Moto: "În numele sfântului / Taci, s-auzi cum latră / Căţelul pământului / Sub crucea de piatră."

Nimeni nu poate spune altui om ce este adevărat. Adevăr e tot ceea ce există în jurul nostru. Dar fiecare trebuie să-l descopere în felul său propriu.

(Maximus - personaj din romanul „Iulian” de Gore Vidal)

Disclaimer

Dragii mei "prieteni" fanatici, psihopaţi şi intoleranţi, sclavi ai prejudecăţilor, beneficiari ai impresionantului IQ egal cu numărul de aur, Proprietari în drept ai Pietrei Filosofale, Ctitori ai Pietrei Unghiulare, Păstrătorii Tainei Cuvântului Incipient şi Deţinători ai Adevărului Absolut, pentru preacu(r)vioşeniile voastre, această admirabilă echipă de la Google, buni cunoscători ai structurii psihopatologice a unei comunităţi, cu anticipaţie au prevăzut în bara de unelte butonul "URMĂTORUL BLOG".

Vă rog să nu vă sfiiţi în a-l utiliza!


Pagini

joi, 9 februarie 2012

Andreiașul II


Strigarea peste Țară.

Undeva…
„Acolo unde-s nalți stejari
Și cât stejarii înalți îmi cresc…” [1]

La est, pe Rarău, răzeși și țărani liberi
La vest, la Costești și Blidaru, comatis și pileatis

Tarabostes nu se vedeau ioc. Ori erau jos în văgăună la o celulă de criză a Comandamentului Situațiilor de Urgență, ori s-au ascuns de rușinea la ce-or să strige oamenii despre fetili lor boccii și nemângâiate.
Tradiționale focuri pe dealuri aprinse din cauciucurile galeților de la un T34 rusăsc – at East, respectiv din butucii viei retezate de Buramista – at West.
La focuri stăteau și se încălzeau flăcăii oleacă, nu de alta dar era un Geeerrr brrrr! de picau ciorile din par exact așa cum pică extaziate puicuțele de la Bamboo când întră-n crâșmă urinel columbeanu. Frigul [2] era accentuat de absența lui Catilina a lu nea Chifor care nu le-o mai adus ceai1/3rom la strigători (i-o fost și iia frică să n-o strige băjetanii peste culmi!) așa că flăcăii se omeneau care cu ce-o venit în straiță: cei din est cu o bardacă de samahoancă iar cei din vest cu o glajă de votcă sârbească trecută Dunărea pe sub podu lu’ Apolodor de un bețivan de legionar din a V-a Macedonica și vândută la negru pe-o brățară dacică și trei kosoni.

[Între timp n-au treabă niște moți (de-ai lui Boc, Apostu, Blaga, Dâncu, Verestoy, Rus, et cætera), se cocoță pe muntele Găina de unde vor să se bage în vorbă - adică să comunice mai eficient cu poporul. Strigă bocovinenii primii:
„- Uăăăăiiii, nohaiiilooor, uăăăiii!”
„- Ci-i, uăăăăiiiii?”
„- Sâni pupați în cür,* uăăăi!”
„- Și noi pe voi, uăăăii!” – răspund iute ardelenii după care gândesc ce-au spus, se supără, își iau jucăriile și pleacă acasă rușinați. ]

După ce se prăpădesc de râs, încep iar bocovinenii către străbunii lor de acum 2 milenii:
„- Uăăăăăiiii dacilor, uăăăăiii!”
„- Ci-i uăi răzășilor, uăăăi?”
„- O știți pe Ileana a lu’ Lemnaru, uăi?”
„- Caaariii, uăăăi?” [„Who the fuck is Leana?” – Smokie ]
„Ileana a lu’ Woodrea, uăi!”
„- Aia din capu s(t)atului, uăi?”
„- Da, uăi!”
” - Ci-i cu ie, uăi?”
„ - O fugit de acasă, uăi!”
„- Da di ci, uăi?”
„- S-o dus la mari și nu s-o mai întors, uăi! L-o lasat pe-a iia sângur acasă să dea demâncare la găini și la COCOȘ și să rânească omătu’ din parcări, uăi!”
„- Da di ci n-o mai vinit ’napoi, uăi?”
„- O găsit pe-altu, uăi!” **
„- Cum așa, uăi?”
„- Ie o plecat numa-n fotă, ie, cu broboadă pe cap și opinci în picioare, uăi!”
„- Șî?”
„- O găsit la mare un matelot care-o umplut-o di bani, uăi!”
„ – Cum așa, uăi? Da ce-o dat în loc, uăi?”
„ – Nu știm, uăi! Când o plecat ave-n traistă numa’ doo turte de papaia ș-o duzină de cârnați. Da o văzut-o cineva de la noi din sat la Discopery Sulaina Cianel, cum planta frunze de brusture pe arătură, uăi”
„- Șî?”
„Șî avea opinci Gucci, traistă Vuitton, fotă Dolce & Gabbana, ie Versace și broboadă Dior. Șî s-o-ngrașat ca o scroafă, uăi” !”
„- Da, uăi?”
„- Curg șuncile de pe ea de samănă cu un butoi sau c-un poloboc, uăi!” [4]
„- Cum draqu, uăi? Îi mergi ghini și-i priești… Da’ cini-i prostu’ ceala de matroz, uăi?”
„- Unu’ șpanchiu de-o făcut bișniță cu blugi, vișchi și kentane și s-o-mbogățit, uăi!” [3]
„- Uăi a naibii treabă, uăi! Da’ i-o făcut ceva prichindei, uăi?”
„- Nu, uăi! Nu-i bunî di cloșcă. Are numa’ piratu’ două feti, uăi”
„- Șî?”
„- Una-i luată și lăsată , alta-i neluată și nemângâiată, uăi!
„- Da ’ cum așa, uăi?”
„- La aia mari, cari-i mai dizgețată, i-o făcut conac de-un million de galbini ș-apoi i-o deschis dugheană de hârțoage ca să nu zâcă lumea că stă degeaba, uăi!”
„- Ș-ailaltă, uăi?”
„- Aia-i proastă ca o noapte po_lară*. Ca să nu-l facă de șot, o trimis-o tac-su la mama dracului la Brusel să n-o vază nici naiba pe aici, uăăăi!”
”- Nu-i luată, uăi?”
„- Nu, uăi, că umblă numa ’ cu derbedei bolnâvi de sida! Oricum nu să uită nimenea la ie că-i boccie ca o față de spate de autobuz, uăi”
----------
ATENȚIUNE, ATENȚIUNE! ACEASTĂ MANIFESTAȚIE NU ESTE AUTORIZATĂ. ELIBERAȚI IMEDIAT POTECA MONTANĂ. Repet: ELIBERAȚI IMEDIAT POTECA NAȚIONALĂ!
Ar mai fi ținut ea strigătura mult și bine că abia se încălziseră flăcăii de la trăscău iar subiecte erau berechet! (news alert: Boc →Poc!)
Dar ce n-au văzut ei când urcară pe munte e că printre boscheți, așa cum le stă bine, erau niște jandarmi grăsuni și burtoși de-a lui Gaurică Moise. Și ăsta, diștept foc ca un bolohan, o văzut că potlogarii ceia de pe munte rostesc hulă și vorbe de ocară la adresa dumnezeului oștirilor … serviciilor secrete. Atunci s-a hotărât să pună capăt blasfemiei fiindcă-l obliga atât fișa postului cât și omonimia cu patriarhul ebreilor. Da el n-o făcut ca tizu’ lui care-o urcat în munte să ia tăblițele răstimp cât powlimea aștepta jos la o coridă cu vițelu de aur. Polcovnicu’ aista de Moise o făcut invers, adică el o stat jos la poala muntelui ca un bou și a trimis toate semințiile mascaților să ia (peste cap ) Pietrele Doamnei și cauciucurile aprinse cu care începuseră să arunce și să-i „binecuvânteze” răzeșii.
Așa că s-a produs un huit de bătălie și o mare zarvă în urma căreia jandarmii au devenit a doua oară buni creștini și au îngenuncheat spunând Pater Noster exact așa cum au mai făcut-o acum ceva timp la Costești (de Argeș nu de Hunedoara). Dar răzeșii i-au lăsat în pace fiindcă era târziu și închidea la agenția de voiaj CFR de unde voiau să-și ia cu toți belete la nașu’ de la Vatra Dornei → București. (the clock ticking!)
Văzând ce pățăsc fârtații lor și ca să-i agiute, niște puștani din diaspora moldovinească de la Chișînău ș-o tras beamweurile unu lângă altu ’ ca să aibă mai mult spor wooferele la care răsuna Doina lui Mihăiță. [5].
Mai mult de-atâta n-au avut, săracii, cum să facă; nu puteau să treacă granița fiindcă nici viză U.E. nu aveau și nici nu era nimeni să le ordone să treacă Prutul!
Cu-atâția Watts la huiduit jândarii, decibelii îndemnului o răsunat exact așa cum spune Mihăiță: de la Nistru pân’ la Tissa.
Bărboșii ceilalți de la Orăștie s-o inervat tare-tare de tot când o auzit ce le cântă moldovenii, că ei erau cu nervii în pioneze încă de când le-o tăiat salariile cu 25% și le-o mărit impozitele Hulpiu Traianu Sarmisegetusu. Așa că s-o scoborât tăț din munți, s-o-ncolonat în formații de alae și cohortae și-o-nceput să mărșăluiască tot spre Bucale tropotind cadențat de se cutremura pământul, exact ca ciocanele alea fasciste din clipul scuipaților rozalii - „Another brick în the wall”. Da’ numai imaginea vizuală era asemănătoare fiindcă dacii ereau flăcăi zdraveni care, la timpul lu’ bunicu lor Buramista (ăla de le-o tăiat tulburelul de la porție), i-o ciomăgit binișor pe celți care mai apoi au șters-o îngliș în viitoarea Irish-Hibernie a lui Bono&Gavin Friday; așa că se revărsau din munți cu cântec înainte marș promițând urgii și armaghedoane peste căpățana jândarilor, a lu Ileana, a lu Matrozu și alu tăt neamu lor cel neisprăvit. :

- In the name of a father…
- In the name of reason…
- In the name of hope…
- In the name of religion…
- In the name of freedom…
- In the name of justice…
- In the name of the father…
- In the name of the son…
(the tock clicking!)
Continuarea nu v-o DIXI că n-am chef. Era ceva cu „In the name of the Nation”. Aveț’ răbdare! TLC! [6]

Note: ut, re, mi, fasolla (cu cârnaț de Pleșcoi) sido-leano!
[1] „Acolo eu să mor aș vrea,” (nu chiar amu-amu, mai înclo!)
„Acolo vreau eu să trăiesc!” (nu bine, ci doar să trăiesc. Cer mult?)

[2] Era gerul ciulii fiindcă luna era …U(N)DREA, mai exact era taman a doua zi de Crăciun, pe 26, când lumea nu prea are ocupație serioasă și umblă ca nesâmțâțî pe CV-urile fetilor de strigat.

[3] „Fifteen men on a dead man's chest.
Yo ho ho!
And a boottle of rum
Yo ho ho!

[4] wood (eng.) = lemn, butoi, vas de lemn, lemnărie, branişte, pădure, crâng.
Dar răzeșii bocovineni nu cunoșteau o boabă ingliș, vorbeau la nevoie numai little paruski pidgin așa că n-au știut să le răspundă la daci unde-și făcu lipeala Ileana cu piratu’. Pe bună seamă că tata lu’ Ileana, moș Lemnaru o făcut și butoieșele în care matelotu’ trafica jamaica adusă de la Caribbean blue boys. Taman acolo, în șopronul cu lătunoaie a lui moș Lemnaru, o făcut Ileana coup a foudre după privirea galeșă a matrozului!
* WM-ule, derbedeule, iar stai cu săcurea pe textul meu? (sau poate-i derbedeaucă ș-atuncea ne ronțăim ’napoi vorbele. Ne iertați Miss WM!)

** Moment poetic. Din lirica cocoșului rămas de prost acasă pe prispă:
„Este unul care füte mult mai bine decât mine?
Cu atât mai bine Leanei, și mie cu-atât mai bine”

[5] - „Cine-au îndrăgit străinii,
Mâncă-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia,
Şi neamul nemernicia!”

( Fragment din gospelul cântat postum de Mihăiță la procesiunea Novus Ordo Seclorum a mormonilor americaniși cu pingelele bortilite, nefumători, nebăutori dar cu tichiuță de firmă - Bildeberg no. 33.)

[6] Nu goagăliți că nu-i The Learning Channel!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu