Doi țacheri* stau de oarece vreme la o crâșmă și dezmiardă fiecare câte o sută de votcă (rusească). Discuția cam lâncezește datorită faptului că de câteva săptămâni ago nu s-a întâmplat nimic senzațional în cei 45 de milioane de metri pătrați de-a lungul și latul cărora se întinde orizontul multicultural al țacherilor.
La un moment dat unuia dintre ei ce-i trece prin minte? (un glonț calibrul 7,62 mm ar spune rău-voitorii)
„ - Bă, mergem mâine la moară? și soarbe porcește de zgomotos din partea neciobită a paharului de răchie.
- Mergem bă. La ce oră pleci?
- De dimineață la 6 că moara pornește la 12.
- Apăi atunci la 7 ești la mine la poartă, mă strigi, încarc și eu sacii și mergem. bagă și ăstălaltul râtulețul în glasa de votcă, o dă de dușcă după care râgâie gospodărește de se cutremură cerbii împăiați de pe pereți.
- Atunci ia mai comandă tu câte un rând și să fie palma bătută. (astă poruncă voindu-se a fi un mix între adălmașul poporean și obișnuința boierească interbelică prin care o afacere parafată cu o strângere de mână făcea mai mult decât un contract semnat)”
……………………
După vreo oră și alte trei sute de rașpincă:
„- Bă dar nu uiți să vii mâne dimineață să mergem la moară.
- Hai bă cum să uit, doar eu sunt om si ce am spus așa rămâne. Mai dai un rând?
- Mai dau. Dar pe urmă dai tu unul.
- Dau bă.”
…………………..
Pe înserat după golirea kilului de bastârcă:
„- Dacă mâine uiți și nu vii să știi că ești floarea-soarelui nu om.
- Hai băi dătencolo așa mă știi tu. Dacă am spus că merg atunci merg.”
…………………..
Pe înnoptat, fiecare cu o kilă de tărie / cap de vită furajată, dați afară cu mătura la închidere, amândoi împleticindu-se și dându-se cap în cap să se audă mai bine:
”- bă…. da….mâne…. la…. mmooară
- ddda…. bbă”
---------------------------------------------------------------------------------
A doua zi se întâlnesc țacherii. Să tot fie ora 4 a după amiezii. Al doilea, păgubașul, judecând după numărul rândurilor de votcă plătite, se repede negru de furie la deținătorul logisticii cabaline:
„ - Băi p**ă ai spus că vii să mergem la moară!
- Cine bă, eu am spus așa ceva? Dute bă în p***a măti când am spus eu așa ceva, ce ești nebun la cap? Cum să merg la moară când eu de o lună am vândut și calul și căruța. Cred că te-ai scrântit la cap de atâta băutură. Dute la dracu acasă bețivanule!”
MORALA:
Promisiunea făcută e egală cu o obligație. Dincolo de barierele de intrare în Alunelu.
--------------------------------------------------------------------------------
*țacher = termen licență care desemnează idealul masculin etno-zonal: = ’nalt ca gardu’ […], cu musteață, nasul roșu borcănat și ochii injectați de mahmureală, poartă căciulă rusească de blană, pufoaică și cizme de cauciuc, bea samahoancă și își bate nevasta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu