Până mai anul trecut auzeam și la
budă de măreția Bucovinei de Gios - Ținutul Humorului.
Acum s-au sucit căpeteniile și ni
se-mpinge pe gât Fălticeni cu apă rece:
la fălticeni nuș ce manifestări; la
făltișeni spital, tot aclo centru de afaceri, aniversări de instituții, ce mai,
o ofensivă mediatică de spălare a creierului de cea mai josnică speță.
Făltișeniul e mezul de la nucă și
prin piața Nada Florilor axa de rotație a pomântului bortilește litosfera.
Totuși zona nefiind prea bogată în
„argumente”, mai fabrică băieții câte-o dumă propagandistică, știrea din
articolul de față fiind cea mai bună exemplificare.
Bine că n-au pornit kăkănarii
diareici o expediție FĂLTICENI – patagonia, cu itinerarul de-a lungul axei
Roma- Berlin- Tokyo, c-atunci se scăpau pe ele de râs lamele amerindiene.
De fapt substratul informațional al
acestei gulgute de presă este altul: păcălicii pionieri exploratori au plecat
în prospectarea traseului făltișeni – pașcani – târgu frumos – iași, ca să
constate starea infrastructurii rutiere.
Această acțiune de cercetare va fi
deosebit de utilă în viitorul apropiat în care tot natul nativilor între
brusturi – cu cățel, cu purcel, cu prichindel, de la cel cu țăța-n gură pân’ la cel cu barba sură* - va reitera cea de-a doua Carte a Pentateucului.
Adică exodul slugilor colhoznice și proletare către Heimatul originar – raionul
Pașcani din gubernia Iași.
Această mizanscenă biblică va fi
necesară în urma proiectului idiot de regionalizare a Rromânistanului, ocazie
cu care Răzeșii tradiționali ai lui Ștefan** se vor opune înrobirii lor de
către tâganii olteni și derbedeii teleormăneni.
Spre deosebire de atitudinea mândră
a Bucovinenilor, populația heteroclită și mizerabilă caracteriologic din
mirabila zonă a fălticeniului hortycol va da curs poruncii de ascultare și
supușenie datorate Iașiului și Domnitorului Cuza.***
Astfel înainte de ziua predestinată
Ieșirii (silite ****) din Țara Bucovinei, toți robii usieliști își vor unge
ușiorii cu zeamă de mere putrede, ca să fie recunoscuți de Domnul Dumnezeul
Oștirilor Hortycole – Ghițălul de Aur cel ca un butoi plin de mațe fermentânde.
Tot de ușiorii bordeielor se vor
lăsa benevol priponiți, ca să fie străpunsă urechea cu sula minciunilor
piesiediste, în semn de amintire a înrobirii eterne a acestei proaste nații de
nenorociți.
Apoi vor pregăti un ultim ospăț cu
carne din șoșoi de câmp și șocâte pomicol, pe care-l vor mânca fript cu
brichetele celea de culoare roșă primite milostenie în campania electorală.
După ce toate acestea se vor fi
isprăvit, vor pregăti merindea pentru exod, alcătuită taman așa cum le-a
poroncit Buhaiul Țucălar: numai pentru șapte zile, câte două mere putrede și un
fârtai de zeamă de pădurețe pentru fiecare nenorocit usielist/zi.
[***]
Abia acum se deduce scopul subsidiar
al „impresionantei” expediții fălișenene: acela de a culege informații despre
starea drumurilor și punctele obligate de trecere peste Șomuzuri, Moldova,
Siret și Bahlui. Această măsură de asigurare a coloanei de marș are caracter
preventiv, fiind susținută de aspectele conjuncturale ale fugii kăkănarilor
diareici:
- timpul redus de alarmare la
punerea în mișcare a einsatzkommandourilor vindicative ale muntenilor,
mobilizarea iobăgimii având bostanul trepanat și emisferele lobotomizate,
respectiv punerea în mișcare necondiționată a coloanei bejenarilor făltișeneni:
- amănuntul arhicunoscut că Domnul
Dumnezeul oștirii piesiediste n-are nica puteri, nefiind în stare să tragă o
dungă de var peste ctitoriile egipțienilor pediști sau să toarne un cancioc de
beton la temelia unei piramide de văiugă câmpenească.
Singurul lucru la care se pricepe de
minune jegosul Butoi cu mațe este să călătorească șezând pe o slavă de jilț
de-a Îngerului Fluturesc decăzut în adâncurile Gheenei opoziției, arătare
comică mergând înaintea triburilor iobăgești ziua călare pe un nor de praf,
abureli, minciuni, texte ceaiuri, dume și gulgute, iar noaptea pe un stâlp de
foc din care vor izbucni fulgere lamentabile asupra grelei moșteniri din timpul
Marii Geneze Socialiste din Decembrie, fulgere care vor fi aruncate cu o
consecvență exasperantă în capul urmăritorilor neprozeliți ai sectei
neo-bolșevice.
În atare condiții, nici nu se mai
pune problema despicării apelor și trecerii prin Marea Roșie, aspect
biblico-istoric paradoxal prim prisma faptului că O Mare Roșie Sovietică nu
poate trece la rândul ei prin altă Mare Roșie.
Pentru toate aceste motive s-a
organizat din timp util, cu sprijinul și susținerea nemijlocită a Polobocului
Țucălar, fantastica, fenomenala, excepționala, nemaiîntâlnita, uluitoarea
expediție făltișeneană.
Expediție care poartă cu mândrie
kretină stindardul de luptă al triburilor usieliste înrobite, stindard
având heraldica alcătuită din Frunza de
brusture riverană Șomuzului, deasupra căreia se află un ansamblu alcătuit dintr-o
bărdacă de rachiu de mere, un chirpic și o cărămidă de tizâc, în laterale
crengi uscate de Ionatani având pe ramuri viermi (uslași) și pădurețe putrede
iar la baza blazonului deviza locală „Servum Pecus”.
Stindard decorat de tătuca Ivan
Ilici Kaghebescu, cu ocazia comemorării Marii Loviluții Socialiste din
Decembrie, cu Ordinul Erou al Muncii Socialiste în grad de slugoi cu spatele
biciuit cu nagăici de aur.
--------
[n.a.] Partidul Liberal din Moldova! Vemiță
nimfomană, săzi ghinișor, potaie!
* atât cei cu țâța-n gură (lăducu)
cât și cei cu barba sură (pârțarul – poiet de sub preș) fiind definiți
intrinsec prin caracterul involuntar al pârțurilor lozincarde trase cu
nerușinare în nasul Bucovinenilor.
** LIBERI în esența lor nativă, încă
de când le-o dat Bunicul Ștefan pecețile și zapisurile de proprietate ale
răzeșiei și până când le-o face popa sfeștania, și nu slugi socialiste având
cromozomul iobăgiei intrat în genom prin mutația genetică a experimentului
socialist de creare a Omului Bow.
*** domnitor mason care i-a scos pe
troglodiții iobagi din bordeie și din foame, i-a civilizat, le-a făcut școală
și ulițe pietruite, le-a dat haine, i-a învățat cum se macină grâul și cum se
dospește pânea românească.
**** această silnicie nefortuită
fiind cauzată de cohortele de munteni vânjoși, cu cușmele impresionante tuflite
pe creștet, coborând din munți către ținutul brusturilor, agitând amenințător
în mâini niște pari lungi croiți din esențe tari, murmurând niște descântece
bisericești de factură neaoș românească:
„ Biserica și crucea mamei voastre
de nenorociți! Vreți la Iași, La Iași să vă duceți!”
(Iar noi locului ne ținem /
Cum am fost așa rămânem.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu