Moto: "În numele sfântului / Taci, s-auzi cum latră / Căţelul pământului / Sub crucea de piatră."

Nimeni nu poate spune altui om ce este adevărat. Adevăr e tot ceea ce există în jurul nostru. Dar fiecare trebuie să-l descopere în felul său propriu.

(Maximus - personaj din romanul „Iulian” de Gore Vidal)

Disclaimer

Dragii mei "prieteni" fanatici, psihopaţi şi intoleranţi, sclavi ai prejudecăţilor, beneficiari ai impresionantului IQ egal cu numărul de aur, Proprietari în drept ai Pietrei Filosofale, Ctitori ai Pietrei Unghiulare, Păstrătorii Tainei Cuvântului Incipient şi Deţinători ai Adevărului Absolut, pentru preacu(r)vioşeniile voastre, această admirabilă echipă de la Google, buni cunoscători ai structurii psihopatologice a unei comunităţi, cu anticipaţie au prevăzut în bara de unelte butonul "URMĂTORUL BLOG".

Vă rog să nu vă sfiiţi în a-l utiliza!


Pagini

joi, 28 mai 2020

Definitely closed (#închizdetot)

Activitatea acestui blog ia sfârșit aici!


cu ideea finală citată.



Eu am făcut tot ce se putea face din postura de „singur împotriva tuturor”, pentru apărarea acelor valori câștigate atât de greu în Dec. 89.

Mai departe facă fiecare ce-o vrea!

Pentru ce o să urmeze... Domnul Zeu cu mila!

S-a redactat și publicat încă un fart din lumea urât duhnitoare a jegurilor cu robe


De data asta este vorba de Jegurile din Sovietul Suprem CCR-ist.

Decizia CCR nr. 26 din 4 februarie 2020, publicată în M.Of. nr 443 din 26.05.2020
 

textul integral al excepției invocate, aici:

https://tazmaniandemoon.blogspot.com/2017/03/exceptie-de-neconstitutionalitate-art.html

Atenție mediul online cel „guraliv”!
Cutia Pandorei a fost deschisă, în mod jurisprudențial, de această decizie.
Urmează ca de acum să înfundați pârnăile de fiecare dată când un șobolan oligarhic va simula și clama „starea de temere”.


Ameninţarea săvârşită împotriva unei persoane nu este şi nu poate fi condiţionată de modul în care este exteriorizat elementul material al infracţiunii şi modul în care victima ia cunoştinţă de aceasta [comunicare directă/indirectă].”

Cerința jurisprudențială anterioară, practica unitară consacrată a făptuirii amenințării în mod direct (nemijlocit) sau mijlocit, prin mijloc de comunicare DIRECT sau prin terță persoană, a devenit doar o suavă amintire. 

Din momentul de față s-au deschis larg porțile închisorilor.
CARE MĂCĂNE AIUREA ÎN MEDIUL ONLINE - INTRĂ LA ÎNCHISOARE.
ESTE SUFICIENT CA UN BORFAȘ CU ROBĂ SAU UN OLIGARH ÎMPUȚIT SĂ CLAMEZE O SIMULATĂ STARE DE TEMERE.

fragmente:


„4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că prevederile legale criticate sunt clare şi previzibile. Acţiunea de ameninţare, ca element al laturii obiective a infracţiunii de ameninţare, poate fi săvârşită direct, indirect sau prin intermediul unei terţe persoane, aşadar, indiferent de modalitatea concretă de realizare a acesteia. Totodată, se subliniază că, potrivit art.30 alin.(6) din Constituţie, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine, astfel că protejarea acestor valori poate fi realizată prin incriminarea conduitei care aduce atingere acestora.”

6.   În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se arată că textul criticat, care a preluat sub aspectul criticat soluţia legislativă cuprinsă în art.193 din Codul penal din 1969, are un caracter lacunar, cvasi-interpretativ, în total dezacord cu cerinţa „lex certa” ce trebuie să fie îndeplinită de textul normei penale şi care trebuie să descrie în mod limpede şi fără echivoc modalităţile de săvârşire a infracţiunii de ameninţare pentru a se întruni plenitudinea circumstanţelor ce definesc latura obiectivă a acestei infracţiuni. Se are în vedere relativitatea modului în care conţinutul textului de lege arhaic se poate aplica la împrejurări noi, inexistente la data la care legiuitorul şi-a exprimat voinţa în formularea textuală a normei de drept şi pe care nu avea cum să le prevadă la nivelul anului 1969. Se susţine că textul de lege nu stabileşte cu claritate elementul material al infracţiunii de ameninţare şi nici instrumentul obiectiv de cuantificare a urmării imediate a infracţiunii, respectiv starea de temere a victimei.

7.   Se arată că decalajul produs între evoluţia rapidă a mijloacelor tehnologice, raportată la inerţia scriptică a textului de lege, atrage caracterul lacunar al normei penale. Puterea judecătorească, realizând un exerciţiu interpretativ extensiv, împrumută din prerogativele puterii legislative şi creează o nouă normă de drept, ajungându-se ca norma de incriminare să sancţioneze acţiuni specifice mediului virtual, ce nu comportă niciun fel de intenţie, de făptuire directă sau de mijlocire. Astfel, se arată că singura cerinţă a textului criticat pentru a fi reţinută infracţiunea de ameninţare este existenţa stării de temere clamată unilateral de presupusa victimă. Prin urmare, sfera de cuprindere a normei juridice criticate este imprecis redactată, întrucât ar cuprinde şi mesajele scrise pe reţelele on-line de comunicare, în condiţiile în care aceasta ar trebui să se refere numai la mesajele directe trimise pretinsei victime.

„22.   Raportat la cauza de faţă, Curtea reține că norma de incriminare stabileşte că elementul material al infracţiunii analizate constă într-o acţiune de ameninţare, fără a stabili mijlocul de comunicare prin care aceasta se realizează tocmai pentru că nu contează dacă aceasta este făcută în scris, verbal sau prin gesturi ori fapte. Indiferent că ameninţarea s-a produs prin comunicarea directă a unei scrisori, telegrame sau a unui mesaj către victimă sau prin comunicarea într-un spaţiu virtual de tip social-media sau comentarii on-line, elementul material al infracţiunii de ameninţare există şi este realizat. Ameninţarea săvârşită împotriva unei persoane nu este şi nu poate fi condiţionată de modul în care este exteriorizat elementul material al infracţiunii şi modul în care victima ia cunoştinţă de aceasta [comunicare directă/indirectă]. În caz contrar, legea penală ar limita protecţia pe care statul trebuie să o asigure libertăţii psihice şi morale a persoanei, conform art.22 alin.(1) din Constituţie, ceea ce ar fi contrar însăși valorilor supreme care stau la baza statului, cu referire la obligația acestuia de a garanta drepturile și libertățile fundamentale.”


„27. Raportat la cauza de faţă, Curtea constată că ameninţarea, indiferent sub ce formă, cu săvârşirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare afectează libertatea psihică şi morală a persoanei, prevăzute de art.22 alin.(1) din Constituţie, ceea ce prejudiciază demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi/ sau dreptul la propria imagine, încălcându-se astfel limitele libertăţii de exprimare prevăzute la art.30 alin.(6) din Constituţie. Prin urmare, proferarea de ameninţări, indiferent de instrumentul/ mijlocul prin care se realizează contravine limitelor libertăţii de exprimare şi afectează valori individuale de rang constituţional ce îşi găsesc o consacrare normativă şi în art.30 alin.(6) din Constituţie, antrenându-se, astfel, răspunderea penală a subiectului activ al unei asemenea fapte. În consecinţă textul criticat nu încalcă nici art.30 alin.(1) coroborat cu alin.(6) din Constituţie şi nici art.10 din Convenţie.” 

-------------------------------- 

Așadar, ca o sinteză a acestei urdori kaghebiste:
Oricine comentează la mama dracului, pe un site din ... Noua Zeelandă sau Papua Noua Guinee, la adresa unui borfaș dâmbovițean, ... zice-se că este ... AMENINȚARE.
Mai ales atunci când comentariul este extras de un milițian kaghebist, ce efectuează activități de monitorizare nelegală, fără mandat, aduce la cunoștința „persoanei vătămate” acest comentariu iar persoana vătămată clamează starea de temere și formulează plângere penală.

O persoană terță, fără pic de interacțiune sau relaționare cu „făptuitorul”, care desfășoară activități investigativ-operative nelegale, din proprie inițiativă, complinește componenta de mijlocire dintre autor și victimă.

KAGHEBISM LEGALIZAT.
ABUZ ÎN FORMĂ LEGAL CONSFINȚITĂ

Prin Decizia 36/2020, Sovietul Suprem CCR împlinește 2 deziderate supreme ale oricărei societăți de tip distopic:

- pune botniță internetului, în lipsa oricăror prevederi legale exprese

- legiferează activitatea de monitorizare nelegală ca modalitate de mijlocire a conținutului pasibil a fi considerat amenințător.

Dar ce este mai înspăimântător este faptul că validarea ca legală a exercițiului interpretativ extensiv analogic, ce ADAUGĂ la lege, efectuat de ciurda micilor borfași judiciari de la Suceava, este consfințită de Instanța de contencios constituțional.
Forul SUPREM JUDICIAR.
Iar procurorul de ședință ce pune concluzii de respingere este Bunea  Dana-Cristina - fost agent guvernamental la CEDO, autorul a numeroase tratate juridice având drept subiect „Drepturile omului”.

Deja ideea este lesne de intuit:
- când te lupți ca un leu și cinșpe bani în toate palierele judiciare și în toate procedurile posibile, cu toate argumentele și principiile juridice posibile și NIMENI NU TE BAGĂ ÎN SEAMĂ;

- când aplici la CEDO și cererea îți este declarată inadmisibilă pe motiv că CEDO nu se poate comporta ca instanță extraordinară de apel - „quatrieme instance”;

- când excepția de neconstituționalitate, formulată în baza unui elementar bun-simț interpretativ îți este respinsă de CCR iar reprezentantul MP este un fost agent guvernamental la CEDO, atunci înseamnă că...

ACESTA ESTE VIITORUL!
UNUL FAȚĂ DE CARE „1984” a lui Orwell va fi doar o amuzantă bandă de desene animate.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------

L.E. oare or să bage gestapoviștii și blestemul * în categoria modalităților de făptuire? 
Iar după blestem ce urmează?
Acatistul și apoi crimă-gânditul de inspirație orwelliană?







 

------

* Pentru conformitate, 24 martie 2014


„Da' Oare pochii de mir chrestiani pot să dezlege trebușoara asta?

„Râdem și glumim, rechizitorim și plătim.
Adriană, acum vorbind serios, iacătă cam ce mai voiesc pe pământuțul acesta Io* - Jupiter’s DeMoon și Gott Wotan DäMond:
- pentru mine nu-mi trebe nica, că nu mai am nevoie;
- pentru ai mei nu le mai trebe nica, că nu mai au nevoie.
Da voiesc ca să se întâmple niște răsplăți în deplină conformitate cu Codex Hammurabensis:
Prima și prima oară să ți se îmbolnăvească de lingoare ție băietul, iar Găbitsei fata. Să îmblați ca nebunele pe la doftori, vraci și vrăjitori și să nu găsiți leac, fiindcă nu s-a găsit încă leac pentru blestemul sărmanului, străinului, văduvei și orfanului.
Când ăștia plozi, deuteronomic sortiți Domnului Zeu al Oștirilor or să mai aibă 2 – 3 stămâni de palidă suflare, să vi se îmbolnăvească de oftică și ceilalți prichindei – dar invers: ție fata și Găbitsei băiatul.
Astfel încât la înmormântare să fiți numai voi doo, să stați pe marginea sepulturii cugetând la VALORILE ETERNE, iar barbații voștri să steie prin bolnițe cu ceilalți țânci. Motiv pentru care, din cauza absențelor nemotivate, or să-și piardă serviciul și Obidiu, dar și Chrestian, prilej de noi dispute conjugale, efectuate pe ton de soprană sodomizată, la amplitudine de 140 decibeli, egzact cât un Boeing 777 Traveller în plin forțaj.
Apoi după ce-or să vă deie colțul și ultimii erezi, barbații voștri or s-o ușchească de acasă în compania unor babornițe nonagenare, numai să nu-și mai întineze kharma stând pe lângă aura voastră nefastă și blestemată.
După ce-or să fugă în lume, o să rămâneți atât de singure pe cât era soacra lui Adam când s-o dus să-i ceară mâna lu fie-sa Ewe.
Dar viața o să vă rezerve și momente de andrenalină, în sensul în care vă este sortit un trai până la adânci bătrâneți. Cu 2 condiții: traiul să fie numai în scaunul cu rotile iar fiștecare dintre voi, fiindcă ați fost fete împărțitoare ale direptății pomântene, vi se acordă favorul de a alege ce boală preferați să vă țină companie singurătăților:
Pe lista de meniu avem:
- Cancer
- Hepatita C
- HIV
- Diabet zaharat

AȘA grăit-am,
azi 21 mărțișor veleat 7522 și a.d. IV Kal. Aprilis 2767 A.u.c,
Io* Jupiters’s DeMoon și Got Wotan DäMond,
carele mă rog din tot suflițălul celor nouă lumi divine:
la toți zeii Aesiri din Asgard,
la toți zeii Vanini din Vanaheim
la toți elfii din Alfheim
la toți giganții din Jotunheim
la toți piticii din Svartalfheim
la toți giganții focului din Muspelheim
la toți morții din Helheim
la toți dwarfii din Nidavellir
la toți oamenii din Midgard
AȘA SĂ-MI AJUTE GOT ODIN SĂ MI SE ÎMPLINEASCĂ ULTIMA DORINȚĂ DE PE ACEST PĂMÂNT! ATÂTA VOIESC!
AM ZIS!”

marți, 26 mai 2020

The New Philosophy, the New Religion, the New Church


Mey, în alte vremuri, erau câteva stereotipuri comportamentale ce permiteau oricărui țacher să se uite în bătătura megieșului.
În vremea Plumbuitului, ascultatul cu borcanul la perete și trasul cu ochiul era o „îndatorire patriotică” ce-și dobândise multe milioane și milioane de fani.
Această „obligație patriotică” era un leitmotiv ce le permitea multor țopârlani scelerați să se interfereze intruziv în viața celor de alături.

Pe filieră folclorică, mai existau alte 2 motive ce le permitea țațelor și țățoilor să se pronunțe sentențios cu privirea la modul de viață al celor dimprejur:
- primul motiv era prășitul culturilor agricole dintre Paște și Înălțare. În mod invariabil, orice secetă apărută în această perioadă era pusă în seama vecinei care și-a permis blasfemia de a ieși la prășit în perioada dintre cele 2 sărbători religioase;
- dacă în comunitatea rurală de tip taliban habotnic nu era secetă și apărea grindina, atunci de vină nu mai era vecina ci era „păcătoasa” fată a vecinei, care-și purta minijupele cu doar o palmă dedesubtul piszdei. Pe cale de consecință deducându-se starea ei de căldură a rutului adolescentin, acest umblat cu coada sus după p1ă fiind cauza indestructibilă logic a apariției grindinei.

În ziua de azi nu mai sunt aplicabile aceste stereotipuri tâmpite de a te băga ca musca-n cur în viața altuia.
Plumbuitul a fost plumbuit, de prășit nu mai prășește nici dracu, iar fata vecinei nu-și mai poartă prin sat grațiile dezgolite întrucât actualmente și le etalează aidoma de impudic pe centura orașelor italiene sau în casele broscarilor octo- & nonagenari, cărora le sunt badante și din când în când le mai sug acestora pla.

Însă, cum spiritul de cârcoteală a românului este înscris definitiv în genom sub forma nucleotidei bârfelnice, s-a inventat un nou joc, denumit „psiho-pandemia de Covid19”. În fapt o formă mai elaborată a temei fundamentale ce stă la baza culturii fricii.
În atare condiții, covidu este noul imbold motivațional ce-i permite fiecărui țopârlan și fiecărei cotoroanțe să se infiltreze în viața ta ca un veritabil membru al familiei tale, să te urmărească dindărătul porții, gardului, vizorului ușii, să te termoscaneze, să te analizeze din punct de vedere epidemiologic, sau să sune la 112 atunci când tragi un strănut sau un pârț.


COVID19 este NOUL FRATE MAI MARE!
COVID 19 ESTE NOUA RELIGIE A LUMII!
COVID 19 ESTE NOUA FILOZOFIE A LUMII!

O filozofie distructivă, inspirată din cultura fricii, a urii, a disensiunii, a distanțării, a delațiunii, a absurdului.