Moto: "În numele sfântului / Taci, s-auzi cum latră / Căţelul pământului / Sub crucea de piatră."

Nimeni nu poate spune altui om ce este adevărat. Adevăr e tot ceea ce există în jurul nostru. Dar fiecare trebuie să-l descopere în felul său propriu.

(Maximus - personaj din romanul „Iulian” de Gore Vidal)

Disclaimer

Dragii mei "prieteni" fanatici, psihopaţi şi intoleranţi, sclavi ai prejudecăţilor, beneficiari ai impresionantului IQ egal cu numărul de aur, Proprietari în drept ai Pietrei Filosofale, Ctitori ai Pietrei Unghiulare, Păstrătorii Tainei Cuvântului Incipient şi Deţinători ai Adevărului Absolut, pentru preacu(r)vioşeniile voastre, această admirabilă echipă de la Google, buni cunoscători ai structurii psihopatologice a unei comunităţi, cu anticipaţie au prevăzut în bara de unelte butonul "URMĂTORUL BLOG".

Vă rog să nu vă sfiiţi în a-l utiliza!


Pagini

luni, 11 aprilie 2011

Reîntoarcerea boului risipitor aka regretul boului rătăcitor


MUUUU! muuuuu! MUUUUUUUUUUU! muuu!
Am fost un pic dincolo înafara țarcului să iau niște… fân. 
Am stat de vorbă cu UN BOU.
Am fost nevoit să stau de vorbă cu UN BOU! Și nu orice fel de Bou ci tocmai Cornutul Alfa al arealului local. Boa Apis în variantă autohtonă. Tatăl Boilor, Boul Suprem.
Neputându-mă face înțeles a trebuit să vorbesc pe limba lui.
De unde să știu eu că boala vacii nebune (și a domnului ei soț - Boul cel Tâmpit) se ia nu numai prin dialog ci și prin simplul răspuns la salutul pe care ți-l adresează, tendențios,  BOUL.
- MUUUUUU!
- muuuuuuu! (din politețe)
Așa că acum m-am molipsit nemaiputând comunica normal.
Și asta numai pentru că am fost nevoit să vorbesc cu UN BOU pre limba lui!

Revin pe blog săptăluna viitoare a anului douămiiosutătoamna.
Sau mai târziu, dacă până atunci nu trece spongiforma cu care m-a dotat BOUL căruia i-am mugit salutul în asonanță.
Și doar știam că nu trebuie să stau la mugete colocviale cu „ilustrele”copitate locale.
Așa îmi trebuie!
Muuuuuu! boule!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu