Moto: "În numele sfântului / Taci, s-auzi cum latră / Căţelul pământului / Sub crucea de piatră."

Nimeni nu poate spune altui om ce este adevărat. Adevăr e tot ceea ce există în jurul nostru. Dar fiecare trebuie să-l descopere în felul său propriu.

(Maximus - personaj din romanul „Iulian” de Gore Vidal)

Disclaimer

Dragii mei "prieteni" fanatici, psihopaţi şi intoleranţi, sclavi ai prejudecăţilor, beneficiari ai impresionantului IQ egal cu numărul de aur, Proprietari în drept ai Pietrei Filosofale, Ctitori ai Pietrei Unghiulare, Păstrătorii Tainei Cuvântului Incipient şi Deţinători ai Adevărului Absolut, pentru preacu(r)vioşeniile voastre, această admirabilă echipă de la Google, buni cunoscători ai structurii psihopatologice a unei comunităţi, cu anticipaţie au prevăzut în bara de unelte butonul "URMĂTORUL BLOG".

Vă rog să nu vă sfiiţi în a-l utiliza!


Pagini

luni, 23 iulie 2012

Помогите нам, товарищ главный бригадир!


Fincă o fost pe-aici prin cătunele astea niște derbedei care o zăpăcit de tot moșnegimea.
În cătunu’ babii, (care știi cât de devotat îți iesti) o fost niște pițigoi îmbracați în roșu, de zici că erau trupa de dancery ai lui Lady Gaga, care tot o mâncat … dulceață de trandașiri cu apă rece de-o înnebunit electoratul alzheimerian. Aciia le-o dat la fiecare moșneag câte-o șcătulă de țâbricuri ș-o zâs la mumii că s-o schimbat lejea iar care vrea ca să râmână băsăscu în funcție ca să pună ștampila pe DA.
Acum n-ar fi nici un bai, da’ o fost și-n cătunul megieș o gașcă de derbedei, înțoliți în alb și cu cravăți violente, care o mâncat tot apă chioară cu dulșeață dintr-un sângur trandașir. Da’ aiștea o zâs taman pe invers față de cum o stabelit frații lor: le-o dat la fiecare moșneag sau babă câte o cutie de chibrituri goală ș-o zâs că cine vrea ca să  nu mai rămână băsăscu la conducirea țărei să meargă (cum o putea: în cârje, în cărucioare, în cârca altora sau târâș pe coate și genunchi) ca să pună ștampila pe NU!
Acum s-o întâlnit tăț moșnegii duminica la slujbă – că doar știi c-aicea mai este o sângură biserică la tăte 10 cătune, dar ș-aia-i fără popă. Dar oamenii s-adună așa în virtutea inerției, chit că nu fac nica și s-adună să vorghească numai prostii.
Din pricina la părerile divergente cu care le-o împuiet  capul derbedeii aceia monorozacieni  sau trirozacieni s-o iscat o mare scindare socială cu perspectivă evolutivă către o confruntare civilă, taman așa cum o zis și ștabul ceala european – Schultz.
Adică s-o puș moșnegii și babele în linie de front pe doo rânduri ș-o-nceput să se-ncontreze:
- Uăi prostălăilor, zâce un consătean de-al babii, întrebarea care se pune e dacă  să mai rămână băsăscu la palatul cu bufnițe. Cine vrea ca să rămână trebuie să pună DA.
- da uăi, așai, spune un megieș din cătunul cealalt, corespunde lojic la ce ne-o spus și nouă că cine nu mai vre’ ca să-l aibă pe băsăscu leader să puie ștampila musai pe NU!
Da’ atunci din fiecare din cele două taberi s-o înjumătățit încă două taberi, alcătuite din pensionari care nu ereau chiar așa de boșorogi decrepiți, care o-nceput să-I suduie pe sclerozații ce vorbiră primii:
- uăi bolovanilor cu mintea-n pioneze, întrebarea la care se răspunde este cea de pe bolintinul de fotare: Sunteți de acord ca președintele României să nu fie demis. Și cei care sunt de accord să nu fie demis trebuie să pună ștampila pe DA iar cei care nu sunt de accord ca să nu fie demis trebuie să pună ștampila pe NU!
... … …
În fine, dom’ brigadir-șăf, o ișât mare znoavă și mare zarvă, că toate taberile o început să arunce unii într-alții cu toiege, cârje, perfuzii, proteze, scaune cu rotile sau cu ce-o mai avut oaminii la îndemână.
Da bineînțales că cineva de pe un munte vecin o auzit zarva ș-o sunat la dom prefect – actualul, care ț-o ocupat jâlțul în care-ai fost și matali.
Aista perfect o sunat imediat la jeneralul acela de doo parale de pe Strada Aviatorilor din Suczawa, gheneral care, știindu-se cu musca slugărniciei pe căciula (nemeritată) de ghinărar, o trimes imediat, oportun și de urgență vro zăce dube cu jândari. Aiștea imediat o conjurat cu rânduri- rânduri fiștecare tabără de electori nelămuriți ca să-i împiedice să-și mai producă vătămări corporale grave prin aruncarea de obiecte contondente unii în capul celorlalți.
Acum, dom’ brigadir -șăf, starea e una de normalitate, adică cum ar zâce popa e un „status-quo”, care nu-i tulburat decât de bisericile și dumnezeii ce se-nalță și zboară pe traiectorie balistică exterioară peste capetele la jândari!
Așa că, dom’ brigadir-șăf în calitatea matale de cel mai iubit fiu al plaiurilor stulpicănene, te rugăm să pui capăt dihoniei și să lămurești DEFINIV poporul ce și cum trebuie să voteze.
C-altminteri o zâs Costache ce-o fost crâșmar că mai are iel în pimniță niște navete dintr-alea cu săcărică de pe vremea lu’ Pușcatu și dacă până Domenică nu aflăm răspunsul corect cică le scoate iel la iveală și le pune la bătaie la o mare sărbătoare câmpenească la care o să mergem toți să ne-mbătăm ca porcii și pe cale de consecință o să ne Cîcãm în referendumul vostru de doo parale.
ARFU până sâmbătă 28 cuptior, dom’ brigadir-șăf!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu