În alți ani îmi făceam un crâmpei de datorie de a-i pomeni pe cei ce și-au lăsat viața zălog pentru NOI.
Dar anul acesta nu mai pot fi atât de entuziast, văzând cât de diferită e România pe care ne-am închipuit-o noi exact acum 27 de ani și ce șandrama ruginită, veritabilă Planetă a Maimuțelor urlătoare, a ajuns Visul Nostru.
Azi, după 27 de ani, în loc să-i mai cinstesc pomenindu-i pe cei cernuți în pulbere de stele, adresez o „interpelare retorică” unui MUIUȚ JUDICIAR. Prin extrapolare întregii generații de MUIUȚI.
Acest text chiar a fost anexat la o cerere adresată unei instanțe,sub formă de „addendum”
iaca textul:
„ADDENDUM
Am primit în data de xx dec. 2016,
minuta ședinței în care s-a pronunțat hotărârea, o pagină fără nici un fel de
utilitate practică asupra motivării în fapt și în drept a apelului pe care l-am
declarat 4 zile mai târziu – xx dec. 2016. (norocuțul
meu cu această comunicare, nu de alta dar mi se terminase sulul de curpapir și
tocmai ce mă bântuia un amoc nebun și stringent de a face o vizită fulger în
dosul curții)
Astfel încât, luând în considerare
antecedentele diletantismului profesional și superficialității procedurale ale
calfei judiciare Z**an A**a-@Lioara, precizez fără echivoc că nu am chef ca să mă apuce al treilea
diluviu planetar, o nouă glaciațiune sau semnele certe ale Apocalipsei ioanite
ca să-mi primesc în termenul util și legal
motivarea hotărârii xxx/xx.12.2016.
Adevărata JUSTIȚIE, cea ADEVĂRATĂ,
cea NEUTRĂ, cea IMPARȚIALĂ, cea ECHITABILĂ, fremătând de nerăbdare aidoma unui
tretin pursânge înaintea startului în Epsom Derby, abia așteaptă să se
înfăptuiască: apel, excepție de
neconstituționalitate și, după caz,
contestație în anulare, aplicație CEDO
și acțiune împotriva statului român,
cu necondiționata acțiune în regres a
statului împotriva calfelor judiciare. (adoptarea prioritară a „legii
răspunderii magistratului” devenind un veritabil truism.)
Din
fericire, JUSTIȚIA nici nu începe și nici nu se isprăvește la Suceava.
Justiția caricaturală, făcută în cel
mai autentic stil lăutăresc – după ureche, de calfele judiciare de la
Judecătoria Suceava, n-a avut alt rost decât a confirma aprecierile excepționale,
exprimate de fostul procuror-general adjunct - Marian Nazat:
„Canibalismul judiciar face prozeliți
în România ultimilor ani. Institutul Național de Magistratură trebuie iute
reformat, altminteri ne vom trezi cu o droaie de monștri în robă. Acolo, la
școala aia, de CALFE ÎN ALE DREPTULUI, ei trebuie să învețe măsura și mila.” […]
„Dreptatea întâlnită în vremea din urmă prin sălile noastre de judecată
e, adesea, crudă, lipsită de bunătate. Tineri fiind, prea tineri, totuși !,
magistrații români se tem să fie buni, nu cumva să fie considerați slabi,
lipsiți de fermitate. Așa că, prin pedepse
înfricoșătoare, ei își clamează ostentativ-agresiv autoritatea cu care
societatea i-a învestit din nevoia
păstrării echilibrului social.”
Și nu în ultimul rând, dacă tot am
redirecționat din bugetul personal importanta
sumă de 2 lei, reprezentând costul francării prezentei cereri, trebuie
să-mi fac datoria de guraliv neobrăzat și netemător și să spun lucrurile verde
în față:
prin toată activitatea superficială,
de un diletantism profesional oripilant, depusă de puișorul judiciar Z**an
A**a-@Lioara, a reușit să confirme ceea ce majoritatea oamenilor de vârstă
matură bănuiau: „Cronica unui eșec predictibil” - eșecul intelectual,
profesional, social, moral al generației
lăpușnene „Pro… dar mulți”, ultima
generație de decreței concepuți și fătați în zilele anului 1989.
O generație de netoți analfabeți
funcțional ,
„loaze
multe și cu diplome frumos colorate” ,
numai bune de flendurit în mâni și de utilizat în mod unic și igienic, în vreo
eventuală situație de stringență fiziologică.
Generația mucoșilor decreței care, la vremea când alții
își puneau zălog viața sau libertatea personală pentru a câștiga tuturor
drepturile și libertățile fundamentale, iar puțoilor - o viitoare țară
democratică, aveau „vârsta
îndătinată sugerii deștului și a biberonului, își ștergeau mucii cu pelincile
de la cur, se aburcau pe la ferești, băteau cu lingurița în geam și gângureau
duios, cu voci îngeresc de ingenue: „INGA,
MAMI, TREC MILITARII!”
Generație care a avut norocul de a fi
futută și fătată în ultimele zile ale „Iepocii Plumbuitului”, dar care au avut
ghinionul kharmic de a fi neinstruiți educațional și nedospiți (neisprăviți) moral în iepoca neosocialismului
de caviar, mimetizat în capitalism de cumetrie, rapt, furtișag, cotișag, șpagă,
represiune și intimidare.
Acești bebelași decembriști, fără
deprinderi minimale, fără aptitudini elementare, cu mințile funcționând în
sistem binar, aidoma motorului Otto în doi timpi, astăzi au neobrăzarea apoteotică de a ne
gratula pe site-uri cu eticheta „redundant și ratat” tocmai pentru
cerbicia stăruinței noastre de a nu abdica de la sistemul valorilor etice în
care am fost crescuți și educați, respectiv pentru neștiința noastră apostolică
de a nu fi știut cum să fim descurcăreți, cum să ne înfigem în capul mesei unde
tronează apetisantele plăcinte post-belicoase.
(a se vedea Anexa la prezenta).
Așadar, acești puțoi a căror limitare
intelectuală și educațională este egalată doar de nivelul neobrăzării și
tupeului lor, cu o verticalitate a „caracterului” echivalentă cu cea a
Limacșilor croiți din clei de muci, au ajuns să ne condamne după niște reguli
bizare și ilogice, care nu au nici un punct comun cu cele mai elementare norme
și principii de drept. Ba mai mult, au ajuns chiar să ne insulte cu nerușinată
nerecunoștință.
Pentru aceste loaze cu diplome și
costisitoare, cu tupeu și nerușinare exacerbate, noi, cătanele din acel bizar
solstițiu de iarnă din 89, ne-am călcat jurământul militar depus cu nici 2 luni
înainte și am comis 2 infracțiuni pedepsite cu 15-20 de ani de temniță fiecare,
dacă nu cumva cu pedeapsa capitală.
„Cod
penal 1969
Art.
156 - Trădarea prin ajutarea inamicului se pedepseşte cu moartea şi confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani,
interzicerea unor drepturi şi confiscarea totală a averii.
Art.
162 - Subminarea puterii de stat
Acţiunea
armată de natură să slăbească puterea de stat se pedepseşte cu moartea şi cu
confiscarea totală a averii, sau cu închisoare
de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a
averii.”
Dacă nu cădea Plumbuitul, cred că
eram puși cu toții la zid și împușcați, după o judecată sumară în Curtea
marțială.
PENTRU CE NE-AM PUS CURUL LA BĂTAIE
ATUNCI? PENTRU CE AM FOST ATÂT DE PROȘTI?
Răspuns: ca să le facem generației
fătate în nopțile lui ’89 o „Țară democratică” în care puțoii analfabeți
funcțional să ajungă calfe judiciare cu gena slugărniciei impregnată în genom.
Ca să le facem o Țară bună de muls ca
Văcuța Milka acestor mediocrități și nulități, veritabili asistați social prin
amploaierea, la „apelul bocancilor” în systemul judiciar și beneficiare ale
venitului minim garantat pe MJ și MP de 1÷1,5 miliarde de lei vechi / capită
/anual.
Astfel încât, față de tupeul și
neobrăzarea acestor mucoși patetici, ce ÎNCĂ mai practică cu sârg activitățile
investigativ-operative nelegale de sorginte kaghebistă, fără vreo legătură cu
obiectul prezentei cereri, trebuie să-mi exprim neaoș și la modul retoric impersonal,
opinia personală:
„Băi căcaților cu
ochi, NOI măcar am fost CINEVA!
NOI măcar am binemeritat ceva de la Patrie, și Patria a binemeritat ceva de la noi,
participând la un eveniment epocal și
memorabil, păzind cu arma în mână chinurile facerii acestei Țări devenită
bizară, în care meritocrația este uzurpată de mediocrația și nulocrația puțoilor
decembriști.
NOI măcar ÎNCĂ mai
suntem CINEVA, acceptându-ne cu smerenie
și stoicism sărăcia, ducându-ne cu zâmbetul pe buze destinul nemeritat, dar
măcar dovedim că ÎNCĂ SUNTEM OAMENI tocmai prin sistemul de valori invariabil
ce ne-a fost sădit, prin educație, în caractere.
VOI n-ați dovedit decât că sunteți niște căcați cu
ochi, cu perspectiva certă a parcursului „evolutiv” la standardul superior
de „căcați înghețați cu moț de mărgăritar” până la atingerea la
superlativul socio-profesional și moral al unor „pule cu mânuțe și crengi”.
NOI ca voi AM FOST! Voi ca NOI n-o să
reușiți să fiți ÎN VECI!
Din această dilemă nu puteți ieși. AM ZIS!