o blestemăție dintr-asta. (fusese și el la futut la o koorvă acățată pe drum în prag de seară și împulită în prag de noapte. Abia ulterior prostanul imprudent aflase că pe fată o chema Fotescu după numele de familie și Chlamydia după prenume).
Ei bine, merge țacherul la trâg, să cate un doftor în sculament, fiindcă auzise el că la târg așa de mare e numărul de doctori în ziua de azi încât, dacă arunci cu o piatră aiurea în agora, sigur calicești vreo doi doftori Cum Laude, Summa sau Magna.
Se întâlnește el în oborul târgului cu niște potlogari, puși pe șotii. Care, după ce au aflat ce pățanie rușinoasă pățise țacherul, pe dată se gândesc ei să facă mișto de prostanul de la țeară (fiindcă aspectul și mirosul de fraier prost se simte de la 20.000 de leghe, fie ele și submersibile).
Ei bine, îl sfătuiesc ei pe prostanul rural să nu mai cheltuie paralele cu doftorii cei expansivi, ci să cumpere un borcănel de iaurt și să-și bage pula-n el, s-o țină așa preț de câteva zeci de minute și o să-i treacă sculamentul ca prin minune dumnezăiască.
Țacherul bucuros nevoie mare - zis și făcut.
Găsește el iute de cumpărat un Danone Antisculament, dar se ivește o problemă neprevăzută: unde dracu să-și bage el pula-n borcanul cu iaurt că la oraș ca la oraș: străzi aglomerate, blocuri, vitrine, măgăzine.
Se hotărăște dobitalkul să se dea în dosul unui bloc, loc în care să înceapă tratamentul antisculament sugerat la bășcălie de bagabonții ceia din târg.
Bagă el spurcăciunea suferindă în borcanul de Danone la promoție (cu 15% mai mult la același preț) și așteaptă să se înfăptuiască minunea dumnezăiască.
De la balconul unui apartament de pe la etajul 2 sau 3, o baborniță de soacră, matusalemică, uitată de Domnul Zeu pe pământ și în casa ginerelui, se ațintea cu atenție la spectacolul ce i se derula. Char trăsese și o fuguță iute în casă, ca să-și ieie ocilarii cu dioptrii din funduri de borcan Berzelius, ca să poată privi mai acătării ineditul spectacol.
Într-un târziu se dumirește cotoroanța care-i sfârâiala cu pula și iaurtul după care se închină, face trei cruci mari și largi (cruci pravoslavnice de la păr la păr) și exclamă extaziată:
„Doamne, mulțumescu-ți c-am văzut-o și pe asta. Am 89 de ani și muream proastă fără să aflu cum se încarcă pula!
Mulțamescu-ți Doamne!”
Concluzie: SCULAMENT este un cuvânt de importanță cardinală. Este un cuvânt ... de căpetenie. (capătul pulii introdus în borcanul cu iaurt).
Adjudecat LOCUL 6 obscenități sugestive.
======================
Day ț+1, unde ț → ∞
Update
(după foarte, foarte multe zile, că doară n-oi fi atât de inconștient să mă grăbesc să alcătuiesc bunăciune de lucrare de porn-doftorat în numai șăpte zile, așă cum s-o grăbit anapoda Domnul Zeu să fackă lumea repejor și i-o ieșit o caricatură de Lucrare de s-o crucit* și Iel ce spurcăciune pocită o putut să-i manufacktureze divinele-i mânuri.)
Pentru … nenumărații readeri, indignați de abandonarea proiectului licențios la jumătatea parcursului, trebuie de menționat un sec „Aveț’ răbdare!”
Mai ales amu’, după ce partia prostanilor, analfabeților, incompetenților și chiulangiilor o dat ordinanță de urgență prin care se modifică legile învățământului în sensul că de amu’ o să se poată intra la facultate fără diploma de bacalaureat, masterul se poate susține telecomandat de la distanță (ID din insula Vanuatu), iar doftoratul se poate urma la „fefe” într-un interval de timp egal cu dublul cincinalelor brucaniene necesare haitelor de neo-bolșevici ca să fure o țară până la os.
(5x5x2 = cincizăci de ani, ceea ce se potrivește la fix cu stereotipul din „Cartea Jubileelor”).
Așa că ce peana mea atâta grabă întru descoperirea și analiza critică a celor mai semnificative potlogării ale limbii rumânești?
În definitiv, cam toate capodoperele omenirii sunt asociate atributului NETERMINAT.
O terminat cumva Franz Shubert Simfonia nr. 8 în Si minor? Nu!
O terminat cumva Leo Da Vinci statuia ecvestră închinată lui Francesco Sforza sau celebra frescă „Bătălia de la Anghiari”? Nu!
O reușit cumva egipețienii să cocoațe în țurțudanul piramidei peatra cea unghiulară, întâmplare preluată syncretic de un rabin esenian, meșteșugar într-ale Kabbalei și jalnic actoraș al mizanscenei tuturor prophecies din VT, sub expresia metaphorică „piatra de căpătâi” ? Nu!
O reușit cumva vreuna din pițipoancele sexy, de împlu paginile tabloidelor de chiloțăreală, să-și atingă nirvana erotică denumită „terminare”? Nu! Încă ș-acuma o rămas … „neterminate” și sboară din floare în floare, din bed în bed și din fotbaliator în fotbalez ca să-și împlinească destinul neisprăvit.
Ș-atuncea ce puii mei atâta grabă cu definitivarea porn-doftoratului?
Iesti timp, stimați tovarăși! Așezați-vă liniștiți la locurili voastri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu