Doamne, apără-l și păzăște-l pe Țâcnit de lume și de sine însuși!

Buey, da-i tare zăpăcită @Lioara - muiuțul judiciar

#aidicapumeu

Io* credeam că numai mie mi-o făcut pocinogul să-și atârne prevederile art. 391 Cod procedură penală la selfie-stickul cu care se împozează pe jâlțul de calfă judiciară mândră coz.

Adicătelea să-mi amâne pronunțarea de 3 ori, pentru un interval de timp ce oricum depășește prevederea expresă și limitativă a legii.

Amu nuș ce cătam pe portalul judecătoriei și la un moment dat văz alte doo trăsnăi ale muiuțului zăpăcit:

Prima – o năsbâtie prin care într-un dosar obligă la plata unor cheltuieli pe… (țân-te bine de parâmă, neicuță, că vine tzunami-ul juridic!) inculpatul din alt dosar penal.

 Dosar 5161/314/2016

Bujor Nicu este inculpat ÎN ALT DOSAR PENAL!

Dosar 1261/314/2015

#AIDICAPUȘÎDIZÂLILIMELI!

Apoi, altă nărozie, în aceeași zi de 19 dec. 2016, îndreaptă o altă prostie tulburătoare, de astă dată din dosarul 5560/314/2016.

Dosar în care muiuțul cârpește o nulitate monumentală, precizând într-o SENTINȚĂ, localitatea Ipotești în loc de Ilișești.

Dosar 5560/314/2016

Prima dată m-am gândit că probabil nu se sâmțea bine muiuțul, o fi fost luna în ultimul pătrar – acela cu nervii întinși la maximum și priponiți în pioneze.

Dar nu e doar atât.

Muiuțul judiciar crecă are nește probleme mai desubstrat, ce țin de Supra-Eu.

Probabil savantul Freud, de ar mai fi trăit, și-ar fi completat strălucita operă psihanalitică și ar fi câștigat premiul „Nobil” pentru psihiatrie din speța analitică a muiuțului judiciar .

Așa năzbâtii tulburătoare nu pot fi sezoniere sau pasagere. Ele sunt rezultanta unor tare înrădăcinate în cele mai adânci paliere ale psihicului zăpăcitei cu robă și se ancorează încă din vremurile balului bobocilor de la Colegiul Mihai Eminescu, bal la care muiuțul a rămas cu sechele nefiind luată nici măcar la dans, răstimp în care toate mortăciunile și toate țărăncile își rupeau curul prin culisele și catacombele Casei de Cultură.

Evoluția psihotică în timp a muiuțului s-a înscris cel mai probabil în cutuma psiho-analitică, astfel încât acum, în loc să fie atentă la termenele pentru pronunțare, la numele părților din dosare – inculpați, procurori, etc, sau la datele de identificare ale acestora, muiuțul judiciar suferă așa de un fel de autism afectiv, trăindu-și catharsisul de Clitemnestră în lumea ireală a unor fantasme în care ghisază Zburători idilici, care să se înfățoșeze dinaintea ei călare pe un Lamborghini alb și să-i așeze dinaintea condurilor omagiul lor de Casanovi sub forma unui phalus de Mandingo.

Ptiu! Ptiu! *

††† **

Doamne, apără-l și păzăște-l pe Țâcnit de lume și de sine însuși!

----

* Stuchit antideochi în sân, făcut cu evlavie de baborniță cucernică

** trii cruci pravoslavnice, mari, regulamentare, cu amplitudinea „ de la păr la păr”

Scrisoarea unui „redundant ratat” către un muiuț judiciar. Către generația muiuților de pe Planet der Affen.”

În alți ani îmi făceam un crâmpei de datorie de a-i pomeni pe cei ce și-au lăsat viața zălog pentru NOI.
Dar anul acesta nu mai pot fi atât de entuziast, văzând cât de diferită e România pe care ne-am închipuit-o noi exact acum 27 de ani și ce șandrama ruginită, veritabilă Planetă a Maimuțelor urlătoare, a ajuns Visul Nostru.

Azi, după 27 de ani, în loc să-i mai cinstesc pomenindu-i pe cei cernuți în pulbere de stele, adresez o „interpelare retorică” unui MUIUȚ JUDICIAR. Prin extrapolare întregii generații de MUIUȚI.

Acest text chiar a fost anexat la o cerere adresată unei instanțe,sub formă de „addendum”

iaca textul:

„ADDENDUM

         Am primit în data de xx dec. 2016, minuta ședinței în care s-a pronunțat hotărârea, o pagină fără nici un fel de utilitate practică asupra motivării în fapt și în drept a apelului pe care l-am declarat 4 zile mai târziu – xx dec. 2016. (norocuțul meu cu această comunicare, nu de alta dar mi se terminase sulul de curpapir și tocmai ce mă bântuia un amoc nebun și stringent de a face o vizită fulger în dosul curții)

          Astfel încât, luând în considerare antecedentele diletantismului profesional și superficialității procedurale ale calfei judiciare Z**an A**a-@Lioara, precizez fără echivoc că nu am chef ca să mă apuce al treilea diluviu planetar, o nouă glaciațiune sau semnele certe ale Apocalipsei ioanite ca să-mi primesc în termenul util și legal motivarea hotărârii xxx/xx.12.2016.

          Adevărata JUSTIȚIE, cea ADEVĂRATĂ, cea NEUTRĂ, cea IMPARȚIALĂ, cea ECHITABILĂ, fremătând de nerăbdare aidoma unui tretin pursânge înaintea startului în Epsom Derby, abia așteaptă să se înfăptuiască: apel, excepție de neconstituționalitate și, după caz, contestație în anulare, aplicație CEDO și acțiune împotriva statului român, cu necondiționata acțiune în regres a statului împotriva calfelor judiciare. (adoptarea prioritară a „legii răspunderii magistratului” devenind un veritabil truism.)

          Din fericire, JUSTIȚIA nici nu începe și nici nu se isprăvește la Suceava.

          Justiția caricaturală, făcută în cel mai autentic stil lăutăresc – după ureche, de calfele judiciare de la Judecătoria Suceava, n-a avut alt rost decât a confirma aprecierile excepționale, exprimate de fostul procuror-general adjunct - Marian Nazat:

          „Canibalismul judiciar face prozeliți în România ultimilor ani. Institutul Național de Magistratură trebuie iute reformat, altminteri ne vom trezi cu o droaie de monștri în robă. Acolo, la școala aia, de CALFE ÎN ALE DREPTULUI, ei trebuie să învețe măsura  și mila.” […]

          „Dreptatea întâlnită în vremea din urmă prin sălile noastre de judecată e, adesea, crudă, lipsită de bunătate. Tineri fiind, prea tineri, totuși !, magistrații români se tem să fie buni, nu cumva să fie considerați slabi, lipsiți de fermitate. Așa că, prin pedepse  înfricoșătoare, ei își clamează ostentativ-agresiv autoritatea cu care societatea i-a învestit din  nevoia păstrării echilibrului social.”

          Și nu în ultimul rând, dacă tot am redirecționat din bugetul personal importanta sumă de 2 lei, reprezentând costul francării prezentei cereri, trebuie să-mi fac datoria de guraliv neobrăzat și netemător și să spun lucrurile verde în față:

          prin toată activitatea superficială, de un diletantism profesional oripilant, depusă de puișorul judiciar Z**an A**a-@Lioara, a reușit să confirme ceea ce majoritatea oamenilor de vârstă matură bănuiau: „Cronica unui eșec predictibil” - eșecul intelectual, profesional, social, moral  al generației lăpușnene „Pro… dar mulți”, ultima generație de decreței concepuți și fătați în zilele anului 1989.

          O generație de netoți analfabeți funcțional ^[1], „loaze multe și cu diplome frumos colorate” ^[2], numai bune de flendurit în mâni și de utilizat în mod unic și igienic, în vreo eventuală situație de stringență fiziologică.

          Generația mucoșilor decreței care, la vremea când alții își puneau zălog viața sau libertatea personală pentru a câștiga tuturor drepturile și libertățile fundamentale, iar puțoilor - o viitoare țară democratică,  aveau „vârsta îndătinată sugerii deștului și a biberonului, își ștergeau mucii cu pelincile de la cur, se aburcau pe la ferești, băteau cu lingurița în geam și gângureau duios, cu voci îngeresc de ingenue: „INGA, MAMI, TREC MILITARII!”

          Generație care a avut norocul de a fi futută și fătată în ultimele zile ale „Iepocii Plumbuitului”, dar care au avut ghinionul kharmic de a fi neinstruiți educațional și nedospiți (neisprăviți) moral în iepoca neosocialismului de caviar, mimetizat în capitalism de cumetrie, rapt, furtișag, cotișag, șpagă, represiune și intimidare.

          Acești bebelași decembriști, fără deprinderi minimale, fără aptitudini elementare, cu mințile funcționând în sistem binar, aidoma motorului Otto în doi timpi,  astăzi au neobrăzarea apoteotică de a ne gratula pe site-uri cu eticheta „redundant și ratat” tocmai pentru cerbicia stăruinței noastre de a nu abdica de la sistemul valorilor etice în care am fost crescuți și educați, respectiv pentru neștiința noastră apostolică de a nu fi știut cum să fim descurcăreți, cum să ne înfigem în capul mesei unde tronează apetisantele  plăcinte post-belicoase. (a se vedea Anexa la prezenta).

          Așadar, acești puțoi a căror limitare intelectuală și educațională este egalată doar de nivelul neobrăzării și tupeului lor, cu o verticalitate a „caracterului” echivalentă cu cea a Limacșilor croiți din clei de muci, au ajuns să ne condamne după niște reguli bizare și ilogice, care nu au nici un punct comun cu cele mai elementare norme și principii de drept. Ba mai mult, au ajuns chiar să ne insulte cu nerușinată nerecunoștință.

          Pentru aceste loaze cu diplome și costisitoare, cu tupeu și nerușinare exacerbate, noi, cătanele din acel bizar solstițiu de iarnă din 89, ne-am călcat jurământul militar depus cu nici 2 luni înainte și am comis 2 infracțiuni pedepsite cu 15-20 de ani de temniță fiecare, dacă nu cumva cu pedeapsa capitală.

„Cod penal 1969

Art. 156 - Trădarea prin ajutarea inamicului se pedepseşte cu moartea şi confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea totală a averii.

Art. 162 - Subminarea puterii de stat

Acţiunea armată de natură să slăbească puterea de stat se pedepseşte cu moartea şi cu confiscarea totală a averii, sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani, interzicerea unor drepturi şi confiscarea parţială a averii.”

          Dacă nu cădea Plumbuitul, cred că eram puși cu toții la zid și împușcați, după o judecată sumară în Curtea marțială.

          PENTRU CE NE-AM PUS CURUL LA BĂTAIE ATUNCI? PENTRU CE AM FOST ATÂT DE PROȘTI?

          Răspuns: ca să le facem generației fătate în nopțile lui ’89 o „Țară democratică” în care puțoii analfabeți funcțional să ajungă calfe judiciare cu gena slugărniciei impregnată în genom.

          Ca să le facem o Țară bună de muls ca Văcuța Milka acestor mediocrități și nulități, veritabili asistați social prin amploaierea, la „apelul bocancilor” în systemul judiciar și beneficiare ale venitului minim garantat pe MJ și MP de 1÷1,5 miliarde de lei vechi / capită /anual.

          Astfel încât, față de tupeul și neobrăzarea acestor mucoși patetici, ce ÎNCĂ mai practică cu sârg activitățile investigativ-operative nelegale de sorginte kaghebistă, fără vreo legătură cu obiectul prezentei cereri, trebuie să-mi exprim neaoș și la modul retoric impersonal, opinia personală:

           „Băi căcaților cu ochi, NOI măcar am fost CINEVA!

          NOI măcar am binemeritat ceva de la Patrie, și Patria a binemeritat ceva de la noi, participând la un eveniment  epocal și memorabil, păzind cu arma în mână chinurile facerii acestei Țări devenită bizară, în care meritocrația este uzurpată de mediocrația și nulocrația puțoilor decembriști.

          NOI măcar  ÎNCĂ mai suntem CINEVA, acceptându-ne cu smerenie și stoicism sărăcia, ducându-ne cu zâmbetul pe buze destinul nemeritat, dar măcar dovedim că ÎNCĂ SUNTEM OAMENI tocmai prin sistemul de valori invariabil ce ne-a fost sădit, prin educație, în caractere.

          VOI n-ați dovedit decât că sunteți niște căcați cu ochi, cu perspectiva certă a parcursului „evolutiv” la standardul superior de „căcați înghețați cu moț de mărgăritar” până la atingerea la superlativul socio-profesional și moral al unor „pule cu mânuțe și crengi”.

          NOI ca voi AM FOST! Voi ca NOI n-o să reușiți să fiți ÎN VECI!

          Din această dilemă nu puteți ieși. AM ZIS!

---

^[1]  „analfabet funcțional” – persoană instruită școlar la nivel mediu înspre mediocru, care știe a scrie și a citi, dar care, nestăpânind proprietatea celor mai elementari termeni ai lexicului uzual, nu pot desluși semnificațiile banale ale unui text. Echivalentul instituțional al vițelușului din „Nedumerirea” celor de la „Pasărea Colibri” . „Așa e soarta boului / vițel adult, Să stea la Poarta Noului / nițel mai mult.”

[2]  apud Paul Ghițiu în „Evenimentul zilei” din data de 4 iunie 2014, articol „Loaze, multe și cu diplomă - Şi mult prea costisitoare!”

Link: http://www.evz.ro/loaze-multe-si-cu-diploma-si-mult-prea-costisitoare.html

Muiuțul judiciar și aplicarea procedurii penale „după ureche”

vs.

Art. 391
Soluţionarea cauzei

(1) Deliberarea şi pronunţarea hotărârii se fac în ziua în care au avut loc dezbaterile sau la o dată ulterioară, dar nu mai târziu de 15 zile de la închiderea dezbaterilor.

(2) În situaţii excepţionale, când, raportat la complexitatea cauzei, deliberarea şi pronunţarea nu pot avea loc în termenul prevăzut la alin. (1), instanţa poate amâna pronunţarea o singură dată pentru cel mult 15 zile.

(3) Preşedintele completului informează părţile prezente asupra datei la care se va pronunţa hotărârea.

Kăkănarul de Suceava (II)

Moto: „Quod licet Iovi, non licet bovi”

https://www.monitorulsv.ro/Local/2016-12-19/Apreciere-recunoastere-si-povesti-de-viata-impresionante-la-editia-aniversara-a-Galei-Top-10-Suceveni

„Ce oameni excepţionali trec pe lângă noi, anonimi, şi noi admirăm prosteşte atâţia neghiobi, numai pentru că au vorbit de ei presa şi "opinia publică"

Mircea Eliade

despre cei de mai sus vorbește „presa” cu lanț, zgardă și botniță, a lui avram - Argatul-Nepereche .

Despre ceilalți, cei ADMIRABILI și EXCEPȚIONALI, cine să vorbească?

----

exceptând-o pe adjutantul onorific Calisevici (Forza, năstureii!), în rest nu dau 2 cepe degerate și 2 scuipați pe acești neghiobi popularizați de Argat.

AM ZIS!

-----

Așadar, ia să vedem, măi deontologii pulii, șeicari vocaționali cu limba amușinată de-un cot după ceva stipendii publicitare azvârlite în sictir de la masa îmbelșugată a boiarilor politruci:

Ce anume premiem noi aici? NORMALITATEA?

Normalitatea a ajuns să constituie o circumstanță excepțională în lumea deșucheată a neosocialismului de caviar, mimetizat în capitalism de cumetrie?

Avea dreptate Hegel cînd postula că lumea e sucită kukurul în sus dar mulți dintre noi – inclusiv Argatul-nepereche, nu putem sesiza evidența acestei stări de fapt.

Îl premiem a Ț+1-a oară pe marius ursaciuc? Za șto?

Ca să deie bine la etalarea în ochii lu Schmetterling, ca să nu ne taie stipendiile mocca din care ne luăm gipane, furouri la mullieri, inele cu adamantă la țiitoare, babysittere philipppineze la beizadele și abonamente anuale la SPA-uri thailandeze cu finalizare?

Sictir, bă!

Premiem normalitatea activității unui edil, care în alte țări civilizate, nici măcar nu ar fi ieșit în evidență nici măcar cu un micron față de îndeplinirea atribuțiilor fișei postului?

Dacă tot era să se premieze un politruc, fie el și din tagma pedelichelismului de caviar, mimetizat în galben căcăniu de liberal reșapat, putea fi premiată –Angelica Fădor – personalitate politică feminină a anului 2016 în județul Suceava.

Putea fi nominalizată măcar la mișto, ca prima femeie parlamentar sucevean care nu este intrată la menopauză.

Apoi, îngrozitor de grotesc să-l premiezi pe fripturistul acela de ursu, pe ciozvârtarul-ciozvârtarilor și fripturistul – fripturiștilor. Un ins amoral și venal, a cărui singură trăsătură non-caracteriologică este deosebita abilitate de a se cocoța permanent în capul mesei pe care tronează plăcintele.

Urmând linia ipocrită a acestei nominalizări, poate ar fi fost nimerit să-l premieze și pe cărăbușul-voiajor de la biblioteca pulii.

Apropos de domeniul istoric- arheologic: de Ioan Mareș auzirăți, Argaților de la Kăkănarul de Suceava?

Dar de Mugur Andronic, știți ceva, șeicarilor.

Hai Sictir și plimbați Ursul de aici!

Apropo de promovarea Bucovinei:

Auzirăți ceva despre cei frumoși și tăcuți de la „Discover Bucovina”? , despre care nu vorbește „presa cu lanț, zgardă și botniță”?

Dar despre „Asociația Ghizilor Bucovinei”?

Nuuuu? NU vorbim despre ei în presa de kăkat a argatului.

În fițuica lui nenorocită se poate vorbi doar despre ipochimene etalon din specia scrofiței hipercelulitice corina martin – că doar așa sună talanga propagandistică de la etajul I al Palatului Administrativ.

Apoi, premiem un lord englez, al cărui voluntariat, în Kingdomul lui Șecspir și al Milostivei Regine Lisbeth a Dooa, ar fi fost de asemenea un fapt ultrabanal.

De ce ajunserăm ca normalitatea voluntariatului englezului nouă să ni se pară excepțională?

Pentru ce lepădătura aceea de „epurașuușarupe” de la compartimentul prevenție din IJM (Infectoratul Județean de Miliție) n-are nici o treabă și nici un habar cu cele mai elementare norme, principii și linii de acțiune ale muncii de prevenție.

Ce treabă să aibă un epigon al comisarului șpăgar KraporK?

All comments are useless.

Ascundem iute sub preș duhoarea pestilențială a gunoiului autohton și-l preaslăvim pe un om al altor plaiuri, a cărui acțiune, de un normal tradițional în țara lui, la noi pare a având anvergura unui OZN.

ȘAMV, ȘAMV (și așa mai la vale)

- ascundem sub țol falimentul industriei românești de medicamente și o premiem pe inventatoarea Polidinului: La 90 de ani, las-o, frate, în pace să-și trăiască frumos anii ce i-au mai rămas. N-o mai futeți și voi la cap cu aburelile voastre, doar pentru că așa vreți voi să vă vindeți fițuica nenorocită ca să aveți parale de cola, shaorme și mui thai-landeze.

- îl premiem pe maistrul Davidel și preacinstim memoria Eroului Grosaru cine? Noi, Kăkănarii de la Kăkănarul de Suceava care an de an și zi de zi NU POMENIM UN CUVINȚEL în spiritul și tradiția CULTULUI EROILOR: nici la 17 Decembrie - începutul Lovilluției, nici la 22 Decembrie. Cultul eroilor este nimerit de adoptat doar atunci când peste 50 la sută din audiența Kăkănarului scade ( 70.000 - 80.000 de views și 25.000 - 40.000 de unici, față de vîrfurile de 140-160.000 cu 60.000 de unici), iar Kăkănarul în format print trebuie vândut ca să-și schimbe Argatul-Nepereche cauciucurile de vară cu cele de iarnă.

- Îi premiați pe cei 2 elevi merituoși de la COLEGIUL DE TOP „Ștefan cel Mare” care au atins o performanță rară, în condițiile unui ambient didactic și școlar care PERMITE și POTENȚEAZĂ această performanță.

Dar de țâncii mucoși asemenea celor de la Bahna-Arini, care vâslesc zilnic câte 10 km prin noroaie și păduri, cu ciubotele tatălui în picioare și în cârcă cu o manta de-a bunicului din WWII, întoarsă pe dos de croitorul satului – NU VORBEȘTE NIMENI?

Abia aceea este PERFORMANȚĂ RARISIMĂ, a copchiilor cu mațele ghiorțăind de foame și înghețați, care reușesc să ducă la bun sfârșit câte un an școlar. Abia aceasta este O REALIZARE EXCEPȚIONALĂ.

În fapt, ce anume premiază această „gală” fără nici un pic de reprezentativitate, asemănătoare „Congresului pizdelor? („Pizdele din lumea-ntreagă / S-adunară toate laolaltă / Ca să facă un congres / Pentr-o Pulă-interes…”)

Gala derbedeilor scârțangii de la Kăkănarul de Suceava are aceeași relevanță a recunoașterii și promovării valorilor exact câtă are un colocviu al unor curve și matroane de tractir, care se hotărăsc ele, într-o bună zi, ca la sfârșit de an să stingă oleacă fânarul roșu de la intrarea în lupanarul de pe Nicolae Bălcescu nr. 2 și să se apuce ele să jurizeze și să decerneze premiile „Miss Himenoplastia 2016” și „Mister Penis învârtoșat 2016”

Hai sictir, băi Gunoaielor de la Kăkănarul de Suceava!

Rassia sviașcenaia vașa derjava...

Buey, dacă în ultima lună predomină România ca sursă a traficului,

la ce mamuța draaqului s-or fi uitat ... omuleții verzi din Rassia în ultima săptămână - 347 vizualizări dintr-un total de 388 de vizualizări ale lunii, de a cocoțat Rusia pe locul I al sursei de trafic?

„Cotroceni-Houston, SRI-Tower, you HAVE BIG PROBLEMS

Aiasta-i o postare de pe 1 dec. 2016.
Uluirea față de numărul mare de like-uri primite în nici 11 ore, m-a determinat să fac o postare pe un alt cont.

„Apăi să postezi la ora 12.43, pe cotidianul național cu cea mai largă audiență, la articolul despre mesaje adresate României de Ziua Națională, un asemenea comentariu iar până la ora 23.43 (în numai 11 ore), el să întrunească 23 de aprecieri, (lider de pagină), demonstrează, fără putință de tăgadă, că în colonia Rroemenica ÎNTR-ADEVĂR ESTE O PROBLEMĂ MAJORĂ, ACUTĂ.

O FALIE SOCIALĂ dintre guvernanți și guvernați de dimensiunea Marelui Canion.
Căci eșantionul cititorilor ediției online a Evenimentului Zilei ESTE REPREZENTATIV și poate fi extrapolat, procentual, la segmente sociale mult mai largi.

Dar sunt sigur că „serviciile” nu-și fac nici un fel de probleme, fiind mai ocupate cu ascultarea nelegală a babelor ce bodogănesc singure prin cuhnie sau a copchiilor mici ce se pârțâie la oliță.
Un asemenea articol, cu ponderea majoritară a opiniilor critice sau formulate în notă pesimistă, AR TREBUI SĂ FIE UN INDICATOR CERT AL STĂRII MORALE EXECRABILE a cetățenilor națiunii aniversate.”

======
Azi, la un articol de despicat firul de floc în patru, pe tema alegerilor, un șobolan de politruc afirmă:

„Prezenţa la vot arată o stare de spirit a ţării. Dacă, Doamne fereşte, am avea un război, oare câţi ne vom înrola voluntar?”

Rad iute o postare la ora 15.11. După nici 8 ore are deja 32 de like-uri și un singur dislike (iarăși lider de pagină în ceea ce privește aprecierea).

CONCLUZIA: Luând cititorii ediției online a unui anumit cotidian central ca fiind eșantion reprezentativ, rezultă, fără putință de tăgadă, că șandramaua asta de țară are niște PROBLEME FOARTE, FOARTE MARI.
BIG TROUBLES IN ROMANIAN ROOKERY *.
-----
rookery = colonie, șandrama, mahala, cuib de hoți, stol de ciori (cf. Google translate)

Fericirea mea, la naiba!

Buey, abea amu îmi dau seama că Io* luni, când am fost la Vespasiana de pe Ștefan cel Mare 62, ca să-mi iau brevetul de Rarinc *, cât am stat pe holurile Vespasianei, tot auzeam salutându-se între ei niște omuleți în robă care nu erau advocați: „Sluga!”, „Sluga dvs!”, „Sluga!”

Prima dată m-am gândit că așa se prostesc ei, de atâta bine și huzur, că au adoptat modul de salut al rumânilor din perioada antebelică „Sluga!”

Însă, abia acuma realizez că ăia erau toți magistrați și bizarul salut era un fel de consemn prin care se identificau membrii sectei Ticăloșilor judiciari și își declamau nedisimulata MÂNDRIE DE A FI SLUGĂ!
Am rămas chiar mirat să văz o fată crudă, de numa’ 27 de ani, care și ea saluta cu „SLUGA!” **

-----

 * Rarinc, forma de masculin de la Rarinca

** Ză**n A**a @Lioara - Torquemada m/p/uiuț judiciar (nota) - calfă judiciară manufacturată la o raboteză decalibrată din atelierele mecanice ale INM.

(nota) adicătelea un produs etalon al puișorilor futuți și fătați în nopțile premergătoare lui Dec. 89 și care, la vremea acelui bizar solstițiu de iarnă, aveau vârsta îndătinată sugerii deștului și a biberonului, își ștergeau mucii cu pelincile de la cur, se aburcau pe la ferești, bontăneau cu lingurița în geam și gângureau duios „INGA, MAMI, TREC MILITARII!”

-----
Inga, pe LuJu, muiuțul ce mă ia la „respect” de tip „futu-ți botul” :

cică „redundant”! O fi rămas impresionată de cuvântul „redundanță” ce i l-am servit în sedința publică, a dat fuga la mumă-sa ca să consulte DEX-ul priponit pe oala de chișleac ca să nu hlinchească mâța smântâna și a deslușit semantica noțiunii de „redundanță”, acompaniindu-și extazul cu o formulă aproximativă celei consacrate de Archimede: „EVREIKA!”
Așa de mult i-a plăcut cuvântul la muiuțul judiciar că iute a dat fuguța pe site-urilor oamenilor betrâni, ca să se fudulească cu noua ei coafură și cu noua ei achiziție lingvistică.

Deh! copchiii ăștia futuți și fătați în nopțile anului 1989, ce le mai place lor să epateze cu bruma lor de agri-cultură generală, ce se aseamănă unei Linii telefonice Permanente Aeriene: câte o noțiune o dată la 25 de metri din tarlaua erudiției.

Și nu se lasă muiuțul. Muiuțul ăsta își închipuie, pasămite, că a fost coleg de Loviluție cu mine, ne-am adăpostit amîndoi în același locaș și ne țineam împreună de aceeași grenadă: Io* de corpul grenadei și muiuțul de șplint! Deh, copchiii ăștia, ce le mai plac lor lucrurile sclipitoare!
Analfabetul funcțional, produsul „ilustru” al școlii postdecembriste ce brevetează numai TâNpiți, are stuchit la furcă și-i dă 'nainte cu fleanca: