Înroșirea portocaliului sau turnesolul din fenolftaleină.

Moto: „Nu trageți în pianist!”

 Eu trăiesc în România II, conform organizării administrativ-teritoriale sintetizată în 2004 de către Adriana Stase:

a) România I a băieților deștepți, oamenilor de afaceri și asociaților lor, clasa de mijloc sau cum mama ciorilor le-o mai fi spunând celor al căror somn este tulburat de coșmarurile metodologice de dobândire exponențială a dolarului;

b) România II alcătuită din pui mici și ogârjâți ieșiți pe toamnă târzie din „ouălele” nenumărate ale găinilor ce nasc pui vii și intrați în iarna rațiunii națiunii  fără penaj material suficient conturat, bașca în convalescență după taifunul aviar abătut samavolnic asupra Terrei.

Nu am ales eu să trăiesc în second- românica ci a fost antestabilit la un level superior creștetului capului, asemenea tuturor lucrurilor excepțional de enervante asupra cărora nu am fost consultat: nașterea, botezul și moartea, integrarea în NATO și UE, stabilirea cotei de TVA și impunerea  pașapoartelor biometrice etc. Începutul procesului decizional e undeva acum vreo 24 de secole când s-a trezit un împărat cu fața la cearșaf și a exclamat „Divide et impera”. Nu îmi cereți numele exact al făptașului că din … Fondarea Romei a lui Titus Livius cineva (un multicultural pe nume Filip) a șutit ultimele capitole. De atunci și până azi regula a fost respectată cu o platitudine exasperantă, începând de la ponderile teritoriale amiabil stabilite între huni, ostrogoți și vizigoți, trecând prin Cupolele famigliale ale gangsterilor americani și terminând cu Yalta tătucului Stalin versus trabucul marca Winston. TOTDEAUNA s-au delimitat teritorii și sfere de influență și ÎNTOTDEAUNA înțelegerile heterocliților negociatori au căpătat caracter de lege.

Așa că la partajul voluntar din 2004 eu am fost repartizat la românica eșalonului secund. La rândul lui și giudețul a fost desenat pe un șervețel de pensiune agroturistică („aroganță” întru veșnica pomenire  a părinților spirituali– Amin!) și hăcuit cu o linie trasată cu dermatograful unei june secretare, dungă trasă de sus în jos și la distanță de 2-4 poște de malurile Siretului. Comunicatul comun al conferinței era alcătuit dintr-un articol unic: „Nu treceți linia, stați în tolocuța voastră că și noi la rândul nostru ne-om agita numai în parcela ce ce-a fost cadastrată politicește.

LUME, LUME! Welcome în No Man’s Land. Chiar că parcă-i țara nimănui colonizată numai de orfani, săraci, văduve, androizi, OZN-uri, totemuri, taine și mistere. Căci e țara atribuită  turnesolului acid răstimp în care cealaltă jumătate, îndeplinind rolul de ordonator de credite, a căpătat coloarea fenolftaleinei. (la fel de acidă și distrugătoare pentru țară). Țara lui Papură-Vodă Neputinciosul emanat de pe malul gârlei, arhicunoscut fiind faptul că „geaba voință dacă nema putirință”. Ce să faci cu bunele intenții dacă leit-motivul zonal e unul singur: NU SUNT FONDURI.

De-atâta timp dăinuie ciudățenia asta pe aici încât și oamenii s-au obișnuit nemaiaducându-și niciunul aminte cum ar fi normal să fie. Dar ce spun eu de oameni că mai nou au început să se petreacă și alte lucruri bizare: iarba a uitat să crească iar soarele, ehei! soarele acesta – mare pezevenghi! Cum se face dimineață vine tiptil-tiptil până pe la vreo suliță pe cer; cum trece, la verticala locului, de apa Siretului, hopa! își cârnește traiectoria. Nu mai vrea banditul să se înalțe până la zenit așa cum i-ar sta bine unui soare echidistant și imparțial,ci o șterge iepurește pe o traiectorie semieliptică până pe deasupra Sucevei și se duce la culcare ÎNTOTDEAUNA pe deasupra Rădăuților, Humorului, Câmpulungului și Dornelor. Acuma nu cred eu că știe soarele atâta istorie încât să prefere Vechiul Imperiu în detrimentul Regatului, mai degrabă cred că e soare dintr-acela  parșiv și șmecher de la ruși care înainte de a intra în vreun cătun întreabă mai întâi cine e și mai ales unde e boierul. Pentru oamenii locurilor comportamentul solar amoral are O Singură Consecință: prin zona aceasta Oamenii nici măcar nu mai au umbră! Da, da! nu vă mirați, până și umbrele s-au dezis de oamenii sărmani ai acestui secondland iar acolo unde nu s-au dezis în totalitate cel puțin își neagă autorii, umbrele stând la distanță de câțiva zeci de metri de sursa generatoare. Ciudate și umbrele astea, au luat-o și ele razna!

Făcând un salt mâțâțăl peste niscai dealuri, ajungi la o mare cetate – Suceava. Zgomot mare de bătălie, zarvă, zăngănit de arme, nemulțumiri, plânsete, doine și bocete, lacrimi, costumații din pânză de sac, cenușă în cap, părul smuls, cruciade, exorcizări, fumizări, afurisenii, arderi pe rug, etcaetera, etcaetera.

- Ce se întâmplă bade aicea? întrebă sărmanul câmpean teleportat (narativ).

- Cum ce se întâmplă  tu nu vezi sau ești un slugoi portocaliu și nu vrei să vezi. Nu vezi că toate străzile sunt sparte și peste tot este noroi? Nu vezi că nu mai putem de-atâta praf de la bătătoarele de covoare? Nu vezi că pavelele alea din centru sunt pătrate cu colțuri rotunjite în loc să fie hexagonale cu muchii tăioase? Nu vezi că ne iau pământurile la preț notarial ca să facă șosele de centură? Nu vezi că tâlharii asfaltează drumurile la prețuri de parcă ar pune perne de aer și acceleratoare electromagnetice? Nu vezi ce dezastru e în orașul acesta în care s-au investit atâtea sute de milioane de kosoni?

Omulețul nostru telenarativ rămase înmărmurit: cum adică să fii nemulțumit când SE CONSTRUIEȘTE ceva? La noi la câmpie e taman invers. Nemulțumirea e că NU SE CONSTRUIEȘTE nimic.

Și începu:

- măi fățarnicilor care nu mai puteți de bine și vă scărpinați în urechea stângă cu mâna dreaptă introdusă prin sensul reflexiv al tractului digestiv;

- măi plângăcioși cu lacrimi crocodilești ce vă plângeți că prețurile sunt umflate cu țăgea;

- măi nemulțumiților care cârtiți că ora exactă transmisă de la bucale voi o recepționați cu câteva fracțiuni de secundă mai târziu! VENIȚI LA NOI LA CÂMPIE SĂ VEDEȚI CUM AU STAT CEASURILE DE TOT.  Veniți să vedeți cum la noi, de-atâta liniște s-a îndărătnicit și praful uliței de nu mai vrea să se ridice nici cu uraganul Katrina.

Vă plângeți că ciubucul etern balcanic e prea mare? Dați-ne, neică, nouă fondurile astea că noi suntem mulțumiți dacă se face ceva pe la noi acasă chiar și cu 90% furtișag. Decât NIMICUL ultimilor ani 10% tot înseamnă ceva. Ohoho, încă la banii ăștia chiar că sărim și într-ajutor să mai facem și noi ceva borți prin pământ, care cu picamere, care cu târnăcoape, care cu lopeți. Ce ziceți nemulțumiților batem palma?

- Huideo, slugă portocalie, vândutule,  te-au trimis aici stăpânii tăi să ne aburești cu clișeele tale. Puneți mâna pe el și să-i tragem câteva peste scăfârlia aia nerușinată de jegos portocaliu.

- Stați măi românilor că n-ați înțeles nimica. Eu nu am venit să cânt osanale șefilor de la giudeț ci, din contră, să le bat opinca obrazului pentru că ne-au promis și nouă sprijin în egală măsură ca și vouă și văd că nu e așa. Voi vă plângeți că nu mai știți ce să faceți cu fondurile, vă certați cu koururile cocoțate pe maldăre de bani iar la noi tăcerea și absența își valorează critica în carate-aur direct proporționale. Ziceți mă, nu ne dați nouă fondurile voastre?

- Huideo, portocaliule, slugoiule, prindeți-l pe nesimțitul portocaliu și să-l omorâm cu pietre.

Printr-o eschivă din vârful condeiului personajul imaginar a fost extras din mijlocul gloatei furioase și așezat pe prispa casei. Pe prispa casei lui fără umbră, înconjurat de iarbă erect protestatară, netulburat de ticăitul ceasului, veritabilă umbră fără umbră, fără gânduri, fără speranță. Orfan în Țara Nimănui! Pentru că așa a fost împărțeala!

P.S. detractorilor:

-  dacă vă supără cumva comentariul, căutați, scârțanilor online, în buzunar după mărunțișul rămas de aseară de la crâșmă și mergeți de vă luați ziarul în format paper. Colectivul Monitorului vă va fi deosebit de recunoscător pentru creșterea cifrei de afaceri.

- înjurăturile voastre nu mă afectează câtuși de puțin, în primul rând pentru că știu să înjur mai aprig decât oricine, iar în al doilea rând nu am fost cu mâna întinsă să cer o strachină de borș la poarta nici uneia din domniile voastre. Nu am poupat dosuri komuniste, nici feseniste, nici peneliste. Nu le poup nici pe cele pediste dar nici pe cele viitoare. Ameno!