Marele Pârț judiciar

romanian judicial Fart

Da! Cred ca lucrurile sunt clare pentru totdeauna. Taman ca-n catrenul acela șugubeț: „Ne-au învârtit de trei ori pe după șură / Pân’ ne-au nimerit în pulă!”

Doi ani de lătrat aiurea la lună, soldat cu NIMIC! Prima dată s-a schimbat modificarea legilor. Apoi s-a văzut că nu dă bine la perpetuarea și conservarea systemului CRIMINAL al justiției neo-naziste și s-au gândit să modifice schimbarea prin schimbarea metamorfică a modificării legilor. În total de trei ori… pe după șură ș-am ajuns exact în același punct de la care am plecat!

2 ani de abureală de cea mai josnică speță.

Nimic nu se pierde, totul se transformă în interiorul unui system ermetic, conservator.

Răspunderea materială a magistratului este efectiv dusă în zona crepusculară a utopiei perfecte. Căci utopie înseamnă atunci când o prevedere legală, cu caracter de măsură reparatorie, mai are nevoie de încă un aviz suplimentar pentru punerea ei în operă. Iar avizul să fie dat de acea tradițională și notorie infecție instituțională denumită „Cooperativa Nufărul”. Cred că mai ușor poate trece o cămilă prin urechile acului decât să vezi un aviz pozitiv, formulat de IJ în scopul declanșării unei acțiuni în regres a statului împotriva vreunui împuțit cu robă.

Dar ce-i mai strigător la cer e că sistemul judiciar este singurul domeniu în care se perpetuează un anacronic system de supracontrol, de verificare. Nicăieri în lumea asta nu există vreo instituție sau vreo structură instituțională care să-și fie sieși propriul cenzor, propriul auditor. Peste tot acțiunea de supervizare a legalității, a auditului, a revizorului sau a cenzorului revine UNEI STRUCTURI DECIZIONALE EXTERIOARE SYSTEMULUI SUPUS AUDITULUI.

Cârdășiile oligarhice din systemul judiciar rrumânesc sunt singurele din lumea asta care-s în afara conținutului deductiv al sintagmei „nemo debet esse iudex in propria causa”. („nimeni nu poate fi judecător în propria sa cauză”)
Ei își analizează potlogăriile, ei decid soluții. Tot ei emit decizii ale IJ sau CSM și tot ei decid, indirect, inaplicabilitatea de facto a prevederilor privind răspunderea materială a magistratului. În loc să se realizeze un cadru legal, instituțional, EXTERN și INDEPENDENT SYSTEMULUI JUDICIAR – e.g. o structură alcătuită exclusiv din reprezentanți ai societății civile – ei bine, cacealmaua, prosteala și bagabonțeala se perpetuează la infinit. Continuă acest exasperant joc măsluit în care EI – Despoții și Tyranii cu robe - au atributul stabilirii regulilor jocului, au întru mânuire și cărțile măsluite ale jocului, au în proprietate și masa de joc, ba de multe ori tot ei se substituie și crupierilor.

Alegoria jocului de poker măsluit, în care ÎNTOTDEAUNA CÂȘTIGĂ UN SINGUR JUCĂTOR, poate fi extinsă la orice sport: EI – magiștrii promiscui și depravați sunt cei ce fluieră cornerul, tot EI pun mingea la colțul terenului, tot EI centrează mingea, EI se înalță și marchează cu capetele lor seci un gol de toată frumusețea (în conștiința și sufletul plebeilor), tot Ei culeg mingea din poartă și o așează la mijlocul terenului, tot EI fluieră de reînceperea jocului și tot Ei dau cu șutul în minge.

E un joc parșiv care se putea isprăvi prin implementarea reală a unei noțiuni fundamentale: RESPONSABILIZAREA MAGISTRATULUI. A fost un vis frumos. În momentul de față, în condițiile masacrării dezideratului agorei și a acamuflării lui în spatele unei sforării de genul „de trei ori pe după șură”, s-a terminat DEFINITIV cu ideea de responsabilizare a Cyborgului și Androidului Judiciar.

Totule  la fel ca înainte și ne-am irosit ca proștii 2 ani din viață, ascultând la vorbele înșelătoare, la mrejele ispititoare ale unor VÂNZĂTORI DE ILUZII.

Asta e!

Este ora 24.00.01. Am depășit până și ultima posibilitate, cea de dinaintea minutului ultimativ, de reașezare a stabilimentelor sociale pe un piedestal măsurabil și cuantificabil

Din secunda 1 de după ora tardivă 24.00 intrăm în „Noaptea Minții”.

Ultima zvârcolire a forței dreptului s-a stins, urmează ca de acum, în mod independent de noi, să asistăm la manifestări din ce în ce mai ample a Dreptului Forței.

După data adoptării acestei infame OUG, lumea, plebea este perfect îndreptățită, din punct de vedere instituțional, comportamental, emoțional, SĂ-ȘI FACĂ SINGURĂ DREPTATE.

Căci… atunci când Forța Dreptului încetează prin autodisoluție, vidul de autoritate este AUTOMAT substituit prin Dreptul Forței.

Aici România Actualități. Ora exactă. Pic, pic, pic, pic pic! A fost Ora 24. Urmează Noaptea Minții!

--------------------------------------------------------------------------------------------------- 



Addendum:

Pe scurt unde e vrăjeala: forma veche a art. 96 din Legea 303/2004 spunea că statul SE POATE ÎNDREPTA:

 „(7) După ce prejudiciul a fost acoperit de stat în temeiul hotărârii irevocabile date cu respectarea prevederilor alin. (6), statul SE POATE îndrepta cu o acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, a săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii ”  

În forma modificată a Legii 303, s-a REVALORIZAT acel „poate”, sub forma „raportului consultativ al IJ”:

 „(8)Statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, va exercita acţiunea în regres împotriva judecătorului sau procurorului DACĂ, în urma raportului consultativ al Inspecţiei Judiciare...”

Deci, caracterul imperativ al acțiunii este camuflat într-o formă permisivă, opțională, condiționată de „dispoziția” mușchiului pelvian al vreunei waschmaschine din Cooperativa Nufărul. 
În valoare absolută SCHEISSEGAL. 
Vrăjeală, dume, tromboane, gulgute, texte, ceaiuri, abureală!

Apăi dacă-i vorba de făcut mișto, Io* aș propune ca acțiunea în regres pe care statul distopic o exercită împotriva vreunui bülangiu în robă să se declanșeze abia DUPĂ OBȚINEREA AVIZULUI COMISIEI DE LA VENEȚIA. 
Plus că la dosarul acțiunii, cel vizat trebuie să depună o „AUTOCRITICĂ”, instanța de la care provine trebuie să se întrunească în formula „BIROUL ORGANIZAȚIEI DE BAZĂ”, pardon, că asta nu mai e - să se convoace Adunătura Generală a magiștrilor din instanța respectivă care să adopte o rezoluție prin care să-l înfiereze cu mânie proletară pe colegul lor - subiect al acțiunii în regres. 
Apoi, tot la dosar să fie obligatorie o caracterizare de la Organele de Securitate, pardon, că și astea s-au mimetizat - adicătelea trebuie o informare de la ofițerul sau subofițerul SRI care-i este supervizor respectivului magistrat. În informare să scrie negru pe alb că magistratul subiect al acțiunii a avut un comportament reacționar și a întinat valorile și principiile neo-nazismului distopic

În al meu celebru „Proiect histrionic de reformare a justiției”, structura competentă să analizeze erorile judiciare și să sancționeze nelegiuirile derbedeilor cu robe era reprezentat de un „Tribunal popular”, alcătuit din „asesori populari” corespunzători numărului județelor și ale sectoarelor Capitalei. 

Trecând peste caracterul histrionic al respectivei scrieri, se păstrează intactă nota de independență, de obiectivitate, de extrateritorialitate instituțională a FORULUI îndrituit să sancționeze derapajele sceleraților, nevropaților, psihopaților și sociopaților cu robe. CĂCI E SCOBORÂT DE LA BUNICHII LATINI CĂ... NU POȚI FI NICI JUDECĂTOR ÎN PROPRIA-ȚI CAUZĂ, NICI MARTOR ÎN PROPRIA-ȚI JUDECATĂ NU POȚI DEPUNE. 

Actualele prevederi legale referitoare la „răspunderea” materială a depravatului cu robă este FORMA SUPREMĂ A ABURELII LEGISLATIVE. CACEALMA MAI DESĂVÂRȘITĂ CA „RĂSPUNDEREA” DEZAXATULUI CU ROBĂ NU POATE FI GĂSITĂ NICĂIERI ÎN LUME!