- VERVERa RĂTEZ
------------------
Broasca, clanța și cu cheia,
(ce țin ușile-n proptele)
S-o-ncontrat cătând ideea
Care-i șăfa dintre ele.
„- Nu văz rostul la gâlceavă;
Chichirezu îi anost.
În coropca mea de BRAVĂ
EU vă dau la toate rost.”
zise broasca șmiruită
(Scârț! - icnind din tinichele):
„- Eu sunt singura sortită
Să fiu rigă la oțele.
„- Soro, soro! Te ogoaie!”
(se sucește cheia-n rost)
”- Fără mine, în odaie,
Lesne întră orice prost.
Tu ești doar un fier de ștanță,
ZAR rugos și ruginit.
Dară ești în siguranță
Doar când io m-am învârtit!”
„- Deh! Ce proaste fără creer,
Ce se cred mezul din lume!
Făr’ de ȘNALA mea în feder
Voi sunteți doar niște glume!”
Astfel scârțâit-a clanța
CLAMPĂnind pe-nchis/deschis,
Suplinind în rol instanța:
„EU sunt Queen of Steel – AM ZIS!”
Pân’ la ceas de înserare
Clănțăneala-n mecanism,
Trăncăne făr’ de-ncetare
Să impună vreun sofism.
Dar de-atâta-ncrâncenare
IVĂRUL s-a încălzit,
S-a umflat și în frecare
Broasca a înțepenit.
Rămânând pe dinafară,
Oaminii, în ger polar,
Meșter-faurul chemară
Să tocmească CLENCIUL iar.
Gnomul – meșterul de fiare
Cu-n ciocan și-o preducea,
Scoate „mândra-ncuietoare”
Transformând-o-n tinichea.
O azvârle la gunoi,
Ca p-un hârb fără scofală
Și-ntr-a ușii găuroi
Pune-n loc nouță yală.
Morala 1:
Nu fi sigur că ești tare
La poarta CeJe CLĂNȚĂU,
S-ar putea, din întâmplare,
Să ajungi (în) PRISCALĂU!
Morala 2:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu