Ce are a face dinarul cu templul? (o postare mai veche)

Creștinismul își datorează perpetua existență tocmai datorită acestei abilități extraordinare de a se plia pe contextul social și istoric al momentului. Explicația adaptabilității rezidă din rădăcinile iudaice ale dogmei; prea puțin se știe că evreului, în pofida Tablelor deuteronomice, îi este permis totuși să mintă într-o singură situație și anume atunci când este nevoit să-și apere viața, avutul sau familia. Marile imperii asirian, babilonian, macedonean, persan, roman etc. sunt de mult praf de istorie dar ideologiile religioase nu. Bazându-se pe experiența predecesorilor circumciși și inspirându-se din exemplul biologic al vâscului la rîndul său creștinismul, prin iluștrii săi reprezentanți – clerul, a îngenuncheat și a îndoit coloana vertebrală ori de câte ori direcția și viteza vântului istoric s-a schimbat. Făcând un salt peste evuri întunecate sunt evidente exemplele relativ recente: rege – cler regalist; gardă – popime legionară; comuniști – popime cu epoleți; pdsr – trandașiri în loc de lumânări etcaetera, etcaetera.
Iar dacă peste acest simț de autoconservare se suprapun tarele morale ale unor exemplare fără har dar care au îmbrăcat (satana) sutana rezultă comportamentul amoral al subiectului articolului.
Comportament aparent legitim prejudecând din perspectiva raționamentelor antecalculate „să faci ce zice și nu ce face popa”
Căci în definitiv datul cutumiar al popii este să întindă mâna și să ceară, în nici un caz să dea! De dat dă mai mult Unicul. The Big One!
Cei care se îndoiesc de compatibilitatea pământeană dintre templu și dinar propun să fie declarați, cu voioșie ecumenică, dușmani ai umanității și aruncați de pe stânca Tarpeiană.
Domnul Avram, băi Sorine! aveți licență de parașutist?