Moto: "În numele sfântului / Taci, s-auzi cum latră / Căţelul pământului / Sub crucea de piatră."

Nimeni nu poate spune altui om ce este adevărat. Adevăr e tot ceea ce există în jurul nostru. Dar fiecare trebuie să-l descopere în felul său propriu.

(Maximus - personaj din romanul „Iulian” de Gore Vidal)

Disclaimer

Dragii mei "prieteni" fanatici, psihopaţi şi intoleranţi, sclavi ai prejudecăţilor, beneficiari ai impresionantului IQ egal cu numărul de aur, Proprietari în drept ai Pietrei Filosofale, Ctitori ai Pietrei Unghiulare, Păstrătorii Tainei Cuvântului Incipient şi Deţinători ai Adevărului Absolut, pentru preacu(r)vioşeniile voastre, această admirabilă echipă de la Google, buni cunoscători ai structurii psihopatologice a unei comunităţi, cu anticipaţie au prevăzut în bara de unelte butonul "URMĂTORUL BLOG".

Vă rog să nu vă sfiiţi în a-l utiliza!


Pagini

duminică, 27 februarie 2022

”Hai și noi la jude, conte!” (despre incredibila transformare în rău a bloggerului ”Contele de Saint Germain”)

 


text (Word):

 

„Caută Dreptate și iar Dreptate…”

Deut. 16.20

 

Un ultim cadou, Conte, ca să CONȘTIENTIZEZI (poate, nu este sigur rezultatul) ce infamie ai comis în momentul în care, cu o incredibilă  îndrăzneală, AI TRUNCHIAT OPINIA LIBER EXPRIMATĂ de un cetățean în deplinătatea drepturilor sale fundamentale și constituționale, substituind opinia acestuia, exprimată ÎNTR-UN LIMBAJ PERFECT REGULAMENTAR ȘI DECENT, cu abominabilele ”[…]”:

 

Iată punctul 16 din decizia CCR nr 36 din 4 feb 2020.

 

Ca să fie clar despre ce este vorba, iată și linkul către acea decizie, link ce îi va face pe mulți „melci” de pe această pagină să jubileze.

 

https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/226095

 

„16. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea incriminării și a pedepsei, precum și ale art. 30 alin. (1) privind libertatea de exprimare. Corelativ acestor dispoziții constituționale, sunt invocate și prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 7 paragraful 1 privind legalitatea incriminării și a pedepsei și ale art. 10 paragraful 1 privind libertatea de exprimare din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.”

 

Știu că puțini cititori sunt familiarizați cu prevederile CEDO și constituționale.

Iată-le:

 

Constituția României, art. 30, alin. 1 și 2

 

„Libertatea de exprimare

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.(2) Cenzura de orice fel este interzisă.”

 

Convenția europeană a Drepturilor Omului, art. 10, alin. 1:

 

„Libertatea de exprimare

1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele sa supună societăţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.”

 

Conte, cele de mai sus sunt VALORI pentru care M-AM LUPTAT SINGUR ÎMPOTRIVA TUTUROR, atât în instanțele naționale, la CCR sau la Curtea europeană a Drepturilor Omului.

 

Poate acum, în al doisprezecelea ceas, vei intui că ceea ce ai făcut, sub pretextul „limbajului licențios” (deși textele respective nu conțineau absolut nici o licențiozitate), se numește CENZURĂ.

Decât să-mi fi pus acele blestemate ”[…]” mai bine îmi dădeai cu un par în cap.

 

Asta este situația, Conte, orișicât te-ai chinui dumitale de a acoperi această mârșăvie, prin nepublicarea unor comentarii adiacente, explicative, în care se precizează clar că textele respective nu conțineau absolut nici o licențiozitate. Primul era un text despre opțiunea personală de a fi „suporter etern al Ursului” iar al doilea era o analiză obiectivă referitoare la substratul mercantil, venal, al politicii expansioniste americane.

NU CONȚINEAU NICI UN ELEMENT CARE SĂ JUSTIFICE ALEGAȚIA TA!

 

Pur și simplu te-a luat valul hiper-orgoliului și, șocat de franchețea unor opinii vehement exprimate, care intrau în conflict frontal cu opinia și atitudinea ta, le-ai aruncat pur și simplu la gunoi și în loc ai pus cele 3 puncte ale unei cenzuri odioase, de cea mai autentică factură securist-comunistoidă.

 

Asta e, Conte!

Într-un moment de furie irațională, AI RASOLIT-O!

Iar comentariile ce ți le primești acum, cititorii care-și exprimă dezamăgirea și te părăsesc, sunt un feed-back inevitabil.

Contele care acum 10 ani era o veritabilă portavoce a societăți civile neînregimentate, s-a transformat  și a devenit atât de meschin într-atât încât a ajuns să practice cenzura!

 

ȘOCUL revelației  cititorilor îl poți deduce din cele ce le primești în pagină.

 

Știu că s-ar putea ca acest comentariu să nu intre în pagină, în virtutea aceluiași reflex egocentric.

 

Însă, ți-aș propune, cu maximă sinceritate și deschidere, o soluționare a acestei dispute.

Dumneata spui că cele substituite conțineau limbaj licențios.

Eu afirm că este un caz tipic de CENZURĂ, acele 2 comentarii fiind regulamentare, astfel cum se poate deduce din textele arhivate pe blogul propriu, sau publicate la vremea respectivă în „Cotidianul”. (ceea ce dumneata ai refuzat la publicare, „Cotidianul” a publicat în mod repetitiv!)

 

Întrucât deja se naște un raport juridic litigios, pe marginea celor 2 articole din normativele enunțate, Io* propun ca să ne înfățișăm în fața judecătorului, singurul îndrituit să soluționeze un asemenea litigiu.

Dumneata vii cu argumentele dumitale care să justifice ”[…]” iar eu vin cu conținutul textual integral al acelor fragmente.

SĂ HOTĂRASCĂ JUDELE!

 

Însă, am o problemă: nu știu pe cine să chem în judecată, în acțiune în răspundere civilă delictuală (art. 1349 Cod civil, sub aspectul încălcării dreptului la libera exprimare, reglementat la art. 70 Cod civil).

 

Propun așa:

sub promisiunea fermă că acțiunea pe care o voi formula va fi una decentă, respectuoasă din punct de vedere procedural, fără nici un fel de cheltuieli de judecată, ci doar daune morale în valoare de 1 RON, sub jurământul pe cuvânt de onoare că nu voi divulga niciodată identitatea dumitale, te-aș ruga să-mi trimiți la adresa mea de e-mail ********@yahoo.com datele dumitale de identificare, precum și adresa dumitale. Ultima este necesară atât procedural, cât mai ales asupra stabilirii competenței materiale a instanței.

 

Ai responsabilitatea Conte, de a merge amândoi, ca doi oameni maturi, responsabili, civilizați, în fața JUDECĂTORULUI și să ne expunem argumentele?

Aștept un singur răspuns de confirmare la adresa de e-mail sus-menționată!

 

Hai să ne înfățișăm în fața judelui, Conte!

Iar ce decide judele, să rămână în veci bătut în cuie!

 

-----

p.s. acest comentariu va fi salvat sub formă de captură de ecran, înaintea aprobării publicării.

Chiar dacă te hotărăști să-l arunci la coș, eu îl voi avea mereu la îndemână!

 

 

Update, după ce a răspuns „croitorașul cel viteaz” doar în spatele display-ului:

bineînțeles, ipocrita fosilă comunistoidă, cu apucături totalitare, n-a publicat în pagină răspunsul, confirmând astfel însăși esența acestei critici:

LA O CRITICĂ ÎNTEMEIATĂ, REFERITOARE LA CENZURĂ, A RĂSPUNS CU CENZURĂ DEFINITIVĂ.


QUOD ERAT DEMONSTRANDUM

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu