De data asta este vorba de Jegurile din Sovietul Suprem CCR-ist.
Decizia CCR nr. 26 din 4 februarie 2020, publicată în M.Of. nr 443 din 26.05.2020
textul integral al excepției invocate, aici:
https://tazmaniandemoon.blogspot.com/2017/03/exceptie-de-neconstitutionalitate-art.html
Atenție mediul online cel „guraliv”!
Cutia Pandorei a fost deschisă, în mod jurisprudențial, de această decizie.
Urmează ca de acum să înfundați pârnăile de fiecare dată când un șobolan oligarhic va simula și clama „starea de temere”.
„ Ameninţarea săvârşită
împotriva unei persoane nu este şi nu poate fi condiţionată de modul în care
este exteriorizat elementul material al infracţiunii şi modul în care victima
ia cunoştinţă de aceasta [comunicare directă/indirectă].”
Cerința jurisprudențială anterioară, practica unitară consacrată a făptuirii amenințării în mod direct (nemijlocit) sau mijlocit, prin mijloc de comunicare DIRECT sau prin terță persoană, a devenit doar o suavă amintire.
Din momentul de față s-au deschis larg porțile închisorilor.
CARE MĂCĂNE AIUREA ÎN MEDIUL ONLINE - INTRĂ LA ÎNCHISOARE.
ESTE SUFICIENT CA UN BORFAȘ CU ROBĂ SAU UN OLIGARH ÎMPUȚIT SĂ CLAMEZE O SIMULATĂ STARE DE TEMERE.
fragmente:
„22. Raportat la cauza de faţă, Curtea reține că norma de incriminare stabileşte că elementul material al infracţiunii analizate constă într-o acţiune de ameninţare, fără a stabili mijlocul de comunicare prin care aceasta se realizează tocmai pentru că nu contează dacă aceasta este făcută în scris, verbal sau prin gesturi ori fapte. Indiferent că ameninţarea s-a produs prin comunicarea directă a unei scrisori, telegrame sau a unui mesaj către victimă sau prin comunicarea într-un spaţiu virtual de tip social-media sau comentarii on-line, elementul material al infracţiunii de ameninţare există şi este realizat. Ameninţarea săvârşită împotriva unei persoane nu este şi nu poate fi condiţionată de modul în care este exteriorizat elementul material al infracţiunii şi modul în care victima ia cunoştinţă de aceasta [comunicare directă/indirectă]. În caz contrar, legea penală ar limita protecţia pe care statul trebuie să o asigure libertăţii psihice şi morale a persoanei, conform art.22 alin.(1) din Constituţie, ceea ce ar fi contrar însăși valorilor supreme care stau la baza statului, cu referire la obligația acestuia de a garanta drepturile și libertățile fundamentale.”
„27. Raportat la cauza de faţă, Curtea constată că ameninţarea, indiferent sub ce formă, cu săvârşirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare afectează libertatea psihică şi morală a persoanei, prevăzute de art.22 alin.(1) din Constituţie, ceea ce prejudiciază demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi/ sau dreptul la propria imagine, încălcându-se astfel limitele libertăţii de exprimare prevăzute la art.30 alin.(6) din Constituţie. Prin urmare, proferarea de ameninţări, indiferent de instrumentul/ mijlocul prin care se realizează contravine limitelor libertăţii de exprimare şi afectează valori individuale de rang constituţional ce îşi găsesc o consacrare normativă şi în art.30 alin.(6) din Constituţie, antrenându-se, astfel, răspunderea penală a subiectului activ al unei asemenea fapte. În consecinţă textul criticat nu încalcă nici art.30 alin.(1) coroborat cu alin.(6) din Constituţie şi nici art.10 din Convenţie.”
--------------------------------
Așadar, ca o sinteză a acestei urdori kaghebiste:
Oricine comentează la mama dracului, pe un site din ... Noua Zeelandă sau Papua Noua Guinee, la adresa unui borfaș dâmbovițean, ... zice-se că este ... AMENINȚARE.
Mai ales atunci când comentariul este extras de un milițian kaghebist, ce efectuează activități de monitorizare nelegală, fără mandat, aduce la cunoștința „persoanei vătămate” acest comentariu iar persoana vătămată clamează starea de temere și formulează plângere penală.
O persoană terță, fără pic de interacțiune sau relaționare cu „făptuitorul”, care desfășoară activități investigativ-operative nelegale, din proprie inițiativă, complinește componenta de mijlocire dintre autor și victimă.
KAGHEBISM LEGALIZAT.
ABUZ ÎN FORMĂ LEGAL CONSFINȚITĂ
Prin Decizia 36/2020, Sovietul Suprem CCR împlinește 2 deziderate supreme ale oricărei societăți de tip distopic:
- pune botniță internetului, în lipsa oricăror prevederi legale exprese
- legiferează activitatea de monitorizare nelegală ca modalitate de mijlocire a conținutului pasibil a fi considerat amenințător.
Dar ce este mai înspăimântător este faptul că validarea ca legală a exercițiului interpretativ extensiv analogic, ce ADAUGĂ la lege, efectuat de ciurda micilor borfași judiciari de la Suceava, este consfințită de Instanța de contencios constituțional.
Forul SUPREM JUDICIAR.
Iar procurorul de ședință ce pune concluzii de respingere este Bunea Dana-Cristina - fost agent guvernamental la CEDO, autorul a numeroase tratate juridice având drept subiect „Drepturile omului”.
Deja ideea este lesne de intuit:
- când te lupți ca un leu și cinșpe bani în toate palierele judiciare și în toate procedurile posibile, cu toate argumentele și principiile juridice posibile și NIMENI NU TE BAGĂ ÎN SEAMĂ;
- când aplici la CEDO și cererea îți este declarată inadmisibilă pe motiv că CEDO nu se poate comporta ca instanță extraordinară de apel - „quatrieme instance”;
- când excepția de neconstituționalitate, formulată în baza unui elementar bun-simț interpretativ îți este respinsă de CCR iar reprezentantul MP este un fost agent guvernamental la CEDO, atunci înseamnă că...
ACESTA ESTE VIITORUL!
UNUL FAȚĂ DE CARE „1984” a lui Orwell va fi doar o amuzantă bandă de desene animate.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
L.E. oare or să bage gestapoviștii și blestemul * în categoria modalităților de făptuire?
Iar după blestem ce urmează?
Acatistul și apoi crimă-gânditul de inspirație orwelliană?
------
* Pentru conformitate, 24 martie 2014
AȘA grăit-am,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu