Vî de la victory

Paștele (mânita) în Bucovina!

- „Cântă zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul…”

- „Nțțț! 3000 de euro fără număr pentru 2 ore de zdrăngănit la liră. Iar chorusul olimpian îl plătește aparte Mircea nașu’ mare. Pui în portbagajul carului un tăuraș ritualic nespongiform belit de blană și încălțări, două oale cu găluște înfundate, trei poloboace cu vin sculău  și câteva cornuri de ambrozie dar vezi sa fie dintr-aia nebotezată de la fântâna ursului din pădure. Dai fuga la marmacie si iei niște antiinflamatoare ca sa-si ogoaie Achile tendinita și să poată merge și el la un dancing-party  că s-o săturat Zeus să-l vadă flăcău nemângâiat. Iar la urmă îmi decupezi C-ul și Y-ul din victorya voastră de tot rahatul și mi le dai zălog pe post de auswais.”

- „Stai fa doamna Helena nu mă încăleca așa tare că amețesc. Deci să luăm trebile într-o formă canonică: Oiro? Iesti din belșug că la cât tabacioc și votchi o trecut prin vamă putem cumpăra tot Olimpul. Corul robilor zdrăngănitori din scârța-scârța îi aranjat încă din timpuri imemoriale când fiștecare o primit cîteva kilo/mega/giga/terradrahme publicitare. Sigur, sigur o să le mai dea și NAȘUL ceva bașca nu de alta dar la câte rubedenii de neam-prost și-a făcut a deprins acătării obiceiul filantropic al miluirii milogului gât-adânc-sugător. Mai trebi apoi un tăuraș? Fa doamnă zeiță, noi în Bucovina suntem oameni ospitalieri care ne grijim de … DRUMURILE…oaspeților. Nu un vițeluș tălâmb și duios-privitor vă dăm ci vă înzestrăm cu draga inimă cu ditamai Boa Apis, tatăl trofic al tuturor cornutelor, masculul Alfa al turmei mugitoare. Vi-l dăm pi digeaba cu urare de mai poftim pe la noi dar fără ELU că ne-a înnebunit de cap cu mugetele lui. Unde mai pui că e și lovit de streche de nu se poate apropia nimeni de țarc fără să primească o copită-n cur sau un corn în lucrarea dentară. Găluște? He, he, he! dăm, dăm cum să nu dăm. Și încă dintr-alea Trade Mark în oale cu timbru hologramă pentru autenticitate și timbru acțiz de la Anaf(ura mamii lor de zapcii) ca să nu aveți problem la declarația vamală. Punem lângă găluște și niște salată de hrean frecată cu sare și stropită cu oțet? Punem, punem că e tare de bună de dat cu ea pe la curul zeilor care nu mai știu de bine ce să facă și-i mănâncă dosul nescărpinat (încă!). Vin? Iesti din belsug, nebunaticilor! Dăm nu trei poloboace ci de trei ori câte trei că înțelegem că sunteți bătrâni de-atâta nemurire și pornește mai greu antigelu’ din instalație. Dăm că tragem nădejde să vi se întărească „nivelul politic” și să vă fouteți între voi acolo în Olimp iar pe noi să ne lăsați de ne-om descurca așa cum om ști mai bine. Cu mierea e cam difuticilă problema din cauza unui lanț cronologic tare ciudat: nu prea am fost noi atenți la peisaj că eram plecați la un congres cu niște De Legați veniți de la Bucale. Așa că au venit niște huni care au drujbuit codrul. Nefiind codru nu e urs. (ăia care au scăpat în areal bistrițan i-o pușcat austriecii de la OMV la schimb cu eurotaxa de vânătoare plătită tot din profitul românesc). Nefiind urs nu mai e fântână. Nefiind fântână nu mai e nici știubei cu melifere (tot Apis le zîce șî la astea da nu-s boa că n-au drept de vot). Nefiind stup atuncea canci miere. QED, fa zeiță. Dar dacă în loc de miere punem altceva nu-i bun? Luăm niște flacoane cu zaharină, le chisăm bine în piuliță și le precipităm în moare de varză de acum câțiva ani, că de ani întregi nu s-a mai vândut varză murată de la noi și n-avem ce face cu ea. Cel mai greu o să ne fie să facem rost de algocalmin și aspirină. Dacă veneai, fa zeiță, acum câteva săptămâni luai un țuhal întreg. Acu’ gata, s-a schimbat modificarea prin modificarea schimbării. Pentru o duzină de hapuri acum trebuie rețept de la doftor, recomandare de la premar, cazier de la meliție și aviz de la Brusel. Odată obținute toate se face comandă online la fotbaliatorii de la Bayer și se așteaptă un interval de timp egal cu cel de pe lista de așteptare de la Lamborghini.

Da noi, fa zeițî Helena, v-am spus că suntem oameni miloși și nu vrem să-l vedem pe mititelul Aquile suferind așa că v-om da firizul lu’ bădia Costică dulgherul că și așa nu mai are ce face cu el. Tot bădia Costică o să-i meșterească și un picior din lemn de ulma ca să și-l puie viteazul în locul celui tăiat. Iar cel tăiat sa nu-l arunce ci să-l recicleze selectiv conform aquis-ului comunitar: să-l încalțe cu un bocanc dintr-aceia buni cu blacheuri, ținte și bombeu de metal ca să aibă, în momente de depresie, cu ce să-și tragă câteva peste mandibulă și maxilar ca să se învețe minte să nu mai fie prost și să se încreadă în vorbele zeilor. Dar ce nu pricep e pentru ce vă trebuie literele astea C și Y?”

- „Băi tzarane, ia nu ți-o lua în cap punând întrebări nerușinate! Cum pentru ce îmi trebuie? Dar de când mama hadesului ypsilon e litera voastră? Nu pricepi prostovane că e Y GREC iar multinaționalii voștri care l-au șutit au uitat să-i schimbe plăcuța cu seria? Gata! Prin mijloace specifice lucrul s-a găsit, s-a identificat și se restituie la păgubaș. C-ul în schimb îl cer eu așa de fantezie să le arăt la atotștiutorii divini un lucru nemaivăzut. La noi în abecedar n-avem așa ceva și e tare haios să vezi bunătate de seceră comunistă cu care se chinuie săracii pământeni. Ce-or să se mai amuze zeii când or să audă și ovațiile ce le faceți voi pe aici când utilizați instrumentul: „Să nu-ți bagi secera în cour că e curbată și se scoate greu”. Ha! Ha! Ha! Se scoate din cour (și din cap) la calendele grecești și nu în 20 de ani așa cum v-a profețit un oracol silvian.” După ce s-or plictisi de desene animate cu pitici o să trimitem litera la un tovarăș de-al vostru care a trecut forțat apa Stix-ului, unu Ceaunescu să aibă cu ce răscoli jarul de sub ceaunele celea cu smoală.

- „Ș-apoi la noi ce mai rămâne din bunătate de victorie?”

- „Rămâneți exact cu ce ați avut și înainte: cu VITORIA! Baba aia știrbă și ofticoasă care a împrumutat galbeni de la alte FeMeI din sat ca să pună lângă pensie și să-i ajungă de-un măgar. Să lipăie apoi ca zăbăuca pe coclauri cătându-și feciorul răpus acum 21 de transhumanțe de un baltag fără serie calibrul 7,62 mm. Rămâneți apoi cu semnul vî de la Vitoria cu care vă delectați punându-vă urechi de măgar și coarne de cerb ca să vă aduceți aminte în veacul vecilor cât de proști ați fost. Și mai rămâneți cu găuroiul din flamură ca să vă uitați la ea ca milogul în fundul trăistii și să înțelegeți că, axiomatic, e imposibil să existe imposibilul care vă zice că e mai ușor să treacă cămila prin gaura acului decât să intre vameșul în împărăția divină. Acu stați și cugetați câți vameși și câți fățarnici au trecut prin decupătura steagului și au intrat în grădina raiului meșteșugită ticăloșit chiar de ei înșiși.”

- „ Bine fa zeiță, hai să batem palma cum ne-am înțeles și să bem aldămașul”

-  „ Nici să nu îndrăznești să mă atingi mitocanule, nu vezi că sunt încălțată în balerini și costumată în finețuri Dolce Cabana agroturistică? Ia vezi că acuș acționez hulubele electrice ale carului de luptă și-ți retez unghiile mânjite de tușul ștampilei! Aldămaș beu dar numai dacă îl plătești tu că eu am rate mari la bancă. Ia zi ai Johnnie Walker?”

- „ Bine fa zeiță. hai noroc și mai poftim pe la noi la Crăciun în Bucovina!”

- „ Noroc prostovane!”

Addenda:

În textul original necenzurat ambrozia trebuia adusă din GRĂDINA URSULUI. Un redactor cu exces de zel (adică tot eu) a eliminat din demonstrația cvadraturii cercului un pasaj care menționa că nici gradina ursului nu mai e ca în povești fiindcă în locul ei a apărut Carpathian Garden. Chiar și denumirea de urs a fost cu mare greutate aprobată știindu-se opțiunea lui Bulă care voia să se facă urs atunci când va fi mare motivat fiind de  faptul că soră-sa are doar un pic de blăniță și face la bani cu nemiluita. Aluzia fiind de asemenea sfruntată a fost eliminată și în locul ei a rămas doar ursul cel păcălit de-un ostereich brenik.

A înflorit cireșul!

Astăzi este Vin bună Şi în cele mai bune traditii acum naturalizate pe o mult perioadă de cinci - an pentru a începe ziua mea cu un salut binecuvânt la porc cap taurul - Condus de Satana Deghizat halat şi mi-a arătat căile întortocheate ale ortokredinț creştin califica mă transforma o UNA bigot ateu tolerant. Deci, ia porkovanule fratele:
Ţară Aş povla de dragare koliva la strămoşii dumneavoastră în introb indecent ă toate geniul goura ţoi O! selenterat plină cu grăsime seu 9 vanitate că atât de lumesti măreţia deoarece nu este gratuit, dacă fratele nu post face bani pentru carne, primet de căldură mvultp carne povla şi hap forţată. )
Tu recunosc jefuitor Deghizat născut haine de un preot şi uns cu binecuvântarea lui Peter ipocrite - Dumnezeul tatălui tău şi a lui Sidorovisi - Dumnezeul tatălui tatălui tău, nu ar tine multe reposat în toate multe altele înainte voi?


Dar a înflorit cireșul și e AȘA DE FRUMOS că ar fi păcat să-mi stric bucuria zilei amintindu-mi de apucăturile voastre nelegiuite.

Înroșirea portocaliului sau turnesolul din fenolftaleină.

Moto: „Nu trageți în pianist!”

 Eu trăiesc în România II, conform organizării administrativ-teritoriale sintetizată în 2004 de către Adriana Stase:

a) România I a băieților deștepți, oamenilor de afaceri și asociaților lor, clasa de mijloc sau cum mama ciorilor le-o mai fi spunând celor al căror somn este tulburat de coșmarurile metodologice de dobândire exponențială a dolarului;

b) România II alcătuită din pui mici și ogârjâți ieșiți pe toamnă târzie din „ouălele” nenumărate ale găinilor ce nasc pui vii și intrați în iarna rațiunii națiunii  fără penaj material suficient conturat, bașca în convalescență după taifunul aviar abătut samavolnic asupra Terrei.

Nu am ales eu să trăiesc în second- românica ci a fost antestabilit la un level superior creștetului capului, asemenea tuturor lucrurilor excepțional de enervante asupra cărora nu am fost consultat: nașterea, botezul și moartea, integrarea în NATO și UE, stabilirea cotei de TVA și impunerea  pașapoartelor biometrice etc. Începutul procesului decizional e undeva acum vreo 24 de secole când s-a trezit un împărat cu fața la cearșaf și a exclamat „Divide et impera”. Nu îmi cereți numele exact al făptașului că din … Fondarea Romei a lui Titus Livius cineva (un multicultural pe nume Filip) a șutit ultimele capitole. De atunci și până azi regula a fost respectată cu o platitudine exasperantă, începând de la ponderile teritoriale amiabil stabilite între huni, ostrogoți și vizigoți, trecând prin Cupolele famigliale ale gangsterilor americani și terminând cu Yalta tătucului Stalin versus trabucul marca Winston. TOTDEAUNA s-au delimitat teritorii și sfere de influență și ÎNTOTDEAUNA înțelegerile heterocliților negociatori au căpătat caracter de lege.

Așa că la partajul voluntar din 2004 eu am fost repartizat la românica eșalonului secund. La rândul lui și giudețul a fost desenat pe un șervețel de pensiune agroturistică („aroganță” întru veșnica pomenire  a părinților spirituali– Amin!) și hăcuit cu o linie trasată cu dermatograful unei june secretare, dungă trasă de sus în jos și la distanță de 2-4 poște de malurile Siretului. Comunicatul comun al conferinței era alcătuit dintr-un articol unic: „Nu treceți linia, stați în tolocuța voastră că și noi la rândul nostru ne-om agita numai în parcela ce ce-a fost cadastrată politicește.

LUME, LUME! Welcome în No Man’s Land. Chiar că parcă-i țara nimănui colonizată numai de orfani, săraci, văduve, androizi, OZN-uri, totemuri, taine și mistere. Căci e țara atribuită  turnesolului acid răstimp în care cealaltă jumătate, îndeplinind rolul de ordonator de credite, a căpătat coloarea fenolftaleinei. (la fel de acidă și distrugătoare pentru țară). Țara lui Papură-Vodă Neputinciosul emanat de pe malul gârlei, arhicunoscut fiind faptul că „geaba voință dacă nema putirință”. Ce să faci cu bunele intenții dacă leit-motivul zonal e unul singur: NU SUNT FONDURI.

De-atâta timp dăinuie ciudățenia asta pe aici încât și oamenii s-au obișnuit nemaiaducându-și niciunul aminte cum ar fi normal să fie. Dar ce spun eu de oameni că mai nou au început să se petreacă și alte lucruri bizare: iarba a uitat să crească iar soarele, ehei! soarele acesta – mare pezevenghi! Cum se face dimineață vine tiptil-tiptil până pe la vreo suliță pe cer; cum trece, la verticala locului, de apa Siretului, hopa! își cârnește traiectoria. Nu mai vrea banditul să se înalțe până la zenit așa cum i-ar sta bine unui soare echidistant și imparțial,ci o șterge iepurește pe o traiectorie semieliptică până pe deasupra Sucevei și se duce la culcare ÎNTOTDEAUNA pe deasupra Rădăuților, Humorului, Câmpulungului și Dornelor. Acuma nu cred eu că știe soarele atâta istorie încât să prefere Vechiul Imperiu în detrimentul Regatului, mai degrabă cred că e soare dintr-acela  parșiv și șmecher de la ruși care înainte de a intra în vreun cătun întreabă mai întâi cine e și mai ales unde e boierul. Pentru oamenii locurilor comportamentul solar amoral are O Singură Consecință: prin zona aceasta Oamenii nici măcar nu mai au umbră! Da, da! nu vă mirați, până și umbrele s-au dezis de oamenii sărmani ai acestui secondland iar acolo unde nu s-au dezis în totalitate cel puțin își neagă autorii, umbrele stând la distanță de câțiva zeci de metri de sursa generatoare. Ciudate și umbrele astea, au luat-o și ele razna!

Făcând un salt mâțâțăl peste niscai dealuri, ajungi la o mare cetate – Suceava. Zgomot mare de bătălie, zarvă, zăngănit de arme, nemulțumiri, plânsete, doine și bocete, lacrimi, costumații din pânză de sac, cenușă în cap, părul smuls, cruciade, exorcizări, fumizări, afurisenii, arderi pe rug, etcaetera, etcaetera.

- Ce se întâmplă bade aicea? întrebă sărmanul câmpean teleportat (narativ).

- Cum ce se întâmplă  tu nu vezi sau ești un slugoi portocaliu și nu vrei să vezi. Nu vezi că toate străzile sunt sparte și peste tot este noroi? Nu vezi că nu mai putem de-atâta praf de la bătătoarele de covoare? Nu vezi că pavelele alea din centru sunt pătrate cu colțuri rotunjite în loc să fie hexagonale cu muchii tăioase? Nu vezi că ne iau pământurile la preț notarial ca să facă șosele de centură? Nu vezi că tâlharii asfaltează drumurile la prețuri de parcă ar pune perne de aer și acceleratoare electromagnetice? Nu vezi ce dezastru e în orașul acesta în care s-au investit atâtea sute de milioane de kosoni?

Omulețul nostru telenarativ rămase înmărmurit: cum adică să fii nemulțumit când SE CONSTRUIEȘTE ceva? La noi la câmpie e taman invers. Nemulțumirea e că NU SE CONSTRUIEȘTE nimic.

Și începu:

- măi fățarnicilor care nu mai puteți de bine și vă scărpinați în urechea stângă cu mâna dreaptă introdusă prin sensul reflexiv al tractului digestiv;

- măi plângăcioși cu lacrimi crocodilești ce vă plângeți că prețurile sunt umflate cu țăgea;

- măi nemulțumiților care cârtiți că ora exactă transmisă de la bucale voi o recepționați cu câteva fracțiuni de secundă mai târziu! VENIȚI LA NOI LA CÂMPIE SĂ VEDEȚI CUM AU STAT CEASURILE DE TOT.  Veniți să vedeți cum la noi, de-atâta liniște s-a îndărătnicit și praful uliței de nu mai vrea să se ridice nici cu uraganul Katrina.

Vă plângeți că ciubucul etern balcanic e prea mare? Dați-ne, neică, nouă fondurile astea că noi suntem mulțumiți dacă se face ceva pe la noi acasă chiar și cu 90% furtișag. Decât NIMICUL ultimilor ani 10% tot înseamnă ceva. Ohoho, încă la banii ăștia chiar că sărim și într-ajutor să mai facem și noi ceva borți prin pământ, care cu picamere, care cu târnăcoape, care cu lopeți. Ce ziceți nemulțumiților batem palma?

- Huideo, slugă portocalie, vândutule,  te-au trimis aici stăpânii tăi să ne aburești cu clișeele tale. Puneți mâna pe el și să-i tragem câteva peste scăfârlia aia nerușinată de jegos portocaliu.

- Stați măi românilor că n-ați înțeles nimica. Eu nu am venit să cânt osanale șefilor de la giudeț ci, din contră, să le bat opinca obrazului pentru că ne-au promis și nouă sprijin în egală măsură ca și vouă și văd că nu e așa. Voi vă plângeți că nu mai știți ce să faceți cu fondurile, vă certați cu koururile cocoțate pe maldăre de bani iar la noi tăcerea și absența își valorează critica în carate-aur direct proporționale. Ziceți mă, nu ne dați nouă fondurile voastre?

- Huideo, portocaliule, slugoiule, prindeți-l pe nesimțitul portocaliu și să-l omorâm cu pietre.

Printr-o eschivă din vârful condeiului personajul imaginar a fost extras din mijlocul gloatei furioase și așezat pe prispa casei. Pe prispa casei lui fără umbră, înconjurat de iarbă erect protestatară, netulburat de ticăitul ceasului, veritabilă umbră fără umbră, fără gânduri, fără speranță. Orfan în Țara Nimănui! Pentru că așa a fost împărțeala!

P.S. detractorilor:

-  dacă vă supără cumva comentariul, căutați, scârțanilor online, în buzunar după mărunțișul rămas de aseară de la crâșmă și mergeți de vă luați ziarul în format paper. Colectivul Monitorului vă va fi deosebit de recunoscător pentru creșterea cifrei de afaceri.

- înjurăturile voastre nu mă afectează câtuși de puțin, în primul rând pentru că știu să înjur mai aprig decât oricine, iar în al doilea rând nu am fost cu mâna întinsă să cer o strachină de borș la poarta nici uneia din domniile voastre. Nu am poupat dosuri komuniste, nici feseniste, nici peneliste. Nu le poup nici pe cele pediste dar nici pe cele viitoare. Ameno!

Short, medium and long-term solutions.

Am postulat că nu mai merge cu prosteala. Mă kak în ea găleată ca să aibă și ea un tovarăș de viață și să nu se plictisească de atâta solitudine iar în punga de orez îmi bag powla ca să se transforme în produs semipreparat de tip 2 în 1 numai bun de pus la făcut niscai găluște cu cărniță forced înfulecată.

Aho! nene, că postulatele nu se demonstrează. You’re right!

A) PE TERMEN SCURT - concretul rectiliniu al faptelor sinergice presupune activități organizate pe echipe: Echipa Alfa din interiorul partidelor ca etapă incipientă și echipa Beta, finalizatoare, de la opoziție sau din rândul cetățenilor cu dinții strepeziți de atâtea mere pădurețe.

I) se atrage tovarșu Ilici într-o ambuscadă pregătită în fața sediului din Kiseleff. Pentru a putea fi dislocat din vizuină se va captiva atenția Tyrannozaurului utilizând un zvon de tipul: au venit copiii să vă ureze la mulți ani; au venit minerii să vă ureze la mulți ani; a venit Leonid Ilici Brejnev și vrea să vă vadă; a venit 32,0(36)% din populația României să vă confere titlul de PREȘEDINTE PE VIAȚĂ etc.

Odată atrasă fosila în teritoriul pizmașului, unul din membrii de bază ai partidului întinde  tarsienele, metatarsienele și falangele în fața primei contratrepte și ÎI PUNE CHEDICĂ. Pe lângă factorul surprindere cel de-al doilea element care asigură succesul acțiunilor de luptă este sincronizarea. Astfel în perfectă unitate în gând și faptă, un al doilea membru de bază al partidului ÎI FACE UN BRÂNCI în jos pe scări. Obligatoriu acest al doilea membru de partid trebuie să fie un fost luptător de sumo și absolvent al Facultății de Fizică, bun cunoscător al pildelor galileanului – viteza finală la pătrat egal cu viteza inițială la pătrat plus de două ori accelerația ori spațiul, cu aplicabilitate concretă la planul înclinat al scării lui Iacov. Acum na! O să se zdrăngăne un picuț moșul în dinamica sinergică dar nu-i bai că face bine la reumatism.

La baza scărilor intră în acțiune echipa Beta trimisă dezinteresat de către opozanți și alcătuită din gunoieri de-ai lui Prigoană. Aceștia vor fi dotați cu măturoaie, fărașe și un tomberon mare de pe care s-a răzuit imaginea Adrianei și s-a lipit o etichetă mare: LADA DE GUNOI A ISTORIEI. Ce-or face cu moșu’ zâmbăreț pe urmă nu mai e treaba voastră important e ca în vecii vecilor amin! să nu-i mai auzim de nume.

II) Se convoacă toarșu colonel Voiculescu (CÂȚ! FELIX, nu-mi zgâria taskbarul) la o emisiune extraordinară „Sinteza zilei”, motivul fiind de aceeași natură samavolnică. Cum îi stă bine unui leader de talie galactică, acesta va fi însoțit de cuvenitele gorile până în fața liftului. La deschiderea ușilor gorilele – care de fapt sunt agenți Mossad, gorilele originale fiind cetluite în debaraua cu mături de la subsol) - ei bine, aceste gorile DOAR SIMULEAZĂ intrarea în lift lăsându-l pe năsos să facă pasul decisiv. Se urlă un „I gotcha” triumfător, se închide ușa liftului și se blochează cu o rangă fi22 din oțel carbon de scule apoi se trimite liftul la ultimul etaj. Între etajele 4 și 5 se ia o a doua rangă care se trântește în control panelul instalației ascensorului. Intră în acțiune echipa Beta, alcătuită din marea masă a cetățenilor nemulțumiți și care vor bloca, cu apeluri de neam-prost liniile telefonice ale serviciului de urgență 112 pentru următorii 421 de ani, astfel încât activitatea pompierilor de la descarcerare întru eliberarea motanului să se desfășoare în mod oportun.

III) De pe PC-ul unui hackeraș de cartier, cu MAC-ul clonat și IP-ul prin proxy se expediază un mail contrafăcut către biroului domnului Dinu Păturică, pardon, Dinu Kariciu. Conținutul acestui fax de asemenea trebuie să conțină acel dozaj de 10% sîmbure de adevăr-înteres și 90% abureală. De exemplu poate fi invitat undeva prin Kuweit sau Iraq sub motivul descoperirii unui IMENS rezervor de hidrocarburi, atât de mare încât depășește capacitățile de exploatare ale șeicilor locali iar prin consecință fiind invitat domnu briciu-kariciu să se asocieze corporatist. Bla, bla, bla, se pregătește avionul, geanta diplomat, mămăliga, ceapa și bucata de brânză pentru geanta diplomat și așa mai la vale. Porni Luciferul…(duce-te-ai! veni-ț-ar numai numele înapoi!). ATENȚIE nu sabotați avionul nici pe parcursul croazierei dar nici la adeșertizare. E păcat să moară oameni nevinovați, au copchii acasă de crescut. Soluția poate fi realizată astfel încât piloții să revină acasă cu tot cu JumboJet, nu de alta dar vin Paștile și să aibă și ei ce pune pe masa copiilor.

Acum planul B: se vorbește cu brietinul Hayssam în vederea alcătuirii unui comitet de primire a marelui strateg economic, comitet alcătuit din 70 de fecioare sexy-îmbrăcate cu centuri autodetonante. (notă: dacă brietin omar nu vrut vorbit la voi spus la ureche soabta ca venit de la bartea brietin Brofesoru. Omar sigur înțeles, zimbit largat si primit Aferim!).

În timpul ceremoniei de primire, un membru al staffului neo-ciocoiesc se va apropia tiptil de Dinu și-i va agăța cu un bold pe spatele hainei o pancartă pe care scrie „EU AM DAT FOC LA….” (puncte puncte sunt semne de respect!). După ce s-au asigurat că autodenunțul stă bine și e vizibil toți membrii delegației române O RUP LA FUGĂ către aeroport, se îmbarcă pe scări, prin cală, pe aripi, pe unde-or vrea ei numai să fie repede și se decolează fără permisiunea turnului de control. Continuarea nu vă mai privește, cel mult stăm la intercepția numelui returnat pe HotNews.

IV) Hă! Hă! Hă! dar nu în ultimul rând (cu ce glume bune vă ciuruiesc!)

Se trimite în Cuba o delegație alcătuită din parlamentari, diplomați, reprezentanți media și ai societății civile. A! am uitat și un sobor de preoți ca să dea bine la imagine. (pune-i mă pe listă că și așa kerosenul se consumă și cu golu’ și cu plinu’). Această delegație, sub pretextul întăririi relațiilor de prietenie româno-cubaneze (ay ay ay marguerita!) va sugera liderului cubanez să-l invite pe Întâiul Meșter Cârmaci al Mândrei Corăbii Românica într-o vizită prietenească de lucru. Pot fi utilizate orice fel de argumente în realizarea acestui scop, începând de la conferirea Ordinului Steaua României în grad de El Comandante și terminând cu dezvăluirea penibilă a faptului jenant că pe Matrozul Planetar și Călăfătuitor Galactic nu-l mai invită nici draqu în vizită și asta dă urât la agenda prezidențială.

Se revine în țară, unde se trece la faza a II-a a monstruoasei coaliții. Se solicită la Amiralitatea engleză, la barter cu hârbul acela de fregată pe care ne-au băgat-o pe gât, informații despre CEL MAI SĂLBATIC ȘI IZOLAT ATOL DE PE FAȚA OCEANELOR. Buuun!

Apoi se ia legătura cu amicii de la Boeing care să dea un consemn la sol pentru toate tipurile de avion identice cu cele din flotila prezidentului. Buuun!

Se merge la Cotroceni înainte de ora 10 (nu după ora 10 că este riscant din punct de vedere emoțional) și se comunică faptul că invitația cubaneză poate fi onorată doar printr-o croazieră pe apă la bordul fregatei „Regele Ferdinand” (aia care ne-o băgat-o englezii pe gât).

[…] Soare, valuri, vânt, wiskey, ai ariba ariba/io no soi marinero/ soi capitan/ soi capitan/ bamba la bamba […]. În zare atolul nenorocit semnalat de amiralitate.

Uuuu! Uuuu! Uuuu! Alarmă! (n.a. canci! falsă). Tot echipajul la posturi! „Dom președinte vasul !!! ia apă. Trebuie să abandonăm… nava. Persoana dvs. neprețuită este prioritară la evacuare. Aveți pregătită șalupa regală, dar vă rog să o conduceți singur, știu că sunteți capabil, noi rămânem să evacuăm copiii, săracii, văduvele și orfanii.”

„Hă! Hă! Hă! Dă-ncoace cârma găozar împuțit!”

Odată coborât președintele în șalupă, sus scara, vira tribord și mașina cu toată viteza înainte astfel încât fregata aia să doboare recordul de viteză al clasei navale din care face parte.

End of story.

P.S. șalupa prezidențială avea motorul gripat, cineva bătuse un cui în rezervorul de benzină și încurcase ordinea fișelor de la delcou. În șalupă, care fusese armată încă din țară și asemenea țării, nica de mâncare. Doar un cuțit cu lama știrbă și ruginită, o sticlă de Johnnie Walker umplută cu ceai de sunătoare, o cremene, un amnar, o iască și un salariu minim pe economia națională.

B) SOLUȚIE PE TERMEN MEDIU – LEGEA LUSTRAȚIEI ATÂT CU REFERIRE LA CALITATEA DE MEMBRU, COLABORATOR SAU INFORMATOR AL SECURITĂȚII DAR MAI ALES EXTINSĂ ȘI ASUPRA CALITĂȚII DE FOST MEMBRU AL PCR. (auzi ce prostii spun de parcă rahatul și ciupercile necântărite mâncate cu ifronul ar fi calități!)

C) Ar mai fi și măsurile pe termen lung dar m-am sătulit de postat gânduri pe dosul unui bilet de autobuz TPL. Care are de gând să trăiască atât de mult încât să prindă termenul ăsta lung să facă bine și să gândească niscai MĂSURI, PLANURI, STRATEGII CONCRETE. Hai să ne vedem cu bine în douămiiosutăvara.

Jurnal de marțian

Noi, marțienii ne dăm binețe  cu binecunoscuta formulă „Ave?” iar răspunsul consacrat „ Nu mai AVEm nici o speranță!” este invariabil rostit în șoaptă – pentru a nu ne suprasolicita energetic ambalajul biologic, condiție sine qua non a bifării și a zilei de mâine pe răbojul zilelor nenorocite.

Stăm și noi marțienii uneori la bârfă, asta așa ca o „aroganță” a zilelor în care eram și noi pământeni sadea, oameni cu griji, nevoi, mustăți și responsabilități.

- Ați auzit ultimele scanări ale comunicațiilor terestre? Cică s-a făcut pânea 2 lei și barabula 3.

- Ce este aia pâine, tati? mă întreabă dezinvolt cei doi țânci ai mei înțărcați de la vârsta de 6 luni cu ceai și borș de lobodă. E bună de mâncat? Vrem și noi tati!

- Shut-up dragii mei, nu v-ați consumat de dimineață  bobul de orez socialmente cuvenit? Sau iar v-ați uitat la Realitățile de pe Antenele telurice și între tocșouri iar au dat reclamă la „produsele de lux”? Nu e pentru noi dragii mei. Noi când eram pe pământ a trebuit ca, din poruncă giudețoprezidențială telegrohăită de Gabriel (zgârie)Brânza, să ne dăm un pic mai la fereală pretențiile decente asupra unui trai decent. Iar drept consecință a faptului că marțianul (era să spun omul) este o maimuță perfect și etern adaptabilă, noi toți, dragii mei copilași a trebuit să medităm transcendental și să facem atâtea mantre  astfel încât să ajungem la idealul tibetan: unui om îi este suficient un SINGUR BOB DE OREZ pe zi!

- Dar de ce tati numai noi și cele câteva familii de lângă noi care locuim în colonia marțiană?

Noi am văzut că pe pământ sunt irinei, mone, irinuțe, pepi și quiride care au de toate. Noi de ce nu putem fi ca ei?

- Pentru că pe pământ dragii mei nu este ca pe Marte; de atâta silnicie câtă a trebuit să suporte Pământul s-a răzvrătit, s-a răsucit supărat și și-a sucit un picuț axa; translatându-și și rotindu-și axa drept consecință și gravitația și-a modificat legile. Acolo totul este cu Kourul în sus dar oamenii, în virtutea obișnuinței, nu mai realizează anormalul bizar al ciudatei „normalități”. Asta a fost cu muuult timp ago, înainte să vă nașteți voi. Pe atunci împărățea (geolocation: the solar system/terra/europe/saudi-românica/bocovina) un MAARE guru emanat postdecembrist. Ei bine acest Trimes al Domnului Toarșu’ Ilici peste oameni a instituit reguli noi, reformist decupate din adâncul simțirii sale de politkomisar. Atâta a dat la ucazuri prezidențiale până când s-a instituit ORDINEA peste Obcini. Ordine dar mai ales Liniște. O liniște persuasivă, timorantă și mormântală asemănătoare liniștii de la ceasul acela blestemat din toiul nopții dat hoților de cai. Ce ne-a afectat pe noi și nu numai pe noi a fost un zapis care instituia ca regulă a accederii la decența traiului condiția obligatorie a poupării kourului divin. La acea vreme, iuncăr și berbant fiind aveam un furuncul în vârful limbii motiv pentru care nu am fost admis la proba practică a fineții limbii apăsate. Până la urma urmei era oarecum îndreptățit furunculul verbozității atâta timp cât consideram că mi-am câștigat la loviluție dreptul de a vorbi …liber (sau de a vorbi urât). Însă nu au fost defel luate în considerare argumente de tipul „ la vremea când generația mea își punea dosul la bătaie” sau „ când eu și colegii mei făceam târâș pe cioburi și flăcări ca să vă facem vouă tărișoară bună de muls, matale stăteai sub plapumă, mâncaseși porcul, îți băuseși kiloanța de samahoancă, tocmai te gândeai să-ți drăgălești doamna numai că te-a întrerupt tembelizorul:  etete nevastă e rivoluție. Dă-mi repede șapca proletară că am plecat să fiu la locul potrivit în momentul potrivit. ”

Si ca să închei povestea mai repede, până nu mă taie webbmasterul monitorizant, Îngerul trandafiriu a hotărât că între nevoile voastre și interesul electoral primează abonamentul unei Doamne de la beauty-salonul unde își realiza cu precădere depilarea. Căci nu-i așa, pochii îi priește opincii obrazului numai colivă din arpacaș fin de Brazilia și munții Venusieni fără pilozitate (munții de pe planeta alăturată nouă).

Asta este povestea ajungerii noastre pe Marte, dragii mei copilași. Dar lasă, nu fiți mâhniți, vă promit căcu prima navetă din 2012 vă duc în excursie pe pământ. Pe voi și pe mama voastră ca să fim patru la număr, nu de alta dar e an electoral și dă pesedeu pungi de orez. Mocca. Dacă noi suntem patru și fiecăruia îi ajunge o pungă exact un ciclu electoral, vă dați seama că ne-am „aranjat” pentru următorii patru ani. Dacă mai insistăm un pic și pe la celelalte partide, că mi-a șoptit mie o cuantă că mai sunt și alții care procedează așa, atunci dragii mei copilași Oameni, pardon Marțieni ne-am făcut pe toată viața.

Hai gata fuga la scoală că ați întârziat deja!

- Tati dar noi nu mai mergem la școală. Mama a spus că nu mai avem bani nici să plătim drumul până acolo, darămite bani de haine, încălțări, rechizite și ceva dulce-bunuț în ghiozdan.

- Atunci cărați-vă acasă și stați și uitați-vă la soare. Dacă pică vreo rachetă sau vreun complex spațial să mă anunțați ca să mergem să-l jăfuim.

- Bine tati!

La noi pe Marte s-a pus la un moment dat problema schimbării culorii planetare că prea semăna cu una învecinată și începuse să ne huiduie galaxia. S-or adunat în fața Reichspalatului administrativ toți marțienii cu drept de antenă și au tranșat problema printr-o simplă adunare: 14+21=35.

Ce fel de operație vra să fie asta? E adunare dintr-aia pochească de căși, pogoane și limuzine divine? întrebară neliniștiți bătrânii din Sfat (-ul popular) care, instinctual, începură să se lege cu lanțuri de jilțurile împărătești. Nu răspunseră obraznic puștanii. 14 înseamnă vârsta suficient de coaptă ca ownerii etății să fie fani The Corrs – „Forgiven not forgotten”. 21 înseamnă, în ani vechi pământeni, spațiul-timp în care ați nenorocit această planetă. Cum ați reușit să o stricați într-un hal fără de hal, hai să o dăm pe mâna puștanilor că mai mult de atâta nu au cum să o strice. Și n-ai văzut, minune mare, ca puștanii să reușească să o repare?

Consecință: la noi, pe Marte, funcțiile de decizie sunt ocupate numai de marțieni de până la 35 de ani. „Experiența” foștilor este valorizată DOAR în posturi de execuție ce nu implică decizii cu impact major asupra comunității marțiene.