Undeva…
Pe două dealuri…
Vizibilitate directă excelentă ( prin grija RNP - nici o cioată de copac în calea lor)… Povârnișu’ chilug ca o căpățână de călugăr shaolin…
Cam frig afară dar na! Omul când n-are ce face se apucă de prostii…
Ion to West & Gheorghe to East…
„- Uăi Ioaaane, uăăăăăi!”
„- Ci vrai, uăăăi?”
„- Tu când ai fost țânc, ai fost la școaalăăă, uăi?”
„- Oleacăăă, uăi!”
„ – Ai buchisit ceva istorii, uăăăi?”
„ – Numa’ un pchicuț, uăi, când n-am fo’ la oi!”
„- Uăi Ioane, cin’ l-o omorât pi Cezar?”
„- Cari Cezar, uăi, cânili tău?”
„- Nu uăi! Pe Cezar ăla de-o fost tiran la Roma?”
„- Ălea de juca barbut cu zaruri, uăi?”
„Da, uăi, ăla! Cin’ l-o înțăncușet uăi?”
„- AI LOR, uăi!”
------------
„- Uăi, da’ pe Henric cine l-o scurtat de cap, uăi?”
„- AI LOR, uăi!”
------------
„- Ludovic, uăăăi Ioaneee?”
„- AI LOR!”
------------
„- Lu’ Lincoln cine i-o făcut capătu’, Ioaneee?”
„- AI LOR, uăi!”
------------
”- Uăi Ioane, da’ pi Chenedi cin’ l-o pușcat, uăăi?”
„- Tot AI LOR, uăi Gheooorghee, uăi!”
------------
(pauză vreo jumătate de oră pentru interpretarea noilor cunoștințe – Gheo era cam greu de cap.)
------------
„- Uăăiii Ioaaaaneeee, uăi!”
„- Ci mai vrai, uăi!”
„Da’ AI NOȘTRI UNDE SUNT?”
„- Uăăăăăăăăiiiiiiiiii…..uăăăăiii…. uăi…..ăi…..i
1. Ion a căzut într-o râpă unde și-a rupt gâtul în mod fatal și irevocabil.
Asta numai după ce s-a oprit în dreptul lui, să-i ceară un foc, un drumeț ciudat, blond cu oci albaștri, îmbracat în parpalac și cu pălărie pe cap.
2. Gheorghe, răbdător și tare de cap, a mai așteptat vreun fârtai de ceas să primească răspunsul. După care s-o inervat că era a boalii de frig, crivățul sufla mai dihai ca palele de la ’copteru lui Fluture și-n plus că îi dete m_uieri-sa* mesaj pe Black Berry că-l așteaptă acasă niște pretini veniți cu 2 dube de la jândarî, un teveu VW de la SPIRu și vreo trei Volgi ciornîe de la serei.
M_uierea lui Gheorghe era ea cam gâscă de feliul ei dar era una dintr-alea ouate de antecesoarele Capitoline așa că i-a dat degrabă de veste la barbat-su că toți (ne)invitații intrară în casă și se ascundeau pe după lavițe ca să-l surprindă pe Gheorghe când cracănă usa, să-i urle cu toții ca buhaii - „Ciurpraiz!” ș-apoi să-i arunce cu arcane, lanțuri și cătușe-n cap.
Așa că Gheorghe, fără să fie dumirit unde sunt ai noștri, a luat-o cătinel în direcția opusă , către Sicilia/Sardinia/Corsica îngânând din tilișcă un cânticel, a lu’ băieții de la magazânu ce cumpără pet-uri goale ce i l-o dovnladat de pe Trilulilu fie-sa [ca să nu o bată când o prins-o hârjonindu-se în fu_telniță împreună cu băietul (de acum orfan) a lu’ Ion].
– Go West! Undi-s tăț ai nost,
Go West! Omu’ș faci-un rost!
Notă: *WM-ule, de data asta am fost mai iute! Sic!
Da’ ia zi la popor dacă vreau să (în)scriu un eseu cinstit despre Francis Ford Copp_ola, sau despre ☭ ritatea vreunui devais, sau despre cu ☭ de la catedrala mântuirii …. (vax!) atunci de ce-mi introbagi ciubota-n gură?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu