Ieri - vineri 4 martie - s-a dezlegat definitiv misterul ultimei săgeți de pe harta lui Lukașenko: cea având vestul Odesei ca bază de plecare la ofensivă iar finalitatea în Transnistria.
Deși la momentul apariției acestei hărți Odesa nu fusese obiectivul nici unei ofensive rusești de amploare, iar în vestul Odesei nu exista (și nici nu există nici acum) nici măcar un soldat rus, lucrurile încep să capete contur de veridicitate în procent de 99%.
Indiciul temeinic de ieri: Transnistria cere recunoașterea Independenței față de Rep. Moldova.
Déjà vu
De data aceasta Rusia va recunoaște în mod oficial independența Rep. Transnistria și... va proceda pe cale de consecință (a se vedea patternul RPL și RPD).
Am lămurit primul indiciu credibil.
Al doilea indiciu credibil aparține zilei de joi - 3 martie: concentrare de nave de război rusești în largul Mării Negre, în regiunea Odesa.
Acest grup naval este alcătuit de 4 nave (alte surse spun 6 nave) de desant maritim, însoțite de 3 nave lansatoare de rachete.
Din alte știri anterioare, zona de acces către portul Odesa se pare că a fost minată.
Este foarte probabil ca această știre să fie reală, întrucât un cargou estonian - HELT - ”s-a oferit voluntar” să testeze dacă apele sunt minate.
Întrucât a făcut un măreț „Bum!” și s-a dus la fund, se pare că Da! apele din zona Odesa sunt minate.
Însă nu asta este semnificativ cât mai ales numărul și tipul navelor din grupul naval rusesc: nave de debarcare.
Concluzia simplă și logică este cea a unei iminente debarcări.
Debarcare pe care Io* o preconizez a avea loc nu la Odesa, ci, în acord cu poziția bazei de plecare la ofensivă de pe harta lui Lukașenko, această debarcare va avea loc la vest de Odesa, undeva pe litoralul din zona Sanjika, între Ciornomorsk și Hrîbivka.
Așadar, funcție de cele două indicii temeinice anterioare, lucrurile par clare și limpezi în ceea ce privește scenariu transnistrean.
Scenariu pe care Maia Sandu, cu chiloții uzi de pipi, îl va accepta fără pic de crâcnire, numai să se scape naibii de pacostea aia de Transnistrie și să se vadă la adăpost în UE.
Însă, harta lui Lukașenko mai oferă un bonus, accesibil doar privitorilor avizați: ce este acel „ciot” de săgeată orientat înspre nord-est? Un ciot ca parcă retezat cu drujba.
Ei bine, pentru cei ce au privit hărțile anterioare și au observat aceeași bizară linie dreaptă la finalul avansului către este al trupelor venind din zona Sumi, ei bine se poate spune cu certitudine că aceea este o linie de joncțiune.
O linie la care diferite formațiuni de luptă ale aceluiași combatant se vor întâlni. (inutil de precizat că peste acea linie nici una dintre componentele ofensive nu poate trece fără riscul de a fi confundat de ceilalți, putând fi considerați inamici și să fie loviți cu „foc prietenesc”.
Linia ce taie „ciotul” grafic al ofensivei este linia la care frontul se oprește și se așteaptă sosirea celeilalte jumătăți a joncțiunii.
Și acum se pune întrebarea firească: cine este cealaltă jumătate a joncțiunii sudice?
Evident că forțele ruse pornite din Crimeea, care avansează dinspre est spre vest, trecând prin Herson, ocolesc pe la nord Odesa și se întâlnesc cu marinarii staționați pe linia de joncțiune.
Așadar iarăși déjà vu.
Scenariul Mariupol, Harkov sau al multor altor localități ucrainene, de înconjurare și izolare a localităților se va repeta și în cazul Odesei.
În momentul de față Odesa poate ”dormi liniștită” căci nu există pericolul unei ofensive directe asupra orașului.
Doar încercuire, urmată de fezandarea civililor și militarilor într-o localitate izolată din care încep să lipsească apa, electricitatea, căldura, combustibilul, medicamentele, alimentele.
-----------
Update 13 martie 2022
Debarcarea a fost amânată. Esențial este amănuntul că planul acestei debarcări este unul REAL.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu