He! he! he! pădurețule, mi-ai întrat sub tăvălug!

Hai să vă spună taica Pușkin cum o să treacă populația peste valul de caniculă:

Fiecare iobag al voievodatului forestier suceava ARE OBLIGAȚIA să adune poloboace, butii, știubeie, damigene, bidoane, peturi, borcane, toate goale în care se vor colecta, corespunzător  capacității, cantități de energie termică inutil risipită. Această amplă acțiune ecologică va avea multiple efecte benefice din care pot fi enumerate:

- scăderea cu până la 3 grade Celsius a temperaturii ambientale și realizarea dezideratului privind combaterea încălzirii globale;

- cantitatea uriașă de energie astfel stocată va fi utilizată în anotimpul rece în scopul încălzirii locuințelor, căci, nu-i așa, la iarnă gigacaloria va fi cotată la bursa de mărfuri din Hong-Kong, lemne din pădure nu se mai taie decât pentru afacerile gaterești ale pădureților  parveniți prin emanația firească a funcției, iar gaze rusăști - vsio celovechi știu că s-a închis robinetu’ de la Putin-ica Regelui Mihai- trădătoru’.

Însă toate aceste argumente sunt  doar complementare justificării bugetare bazată pe solidaritatea  întregului bobor în scopul depășirii crizei iconomice. Justifi-care spune că o să mai primească robii, șerbii, iobagii și răzeșii subvenții și ajutoare pentru încălzire exact atuncea când o fie integrat porcul în programul spațial al NASA.

Totuși chiar și ipoteza elucubrantă a ipoteticelor subvenții trebuie tratată cu oarecare circumspecție căci n-ai văzut, ai naibii americani, să trimită în spațiul cosmic toți PIIGS din comunitatea euro?

În această situație, cu inimaginabilă durere sufletească, determinată de principiile ferme ale economiei de paiață, derbedeii vor fi nevoiți să mai scape câte un pol, câteva pițule sau câțiva firfirici pe la săraci, văduve, orfani, invalizi, veterani de război, mame eroine, tați eroi, șamv. (și așa mai la vale).

Dar mai PICSU flăcăi răzeși, că se găsi metoda plurimetolologică de a recupera toată această „risipă bugetară” în sensul că aceste indemnizații cu destinație specială vor fi „REȚINUTE” la bugetul local în sarcina taxelor de fumărit și albinărit neachitate de iobăgimea impertinentă. Ocazie cu care se va colecta și censul datorat puturoșilor din jilțuri instituționale, prin urmare se vor desface cu forța și batistele babelor sau pușculițele țâncilor în vederea colectării prin neexecutare silită a firfiricilor existențiali. Păi ce powla noastră executivă, că doară n-ați vrea să ne plătim camera la Burj-al-Arab-ul unde ne petrecem concediile noi și amantele noaste din salariul de bază de înalt (ca bradu ) funcționar pu lic. Cotizați mujicilor, fowtu-vă muma-n koor, că doară noi suntem trimișii domnului pe pământ, veritabili semizei sau descendenți ai leviților iar vouă, powleților, vă revine sarcina sacră de a ne asigura existența nouă și famigliuței noastre.

Revenind la ampla și unanim acceptata acțiune de colectare a căldurii excesive din timpul următoarelor zile, din partea instituției prefecturiale sunt trasate preliminar câteva  l-indicații prețioase:

- în primul rând codul este PORTOCALIU și nicidecum galben, astfel cum a redactat un condeier rău-voitor stipendiat de Sandu;

- nu se va depăși în nici un caz pragul temic de 37 grade stocate în fiecare recipient. Această cerință este în acord cu standardul european EN-ISO – 37 (la iarnă) care prevede ca obligatorie inteschimbabilitatea tuturor surselor de energie ecologică accumulate în scopul asigurării eficiente a ambientului incubatoarelor și a tratărilor afecțiunilor muierești inghinale

- recipientele vor fi cetluite bine-bine de tot cu ciucălăi de popșoi, astfel să se evite orice transfer izobar/cor/term, fiindcă mai știm și noi ce e aia legea lui Boul Mariuței pe care ne-a explicat-o un ștab de la academia Ștefan Burghiu unde ne-am format noi ca personalități pu lice. Spunea politrucu acela că pîvî egal cu niuerte însamnă, din perspectiva neosocialismului de cumătrie, că Prostimea Votantă egal Niște Robi Temători și de umbra lor. Singurele lucruri la care trebuie să fim atenți e temperatura care nu trebe să crească prea mult și presiunea pe care o punem noi pe grumazul lor de plăvani îndobitociți de sărăcie astfel încât ansamblul politic etern experimental să nu ne explodeze între ochi (n.a. Doamne ajută! Hai trinitromămăliga!).

- normele metodologice de aplicare a acestei acțiuni pompieristice vor fi redactate și trimise în timp util (nov. 2024) către primăriile coordonatoare.

Asta după ce aprobă și primvicepădurețul.

„ - Șefu, șefu, am o idee despre cum să încălzim bordeiele prostovanilor care trebuie să ne voteze și la anu! Aprobați să punem în aplicare necondiționată sau o lăsăm pentru platforma program din 2012?”

„ – Dă-i drumul, Șorice, dar să nu uiți să comunici tot timpul cu electoratul care sunt avantajele în plan macroeconomic, planetar, galactic și universal al măsurilor corecte aplicate de noi. Și să nu uiți să le transmiți oamenilor că partidul nostru le vrea întotdeauna „binele la toți/ tu-le muma lor de hoți/ ” că bine ar mai fi să ne putem vota singuri și tot singuri să ieșim câștigători.”

P.S. la ce mama dracului îți folosește musteața aia? Cumva la îmbunătățirea coeficientului statistic al pilozității distribuită neomogen? Da palaria cea cu peană de cocoșel de munte un’ ți-i?

Translator româno-moldoveano-bombastic - o postare mai veche din mai 2011

Dragî DOAMNÎ, uăi soro! Mii nu mii rușîni di numili meu cî îi vechi numi boersec di curvăsărie. Trebi șî știi cî el vini di la bunica din timpu primulu răzbel când în casa iia o fost încartiruit un ofițir neamț, un ober cu numele von Dützow. Cât timp o șăzut neamțul la ie mamuța o grijît la neamț egzact așe cum grijăsc eu la puiuțu meu (șantajabil!). dupa ce-o plecat nemțî ș-o vinit bolșevicii pi mamuța o tunso zero ș-o trimis-o șî studieze cu tîrnăcopu structura cristalină a clorurii de sodiu. De-atuncea datează numili iia di Miss Dutza. Da cum baronu neamț nu era difel hadâmb s-o nimerit ca deja sî vinî pi lumi șî mama me, o copchilî frumoasă ca soarili di pi șer asăminea la tăț copchii facuț pi furiș. Ca sî n-o confundi cu mamuța la mamaia i-o pus numili di Biss Dutza. Amu oari cum ai fi vrut matali sâ-mi spunî mii? Lady Dutza? Nu uăi mi-o spus tot ca sămn di cinsti a curulu Piss Dutza. Șî mai trebi sî stii cî digeama ni crez proasti pi tăti cî la noi în familii sî respectî dreptu roman : Ius Soli insamnă că nem di neamu nostru o sî purtăm numili lu mamuța iar Ius sangvinis ni obligî sî țînim copacu jenealogic numai dupa mami cî nu-i așa Mater semper certa est, pater incertus.
Pussi dulși uăi Doamnî ci porț numili di la Domnu tata tău!(?)

În urma „protestelor” prietenilor postaci tema a fost reformulată:

Mult iubită și stimată Doamnă, dragă surioară de suferință discriminatorie. Înainte de a da glas sentimentelor de nețărmurită admirație față de fiul preaiubit al găinii cu ouăle de aur reiterez convingerea fermă de a nu mă autosubestima prin prisma raționamentului intrinsec al numelui meu, nume cu vechi rădăcini nobiliare ce amintesc sugestiv de implicațiile lucrative ale celei mai vechi meserii din lume. Circumstanțele temporale ale nominației familiale se situează cu aproximație în perioada WW I, ocazie cu care ospitalitatea bordeiului nonconjugal al onoratei mele bunici a fost onorată de către un Ofițer din Statul Major al generalului von Eben. Motivul încartiruirii generalului von Dützow în patul mamuței mele a fost justificat printr-o subită și subtilă pasiune a germanilor pentru țigările românești fără filtru marca „Mărășești”.

Datorită deficitului ocupațional generalul, care de spița lui era un om foarte activ și foarte viril, i-a propus mamuței desfășurarea unor Kriegspiell-uri cu tematică certă „jocul de-a mama și de-a tata” iar ca teatru de război – fu-telnița mamuței. (n.trad: Fu-telniță= dormitor. reg ardelenesc). Desfășurarea narativă a evenimentelor impune cu obiectivitate semnalarea relației cauză-efect și materializată prin apariția mamei mele, denumită de mine astăzi prin apelativul generic - mamaia. Solidaritatea afectivă a tovarășilor de transhumanță siberiană a favorizat apariția, pe lângă numărul tatuat pe fesele mamuței, a unor nume de alint a căror rezonanță să cuantifice motivația trimiterii mamuței în gulag în vederea reconversiei profesionale în meseria de înaltă calificare a tăietorilor de sare din ocnă. Astfel pentru evitarea confuziilor mamuței i-a rămas încetățenit numele de Miss Dutza iar mamaiei mele, care era o fetiță dulce și bucălată semn de certitudine al furtișagului drăgăstos al conceperii, i s-a spus Biss Dutza, cu implicații temporal viitoare semnificând continuatoarea tradițiilor familiale.

Respectând nota cutumiară a vremurilor de restriște și eu, la rândul meu, am primit cu cinste pelviană și demnitate anală numele de Piss Dutza. În final te-as ruga dragă Lady soră să nu ne desconsideri inteligența întrucât, datorită descendenței din toga și mitra curtezanelor imperiale, noi ne supunem numai dreptului roman ( și a romanului care plătește mai mult). În virtutea acestor norme tradiția onorabilei noastre familii este ca fetele să poarte cu mândrie un derivat al numelui ilustrei ascendente dătătoare de plăceri nebănuite. De asemnea, tot ca un semn al mândriei dinastice, arborele genealogic al familie noastre se păstrează numai pe linia descendenței materne, căci nu-i așa, dintre atâția ocnași, brigadieri și comisari cine mama lui Venus mai știe cine e tatăl.

Te îmbrățișează cu afecțiune frățească, a ta PissDutza.

Hai Mării la Sânziene!

Dragostea unește și întărește viețuirea noastră - iul. 2011

Apăi arhetipul cutumiar al dogmei arată cam așe:

Barbatu’ (că doară despre barbat e vorba întotdeauna în cartea aiasta ) musai că trebuie să fie voinic și ’nalt ca bradu’ iar pe cale de consecință generator de cognitive garduri. Fiindcă a învățat de la popă să se semneze cu condeiul și nu mai pune deștul se crede „înțelept” nevoie mare, mai ales că Adevărul Suprem i l-o lăsat tac-su moștenire și-l poartă în buzunaru’ de la chimir, lângă tiutiun și cremenea ceea la care dobitocul îi spune că e Piatra Filosofală.

Obligatoriu poartă musteață ca symbol al mândriei trofice a apartenenței la specia descendenților lui Hitler. Necondiționalitatea categorică a acestui accesoriu rezidă în utilizare ei ca instrument de comunicare nonverbală atuncea când se încinge o disertație etnofilosofică la crâșma din sat. Apăi se strâng aclo cei mai macho BARBAȚI din south-eastern of Europe, veritabili hitlerași imperatori în patrulaterul conjugal al curții proprii, și să-i vezi cum își mai răsucesc podoabele cunilingtorii în tot răstimpul colocviilor informale pe marginea legilor rasiale de la Nurnberg  derivate din teoriile ucigașe de Dumnezei ale lui Nietzsche. Bineînțeles că elevația dezbaterii este întotdeauna la cel mai înalt nivel academic și axată pe pragmatismul etico-social de după poarta de intrare în curtea ce marchează începutul și întinderea imperiului patriarhal.

Profilul esthetic al țapinarului este impresionant, fiind devotat trup și suflet metrosexualității motiv pentru care poartă cu o abnegație exasperantă, vară și iarnă, o șubă de miner de-a lui străbunică-su iar în picioare cizme de cauciuc (pe cât posibil cu sigla PSD) pe care nu le mai dă jos decât groparul.

Pe cap poartă always PALARIE, dintr-aceea cu peană de cocoș de munte într-o parte, așa cum au numa’ brigadirii silvici ajunși amu’ în înalte funcții publice. Cum să face un picuț mai frig pe-afară, adicătelea după Sânta –Mărie (când obiectul vestimentar primăvăratic capătă o altă întrebuințare) voievozii domestici adoptă alte cușme doveditoare ale statutului de tarabostes, adică moda încetățenită e aceea a căciulii rusești de blană de la care mulți au și uitat să dea jos steluța cea roșă în cinci colțuri (las-o bre aclo, că Iosif cu oala musteții lui, șuba de caucazian neam-prost și ciubotele cazone doară n-o fost băiet de-al nostrum?)

Dar ce-i mai interesant și mai atractiv la profilul standardizat al etnojumătăților noastre este obiceiul aprig încetățenit al beutului de samahoancă. Obicei antecreștin și deci pardonabil, moștenit de la taica Buramista cu o scurtă haltă metamorfică pe la Cahul, Bolgrad și Ismail.

Ca orice stereotip dynamic temeinic însușit și această deprindere își are corespondentul într-un model comportamental standardizat și  anume avalanșa pumnilor și picioarelor în capul,  în gura sau în ficatul nevestei, fiicelor, soacrei, cumnatelor, vecinelor, crainicelor tv, nu contează de unde numai să corespundă sexuat la apelativul de alint „curvelor”!

În sinteză: (sire, mi-am însușit critica!)

Dugliș, prostovan, puturos, răpănos, lăudăros, bețîvan, bătăuș de femei, curvar, mincinos, leneș, …

Dară: „Quod ergo Deus coniunxit homo non separet”

P.S. Puiuțu' șantajabilu', e gata diploma mea de licență? Să vin după ea stămâna asta? Ce zici programăm un uichend nebunatic? Ai ceva parali?

Măi prefect neisprăvit!

Pefectului SAP, care-i consideră pe toți cetățenii niște dobitoci sadea prin îndrăzneala cu care comunică într-o adresă oficială faptul că
„ Vi s-a acordat un ajutor de încălzire de 54 lei/lună, în total pentru cele cinci luni de iarnă trebuia să primiți suma de 270 lei, ce v-a fost reținută pentru neplata impozitelor și taxelor locale...”

Codul de procedură fiscală
SECTIUNEA a 2-a
Executarea silita prin poprire
ART. 149
Executarea silita a sumelor ce se cuvin debitorilor 
.......................................................................
(4) Sumele ce reprezinta venituri banesti ale debitorului persoana fizica, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum si ajutoarele sau indemnizatiile cu destinatie speciala sunt supuse urmaririi numai in conditiile prevazute de Codul de procedura civila.

(5) Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se infiinteaza de catre organul de executare printr-o adresa care va fi trimisa prin scrisoare recomandata, cu dovada de primire, tertului poprit, impreuna cu o copie certificata de pe titlul executoriu. Totodata va fi instiintat si debitorul despre infiintarea popririi.
 .....................................................................
Față de asemenea TUPEU instituțional care-mi comunică faptul că mi s-a băgat mâna în buzunar fără să fiu întrebat, fără să mi se ceară acordul, fără să semnez vreun stat de plată, fără să primesc vreo notificare oficială sau orice alt act, titlu, înștiințare sau somație, ÎI DEDIC PREFECTULUI SAP următorul catren parafrazat:

„Măi prefect nepriceput
Futu-ți muma-n cur să-ți fut,
Când mai treci pe la closet
Cacă-te, nu fi... prefect!” 

Ia tradu!

OH DHO QUE'
VA T'MA FSA VIO KA
ZAPATIEN DORWI THOLE PADREYYEN

Măsura unghiului dintre două trestii și beizadeaua sau principiul afirmării valorilor!

De la noi de pe Marte, s’tămâna trecută, un păcălici freelancer (purtător voluntar al lăncii donquișotești)  a orientat un telescop către planeta aia ciudată  și țara aia și mai ciudată a lui Papură Vodă. Cum jocul hazardului întotdeauna are, pe lângă inevitabila fatalitate  și o doză însemnată de umor, lentila cârcotașului s-a proptit taman în examenul de evaluare națională. De ce spun umor – fiindcă aiuritul de marțian credea, după titulatură, că se face un fel de benchmarking al întregii națiuni din românica. Așa că își freca mânuțele cele verzi de bucurie știind că pe scala galactică de la unu la zece (fără un punct din oficiu!) conplanetarienii săi se situau la impresionanta apreciere de 9,5. Nefiind pământean nu cunoștea defel „dictonul” lui Vodă-Dabija potrivit căreia „nu trebuie să te f**ă grija”, așa că cerceta stăruitor să vadă care este punctajul final al omuleților dintre trestii.

Când colo intervine fatalitatea și ce să vezi: sub lentila priveghetoare* se iți „spectacolul măreț” al examenelor de la română și matematică ale elevilor de clasa a VIII-a. Bun și așa, decât cine știe ce explozii de supernove! Haida să vedem ce s-a văzut și de pe Marte numai de la Inspectoratul școlar nu s-a văzut:

Niște copchii scremeau mințile cu niște subiecte al căror grad de dificultate i-ar fi produs o criză de râs unui absolvent de generală de acum 20 de ani. Acești copchii, în virtutea teoriei maselor și a compoziției heterogene a unei comunități, erau împărțiți cam așa ceva:

-          Niște copchii ceva mai străluciți la minte și care rezolvau de zor subiectele, cu încrâncenarea naivilor inadaptați social și care încă mai cred că proverbul „Ai carte – ai parte” nu se referă exclusiv la quinta royală;

-          Alți copchii care, din varii motive, nu prea știau ce trebuie să scrie dar, încă puri la suflet fiind, începuseră să plângă încetișor anticipându-și semieșecul școlar;

-          și în final încă o categorie de copchii, pe care intenționat i-am pus la urmă, și care stăteau și așteptau. Așteptau ce? Ei bine, așteptau să VINĂ BEIZADEAUA CU SUBIECTELE GATA REZOLVATE, SĂ I LE PUNĂ PE MASĂ ÎMPIELIȚATULUI DE COPCHIL IAR ACESTA SĂ LE COPIE cu cea mai sfruntată nerușinare.

Ar trebui să detaliem puțin totuși cine este beizadeaua: este un dom’ profesor, feciorașul lui tacsu vetrinarul din fruntea satului acela de gogomani. Fiind crescut la țâța și învățătura lu’ tac-su, normal că singurul meșteșug deprins este cel al fraudei și al accederii spre rezultatul scontat numai prin mijloace necinstite.

Acest profesoraș îi învață la rândul său pe copii SĂ FURE. Îi pregătește de la vârstă fragedă să devină „cetățeni de nădejde” ai țării lui Papură Vodă. Ce învățătură, ce stăruință, ce cunoștințe sau ce motivație să mai fie în capul copchiilor atâta timp cât le-a deslușit beizadeaua rosturile lumii în care vor trăi: nu are rost să vă bateți capul, cotizați și vine rezolvarea de la sine.

În loc de morală:

În sală cele trei categorii de elevi s-au transformat emoțional astfel:

-          elevii cei străluciți care rezolvau cu inocentă încrâncenare subiectele examenului și care înjurau printre dinți tupeul și nerușinarea beizadelei și a pătlăgelelor de elevi cotizanți. Scrâșneau din dinți jurându-și în tuleiele abia mijite ale bărbii ca atunci când vor fi terminat liceul să o taie din românica beizadelei și a puturoșilor cu triplul vitezei luminii și fără regrete;

-          elevii cei plângăcioși dar încă neviciați și care încercau să treacă peste implicațiile emoționale ale primului eșec din viața lor de viitori adulți. Acești copii, neavând un protector de talia beizadelei, încercau prin puteri proprii să smulgă mult dorita notă de trecere, conștienți fiind că ulterior n-o să le mai ceară nimeni descrierea a la Bogza a plantației de căpșuni. Și nici reciproca a doua a teoremei celor trei perpendiculare n-o să le-o ceară nimeni pe șantierele de construcții din străinătate!

-          și la urma urmelor – fi-v-ar urmele, numele și renumele ale naibii -  copchii protected de către beizadea. Tupeul și nesimțirea de viitori șmecherași cu diplomă deja li se ițea pe față sub forma unui rânjet parșiv adresat străluciților din prima categorie – „Na, și ce dacă ați învățat atâția ani, uite că noi obținem aceeași notă ca și voi, dacă nu cumva mai mare fără să ne batem capul cu prostii! Sâc, sâc, fraierilor!”

Această a treia categorie, dedulcită deja la fructul rezultatului obținut prin furtișag, va da viitorul țării lui papură vodă: politicieni, directori, funcționari, inspectori, etc. etc. Adică acei DERBEDEI care prin fraudă ocupă locurile menite celor merituoși, negând astfel însuși principiul demn al afirmării libere a valorilor și ale competențelor.

în final două precizări:

a)      nu s-au detaliat punctual denumiri de localități sau nume de persoane tocmai pentru a nu risca o reacție regresivă a macro și microderbedeilor : „ Ce ai cu noi, mă/Pentru ce să dăm cu var?”

b)      atributul *priveghetoare asociat lentilei telescopului poate căpăta multiple valențe semantice: poate fi interpretat ca o formă populară a termenului de privighetoare – adică acea pasăre care CÂNTĂ doar atunci când consideră ea de cuviință;

ar mai putea fi interpretat ca fiind o formă derivată a substantivului „priveghi” – vegherea unui mort înainte de înmormântare. Probabil mortul este sistemul de învățământ. Iar înmormântare este ceea ce faci tu beizadea nerușinată, nesimțită și neobrăzată (pleonasmul este intenționat căci doar așa te pot reliefa!).

Anul acesta treacă-meargă, însă dacă și la anul îndrăznești să faci așa ceva îți promit, ADI, că te iau în dinți și pe jos, pe traversele de la calea ferată te duc până la București la ministerul educației, la parchetul general, la dga sau unde mama dracului o fi nevoie ca să te înfund!

DIXI!

P.S. uitasem - CARCALETE DĂ-ȚI DEMISIA că nu ai nici un habar și nici o treabă cu învățământul.

Danger! Nu vă uitați sub fustele scoțienilor!

Hulpavi privitori pe gaura cheii, dacă tot ați făcut imprudența să nu ascultați sfatul și apoi să dați în gât ceea ce ați găsit, luați de cetiți ceea ce era cenzurat!
Hai noroc și pe powlă să vă-ntorc!
Să mă poupați în kour prin powlă!
Băga-mi-ați mâna-n sân la koaie!
Să vă dea domnul ăla al vostru un frate și un fiu!
(cu simultaneitate și unicitate - adică să vă iubiți incestuos mămicuța !)

Review : Pirates of the Caribbean- tetralogy

De-atâta timp nu ne dădurăm seama că suntem o națiune de tâlhari cinstiți ghidându-se după Codul Omertei. Revăzui trilogia plus ultimul episod rippuit și netitrat (știu, rușinică! dar voi tinerii din TSD și OTPDL care aveți more money să fiți cuminți cum glăsuie statutul și să achiziționați filmul legal!)

O neliniștitoare senzație de eveniment anteprodus – deja vu cum ar spune traiț-ar franțuzoaica conașule dă la baba o pițulă. Muică dar noi jucarăm toți în filmul acesta și nu furăm plătiți!

1. The Curse of the Black Pearl – 1990-1992 - movie trailer și 1992-1996 – lansarea oficială; perla neagră poate fi asimilată cu mărgăritarul de pe basca neagră de politruc a lui taica ILICI aruncată pe țambalul aurorei boreale a solstițiului de iarnă. Cu certitudine că a fost ( și este) blestemată.

2. Dead Man’s Chest – 1996 –2000 – Omul mort cu barbă de țap care a fost înfrânt și mai mult de către system. De parcă nu știa că e mort încă de când la uns Corneliu purtător de tabacheră.

3. At World’s End – 2000 – 2004 – ajunserăm muică ultimii din Oiropa. Capătul lumii! Dincolo de noi CHAOS-ul! Dar ne luară și așa neică! Ca să aibă și Oiropa de cine râde!

4. On stranger tides – 2004 – today (who knows if not tomorrow and always; Amin! Ptiu, ptiu în sân, ceasul rău pisica 13 usturoiul vineri) – „HĂ! HĂ! HĂ! Ce ape tulburi! Cu ce fluxuri și refluxuri v-am fundarisit pe Sulaina Cianel”.

Citate:  „Mola parâma câini de mare ce sunteți!”; „Munciți ca și cum ați primi simbrie pentru asta!”; „ - Dacă hotărăști doar tu singur(ă) cum pot avea încredere în tine? - Nu poți!”

5. Walt Disney Pictures vă rugăm noi muuult, trimiteți-ne pe mail subiectul următorului episod. Să știm ce ne așteaptă, să strîngem trinca și vela mare, să închidem bocaporții, stingem lămpile și plecăm dracului cu barcazul în lumea civilizată.

Erată: „sistem” - deșteptul ăsta de Office crăcuit se crede buricul pământului (dar voi, tinerii din TSD și OTPDL, să fiți cuminți și șă achizitionați software licențiat!) „l-a uns” - nu mai bate cratima; măi ăștia din TSD și OTPDL care aveți de dat o tastatură de pomană? ”On Stranger Tides” - așa de-al naibii că doar denumirea e în ingliș.

Lord give as the King!

Hâc! măi prieteni, azi la calenda (oops!) lu’ florar,  văleat 21 de la marea loviluție socialistă din decembrie, la jumătatea navetei de bere propulsoare a micilor armindenești mișcați uniform accelerat cu coeficient de frecare negativ pe gâtlej, din grija Domnului alter-ego cu care monologhez de ceva vreme (băi ceilalții pe care vă văz, ia v-aliniați în coloană câte unul!) printr-o revelație divină scoborîtă de la  Irimia românul obicinuit cu oiștea-n gard și cu largul concurs a lu’ Toma valahul cel naiv da’ îndărătnic de încăpățânat, am găsit SOLUȚIA: daca tot s-a măritat ăsta micu a lui Windsor adică William ce s-o cositorit cu Katinca lui, și cum șoptesc gurile rele ca pe tac-su îl cam sare rândul de la încornorare (uăi nu încornorare cu coarne de cerb ci încoronare cu coroană, așa ca la ambreiaj), eu zic sa ni-l dea nouă pe Charles ca și așa îi place lui wind-ul din Romanica. Îi facem castel la aer curat sub pădure la Sighișoara sau unde o vrea el să-și priponească Cămilla și ne-am scos pentru următorii 1000 de ani. Ca să fie mulțumit îi punem acolo de toate: o morișcă da nu dintr-aia origami ci originală din șindrilă românească ca să se zuruie tare cânt bate Vânti-șorul și să-i mai treacă de dorul casei natale și a locurilor de mlaștină (baștină uăi, bețivane!). Apoi ca să aibă unde să cutreiere păduri ca tot băietanul îi facem primpregiurul casei un Park-er mare mare și uite-așa o să aibă omul unde se ascunde de muieri-sa atunci când e luna în primul pătrar. Apoi decorăm parcul cu tot ce spune prostul acela de google translator ca să fie all rigt political correctness : Bowle, (stai uăi că nu te-am înjurat!) bile, castroane, lighene, holy graal- cupa campionilor palestinieni, globuri sparte, cioburi de farfurii de la miciurini și strachini găurite de-ale noaste. Avantaje berechet: una la mână că un castel nou-nouț îi mai ieftin decât bugetul Camerei Depupaților. Punem mână de la mână, shoulder to shoulder și picior de la picior și îi trântim o căsoaie regală ca decupată din Neckermann și ne-am scos de la făcut căsoaie hapsânilor flămânzi odată la fiecare an bisect. Apoi băietu’ acesta s-o văzut că e finuț de felul lui și n-are cheltuieli mari că mănâncă așa mai pe sponci și numai buruieni eco. Alelalte cheltuieli care or mai fi cu protocolu’ oricum îs mai mici decât cheltuielile primilor noștri  cinci parlamentari ulițarnici așa că iar ne-am scos, da ne-am scos fain de tot că o să-i iasă ochii din cap ca la melc lu’ Jefri Franc când o vedea bugetul de stat dublu. Apoi alt avantaj e că intrăm chiuind în Commonwealth și putem să ne cîcăm în ea Uniune Europeana care ne tot da cu rigla peste dește ca domnișoara aia bătrână și urâtă de ne-o fost dirigintă în școala generală că cică-i datoria pu lică mare (publică uăi!).

Apoi dacă nu mai putem trece la moneda euro în 2015 - ete pvla trecem direct la bancnota sterlină. Să vezi atuncea bucurie pe neguțători si șpăgari care și-or rupe urechile în pounds, sovereign-i, penny și pence. N-or mai ști să-și calculeze „corect” evaziunea sau paraîndărătul! Noi om merge la market cu 4 lire, radem jumătate din standuri, încărcăm un tir de cumpărături și primim de la domnițele de la casă pe lângă zâmbetul aferent și restul adică 9 lire și ceva firfirici – bani de coniac de la gura copiilor. Uite așa se face averea și uite așa crește nivelul de trai în mod real și nu numai pe hârtia celor de la statistică. Folosim apoi incii si picioarele la măsurarea autostrăzilor construite și intrăm și noi în rândul lumii cilivizate așa cu câteva zeci de mii de etaloane construite, să moară nemții de ciudă. Băgăm apoi milele pe kilometrajele de la beamveuri și uite așa n-o să ne mai tragă pe dreapta melițienii cu sete de o votcă și o ciorbă de burtă – unde vezi tu bădie că am depășit viteza! Nu am avut decât 70 mph. Marsh la muncă puturosule nu la întins mâna! La chapterul cunoașterea limbii stăm well, no problem că doară tot cocalarul plimbă prin gură toata ziua-bunăziua targeturi, focusări, jobuiri, accounturi sau shopinguri la paris si milano pe banii lui iri. Cu utilizarea limbii stăm excepțional de bine, nomber one acros the europe, loc obținut prin strădaniile lucrătorilor din mijloacele mass-media (oops!), analiști politici reontologizați până la sfântul chetru și trei stații mai sus de el, consultanți, economiști, lingviști, limbiști, coriști, guriști, curiști și pupincuriști, ce mai știe să tragă românașul o limbă de te înfiori de plăcere.

Alt avantaj ar fi că dacă s-or percepe, pricepe, concepe (hai că mi-a ieșit din trei încercări permise de peștișorul de aur) niscai vlăstare regale apoi alea e bistoș că n-au voie să mai muncească. Așa că n-o să mai fim nevoiți să ne întoarcem cu spatele la urnă ca să nu fim jenați de măsluiala trimiterii vlăstarului la muncă silnică la brusell.

Ar mai fi ele more advantages ale răsucelii dar trebe să mai tac că m-a strigat mama lui Ștefan cel Mare să-mi spună că au năvălit tâlharii peste grillă, se bat turcii la gura lor și fac prăpăd. Mă duc să apăr cutumele strămoșilor strămoșilor noștri ca doară grătarul și naveta n-a fost niciodată a lor, nu e a lor și nu va fi a nepoților lor în veacul vecilor.

Hai la lupta cea mare, Hâc! Stand up damned of the earth, hâc!

Vî de la victory

Paștele (mânita) în Bucovina!

- „Cântă zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul…”

- „Nțțț! 3000 de euro fără număr pentru 2 ore de zdrăngănit la liră. Iar chorusul olimpian îl plătește aparte Mircea nașu’ mare. Pui în portbagajul carului un tăuraș ritualic nespongiform belit de blană și încălțări, două oale cu găluște înfundate, trei poloboace cu vin sculău  și câteva cornuri de ambrozie dar vezi sa fie dintr-aia nebotezată de la fântâna ursului din pădure. Dai fuga la marmacie si iei niște antiinflamatoare ca sa-si ogoaie Achile tendinita și să poată merge și el la un dancing-party  că s-o săturat Zeus să-l vadă flăcău nemângâiat. Iar la urmă îmi decupezi C-ul și Y-ul din victorya voastră de tot rahatul și mi le dai zălog pe post de auswais.”

- „Stai fa doamna Helena nu mă încăleca așa tare că amețesc. Deci să luăm trebile într-o formă canonică: Oiro? Iesti din belșug că la cât tabacioc și votchi o trecut prin vamă putem cumpăra tot Olimpul. Corul robilor zdrăngănitori din scârța-scârța îi aranjat încă din timpuri imemoriale când fiștecare o primit cîteva kilo/mega/giga/terradrahme publicitare. Sigur, sigur o să le mai dea și NAȘUL ceva bașca nu de alta dar la câte rubedenii de neam-prost și-a făcut a deprins acătării obiceiul filantropic al miluirii milogului gât-adânc-sugător. Mai trebi apoi un tăuraș? Fa doamnă zeiță, noi în Bucovina suntem oameni ospitalieri care ne grijim de … DRUMURILE…oaspeților. Nu un vițeluș tălâmb și duios-privitor vă dăm ci vă înzestrăm cu draga inimă cu ditamai Boa Apis, tatăl trofic al tuturor cornutelor, masculul Alfa al turmei mugitoare. Vi-l dăm pi digeaba cu urare de mai poftim pe la noi dar fără ELU că ne-a înnebunit de cap cu mugetele lui. Unde mai pui că e și lovit de streche de nu se poate apropia nimeni de țarc fără să primească o copită-n cur sau un corn în lucrarea dentară. Găluște? He, he, he! dăm, dăm cum să nu dăm. Și încă dintr-alea Trade Mark în oale cu timbru hologramă pentru autenticitate și timbru acțiz de la Anaf(ura mamii lor de zapcii) ca să nu aveți problem la declarația vamală. Punem lângă găluște și niște salată de hrean frecată cu sare și stropită cu oțet? Punem, punem că e tare de bună de dat cu ea pe la curul zeilor care nu mai știu de bine ce să facă și-i mănâncă dosul nescărpinat (încă!). Vin? Iesti din belsug, nebunaticilor! Dăm nu trei poloboace ci de trei ori câte trei că înțelegem că sunteți bătrâni de-atâta nemurire și pornește mai greu antigelu’ din instalație. Dăm că tragem nădejde să vi se întărească „nivelul politic” și să vă fouteți între voi acolo în Olimp iar pe noi să ne lăsați de ne-om descurca așa cum om ști mai bine. Cu mierea e cam difuticilă problema din cauza unui lanț cronologic tare ciudat: nu prea am fost noi atenți la peisaj că eram plecați la un congres cu niște De Legați veniți de la Bucale. Așa că au venit niște huni care au drujbuit codrul. Nefiind codru nu e urs. (ăia care au scăpat în areal bistrițan i-o pușcat austriecii de la OMV la schimb cu eurotaxa de vânătoare plătită tot din profitul românesc). Nefiind urs nu mai e fântână. Nefiind fântână nu mai e nici știubei cu melifere (tot Apis le zîce șî la astea da nu-s boa că n-au drept de vot). Nefiind stup atuncea canci miere. QED, fa zeiță. Dar dacă în loc de miere punem altceva nu-i bun? Luăm niște flacoane cu zaharină, le chisăm bine în piuliță și le precipităm în moare de varză de acum câțiva ani, că de ani întregi nu s-a mai vândut varză murată de la noi și n-avem ce face cu ea. Cel mai greu o să ne fie să facem rost de algocalmin și aspirină. Dacă veneai, fa zeiță, acum câteva săptămâni luai un țuhal întreg. Acu’ gata, s-a schimbat modificarea prin modificarea schimbării. Pentru o duzină de hapuri acum trebuie rețept de la doftor, recomandare de la premar, cazier de la meliție și aviz de la Brusel. Odată obținute toate se face comandă online la fotbaliatorii de la Bayer și se așteaptă un interval de timp egal cu cel de pe lista de așteptare de la Lamborghini.

Da noi, fa zeițî Helena, v-am spus că suntem oameni miloși și nu vrem să-l vedem pe mititelul Aquile suferind așa că v-om da firizul lu’ bădia Costică dulgherul că și așa nu mai are ce face cu el. Tot bădia Costică o să-i meșterească și un picior din lemn de ulma ca să și-l puie viteazul în locul celui tăiat. Iar cel tăiat sa nu-l arunce ci să-l recicleze selectiv conform aquis-ului comunitar: să-l încalțe cu un bocanc dintr-aceia buni cu blacheuri, ținte și bombeu de metal ca să aibă, în momente de depresie, cu ce să-și tragă câteva peste mandibulă și maxilar ca să se învețe minte să nu mai fie prost și să se încreadă în vorbele zeilor. Dar ce nu pricep e pentru ce vă trebuie literele astea C și Y?”

- „Băi tzarane, ia nu ți-o lua în cap punând întrebări nerușinate! Cum pentru ce îmi trebuie? Dar de când mama hadesului ypsilon e litera voastră? Nu pricepi prostovane că e Y GREC iar multinaționalii voștri care l-au șutit au uitat să-i schimbe plăcuța cu seria? Gata! Prin mijloace specifice lucrul s-a găsit, s-a identificat și se restituie la păgubaș. C-ul în schimb îl cer eu așa de fantezie să le arăt la atotștiutorii divini un lucru nemaivăzut. La noi în abecedar n-avem așa ceva și e tare haios să vezi bunătate de seceră comunistă cu care se chinuie săracii pământeni. Ce-or să se mai amuze zeii când or să audă și ovațiile ce le faceți voi pe aici când utilizați instrumentul: „Să nu-ți bagi secera în cour că e curbată și se scoate greu”. Ha! Ha! Ha! Se scoate din cour (și din cap) la calendele grecești și nu în 20 de ani așa cum v-a profețit un oracol silvian.” După ce s-or plictisi de desene animate cu pitici o să trimitem litera la un tovarăș de-al vostru care a trecut forțat apa Stix-ului, unu Ceaunescu să aibă cu ce răscoli jarul de sub ceaunele celea cu smoală.

- „Ș-apoi la noi ce mai rămâne din bunătate de victorie?”

- „Rămâneți exact cu ce ați avut și înainte: cu VITORIA! Baba aia știrbă și ofticoasă care a împrumutat galbeni de la alte FeMeI din sat ca să pună lângă pensie și să-i ajungă de-un măgar. Să lipăie apoi ca zăbăuca pe coclauri cătându-și feciorul răpus acum 21 de transhumanțe de un baltag fără serie calibrul 7,62 mm. Rămâneți apoi cu semnul vî de la Vitoria cu care vă delectați punându-vă urechi de măgar și coarne de cerb ca să vă aduceți aminte în veacul vecilor cât de proști ați fost. Și mai rămâneți cu găuroiul din flamură ca să vă uitați la ea ca milogul în fundul trăistii și să înțelegeți că, axiomatic, e imposibil să existe imposibilul care vă zice că e mai ușor să treacă cămila prin gaura acului decât să intre vameșul în împărăția divină. Acu stați și cugetați câți vameși și câți fățarnici au trecut prin decupătura steagului și au intrat în grădina raiului meșteșugită ticăloșit chiar de ei înșiși.”

- „ Bine fa zeiță, hai să batem palma cum ne-am înțeles și să bem aldămașul”

-  „ Nici să nu îndrăznești să mă atingi mitocanule, nu vezi că sunt încălțată în balerini și costumată în finețuri Dolce Cabana agroturistică? Ia vezi că acuș acționez hulubele electrice ale carului de luptă și-ți retez unghiile mânjite de tușul ștampilei! Aldămaș beu dar numai dacă îl plătești tu că eu am rate mari la bancă. Ia zi ai Johnnie Walker?”

- „ Bine fa zeiță. hai noroc și mai poftim pe la noi la Crăciun în Bucovina!”

- „ Noroc prostovane!”

Addenda:

În textul original necenzurat ambrozia trebuia adusă din GRĂDINA URSULUI. Un redactor cu exces de zel (adică tot eu) a eliminat din demonstrația cvadraturii cercului un pasaj care menționa că nici gradina ursului nu mai e ca în povești fiindcă în locul ei a apărut Carpathian Garden. Chiar și denumirea de urs a fost cu mare greutate aprobată știindu-se opțiunea lui Bulă care voia să se facă urs atunci când va fi mare motivat fiind de  faptul că soră-sa are doar un pic de blăniță și face la bani cu nemiluita. Aluzia fiind de asemenea sfruntată a fost eliminată și în locul ei a rămas doar ursul cel păcălit de-un ostereich brenik.