Fuck ce vreau dar știu ce fuck!

Asta da suceală inedită ce deteră giudecătorii Curții Constituționale.

Și nu știu de ce așa tare-mi priește de-mi vine să zâmbesc.

Dintr-o sumedenie de motive care, în ordinea importanței, ar fi cam așa:

- Prima la mânuță că îmi întărește acel dram de încredere pe care-l mai am în puterea judecătorească. Am văzut ceva hotărâri judecătorești la viața mea și nu pot decât să mă bucur văzând că un judecător își respectă menirea. Adică atâta timp cât ÎNCĂ mai este un amănunt, un fapt, o probă, o informație, un detaliu care să fie de natură să lămurească natura cauzei, atunci acel judecător va amâna pronunțarea până la data prezentării acelei probe.

Judecătorii CCR au fost întrebați dacă s-a realizat 50%+1 din numărul alegătorilor. La care Judecătorii au întrebat și ei „50+1 din CE?” Spuneți exact cât este acel CE după care noi vă spunem dacă referentu’ a fost kosher!”

Este un fapt arhicunoscut că listele electorale începuseră să semene cu acatistele de la slujba duminicală. Adică numele celor trecuți în cartea morților era artificial menținut și pe lista electorală, așa de-al naibii ca să crească numărul de consilieri locali sau ca să fie spațiu de manevră pentru niscai alegeri în colegii uninominale.

Primul semn al anomaliei statistice a apărut imediat după recensământul efectuat (de mântuială) în anul 2011. Acolo, în datele preliminare, apăreau ca populație prezentă în Rromânica vreo 19,5 milioane plus vreo șase-șapte sute de mii peste hotare (?????). Lăsându-i înafara calculului pe cei de peste granițe, al căror număr mi se pare suspect de mic, privesc numărul celor din țară și mă minunez constatând că populația țării este alcătuită numai din cetățeni de vârstă matură. Adică din 19,5 milioane scăzând grosier cei 18,2 milioane de electori rezultă că în țară avem DOAR 1,3 milioane de copii.

Bun! Dar cam care este componența unui … leat școlar (hai să spunem așa chit că e exagerat)?

Păi cam într-un singur an dau capacitatea sau termină liceul undeva la 200 de mii de copchilași. Pe cei ce au abandonat nu îi mai luăm în considerare măcar pentru a valida un calcul superficial efectuat cu aproximare prin lipsă.

Deci 18 naturi x 200 mii = 3, 6 milioane.

19,5 milioane de la recensământ – 3,6 milioane de copchii rezultă….. (sunet de trâmbițe și răpăit de tobe) … 16 milioane de alegători. QED* tovarăși! Spor la treabă, la scuturat listele electorale că încep să miroasă a moaște.

- Apoi alt motiv prin care amânarea mi se pare întemeiată sunt proverbele românești „Noaptea este cel mai bun sfetnic” și „Nu da foc la cojoc pentru un singur păduche”.

Sau cum s-ar zice luna asta a lui Gustar este cel mai bun sfetnic și calmant pentru căpățânile înfierbântate și fumegânde ale iresponsabililor din politichia românească care ar da foc și la cojoc și la casă și la țară numai ca să-și potolească orgoliile lor iritate de ambițiile vreunui păduche politic.

Luna asta de respiro este numai bună ca oamenii să-și ia concediile, să petreacă împreună cu familia, să se aștearnă ceva rutină peste fervoarea încrâncenată a recentei sondări populare.

Valabil chiar și pentru politicieni care sunt rugați să-și bage capetele fumegânde în frigider, în mare, în râu, în piscină, jacuzzi sau în oala toaletei (aia de 500 de euro) ca să-și mai diminueze gradațiile termice ce se apropie periculos de punctul de fierbere al creierilor.

Apoi o să ne revedem sănătoși și cu mintea limpede pe la toamnă, când patina uitării își va fi făcut datoria, iar grijile cotidiene ale Oamenilor se vor îndrepta către subiecte mult mai întemeiate de tipul – gogoșari, murături, cartofi, uniforme școlare, rechizite, lemne, cărbuni, gaze, electricitate, facturi, ș.a.m.v.

Iar până atunci îngrijorările forurilor interne și internaționale referitoare la prelungirea crizei politice și deteriorarea mediului economic să se dovedească a fi simple gulgute isvorâte din mintea esoterică a unor tichiuțe masonice.**

De parcă Oamenii or fi atât de proști să se comporte la fel de imprudent cum le-o previzionează analizele și statisticile gulerelor albe. Haida de! Vedea-l-aș pe cel care la vară, în concediu, o să-l mai frece grija dacă în jilțul de la palatul cu bufnițe e Zeul titular sau Crinulețul interimar. Fix pix!

Sunt sigur*** că toate prognozele nefaste referitoare la țară vor fi date peste cap de atitudinea pragmatică și realistă a Oamenilor simpli. Măcar așa de-al draaqului ca să moară de nervi analiștii, specialiștii și consilierii diversioniști amploiați pe la fiecare stână și târlă politică.

Baftă uăi omuleților și concediu plăcut! Să beți o bere în plus și pentru liderii politici care sunt prea ocupați ca să mai aibă timp de activități lumești.

Iar „politichienilor”, care încă or să se mai agite ca sifonul cu insolație, le rostim cu entuziasm proletar „Tovarăși, ședeți liniștiți la locurile voastre!”

-------------

* QED vrea să însemne o situație faptică reală, indiferent cui folosește sau cui deservește: lui Adonai, lui Lucifer, Zeus, Lilium, + Victoraș, Anhela, Barossano, scutul din Baracka, Putinica sau mai știu eu cui.

** acilea trebuie de subliniat un amănunt interesant: încă de la instalarea în foncție, +Victoraș a fost în mod constant sabotat de către finanțiștii Clubului de la Roma (și asta nu vrea să însemne nici A.S. Roma și nici S.S. Lazio!).

Nu se știe cine mânuiește capătul pârghiei intervenționiste în piața valutară, dar de mai bine de 2 luni BNR a introdus deștul în propriul nas uitându-se și hlizindu-se ca proasta-n târg la cum se duce leul în hău. Asta după ce luni și luni întregi au făcut pe draaqu-n șaispe să-l țină la patru lei juma (adică undeva la 8 BWP).

Cine-o fi dat porunca asta iar nu se cunoaște, poate o fi Florin la rugămintea lui Mugur la rugămintea lui Jefri la rugămintea lui ciufuta aia cu nume de cerber - LaGarde. Da pe baba aia cine-o fi rugat-o să facă pocinogul? Nu cumva unul șpanchiu de pe la noi care se știe că e mai frumos ca Adonis și are un succes teribil la babele menopauzate, femei gravide (din flori) și telespectatoarele OTV și Acasă TV.

Revenind la subectul paralelor: cum s-a terminat referentu’, cum s-au tăbărit câteva vagoane de euroi în piață ca să se dreagă coama leului în semn de stabilitate politico-economică. Cum s-a anunțat decizia CCR – Hopa! La loc comanda! Șo pe el! Pe Leu! Pe el, pe mama lui! Mare lucru dacă BNR nu practică o politică intervenționistă total anapoda față de cerințele logice ale momentului.

Tips: +Victoraș, vezi că după revoluție au fost doar trei oameni perfect inamovibili:

- unul a fost Teoctist Arăpașu da’ aista a renunțat la continuitatea funcției fiindcă l-a chemat Domnul Zeu să-i șoptească niște chestii tainice;

- al doilea e Nașul Sandu de la ferefe dar nici el nu se simte prea bine;

- și al treilea este Mugurel de la benere care nu-ș cum draaqu de s-a priponit cu piroane de 25 în jâlțul de guvernator.

Ia cercetează un picuț aceste legi că-ți promitem noi că n-o să zică nimenea că ești nebun de le-nțelegi. Ia fă-le un pic la băietani vânt în jos pe treptele de la BNR să vezi dacă se zdrăngănesc frumos au ba! ( al doilea băietan fiind Florin, vistiernicul din divanul ce-l conduci!)

*** semnal cert- tot pișulețul de dimineață
-------------
(în răspuns la o replică)
 

Rojer ăsta nu-i numili mic al maurului ce l-o jucat pe James Juruitul ce îmbla cu titluri bancare.

Mai degrabă trebe să fie prescurtarea în alfabetul fonetic internațional de la R – adicătelea „Received”.

M-am grăbit să zâc iute treaba asta, in interiorul termenului legal de prescriere a dreptului de a contesta, ca să nu fiu pe urmă pus cu silința la obligația de a face dania milostivă constând într-un mel  baptist, nu de alta dar, la ce sărăcie lucie e prin cătunele Rromâniei, numai popa mai poate să-și permită să dea câte ceva de pomană. Acum, ce-i drept, el e singurul la care-i permite punga să deie ceva la chrestianizare , da asta nu însamnă neapărat că și dă, chitrosul!

Da’ tărășenia e cu dus și-ntors, taman așa cum sunt tricotate căile neînțelese ale Domnului Zeu ce l-o ales drept reprezentant plenipotențiar pe popa - chitrosul.

Adică eu nu-ț dau mielu’ că nu ț-am fost părinte duhovnic, da matale, mămucă, îmi plătești diferența de soldă de la Ober la Standarten. (argumentarea era cu câteva editorial ma-napoi).

Și vezi că-n dziua de azi diferența e cam măricică și nu-i alcătuită numai din paralele alea impozabile ce se adaugă sa solda coloneilor porniți în carieră de la bocăncelul copilului de trupă, lemist, cadet, locotinent, căpitan, maior, lent-colonel și - abiadupă vreo 25-30 de ani de cătănie – COLONEL.

Nuuuu! Am impresia c-o să trebuiască să mă înzestrezi cu vrun ditamai postul de ministru, secretar de stat degeaba sau director general prin vrun AGA falimentar, egzact așa cum o primit maiorii ceia făcuți din răcani neinstruiți și lent-coloneii ce ș-o schimbat tresele de caporal cu altele aurite și mai îngustuțe.

Cât despre matrozul cherchelit, lejile și obiceiurile lui deșucheate, m-am sucit așe dintr-odată și nu mai voiesc să-l conștientizez perceptiv, nu de alta dar orice om are un prag al suportabilității scârbavnice iar la micul tembelizor se dau niște giocuri olimpice așa de captivante că ar fi păcat să-mi întinez cugetul și simțirea cu potlogăriile derbedeilor politici.

Lasă-i pe tăți în pacea cea bună că peste vreo doi-trii anișori nu-și mai amintește nici draaqu de cine-or fost aiștea sau ce anume au binemeritat de la patrie.

Și nu în ultimul rând, m-o îngrețoșat atitudinea lașă a matrozului care n-o respectat nici principiul acela ce ni s-o predat nouă la Școala de ofițeri cadeți a Wehrmachtului și care spunea că dacă tu ești cu un pluton, ai în față un regiment întreg de pizmași, ai șansă de victorie de 1%, atunci ÎȚI JOCI CORECT ȘANSA PĂNĂ LA CAPĂT.

Apoi ce n-o mai respectat matelotul îi un alt îndemn de pe plaiurile voastre care spune ca să lupți numai pe căile onoarei și să lași la alți derbedei căile mișeliei. În momentul când IEL o renunțat să cadă onorabil pe căile dreptății și s-o cotit îndărătul unei mișelii boicotarde, atunci mi-o ieșit definitiv de la afectul inimii, chiar și așa diminuat cum era după pocinogurile ultimilor ani.

Nu în ultimul rând ar mai fi de luat în discuție un articol de codex honorem, enunțat de bunicii latini care spune că un imperator trebe să moară întotdeauna în picioare. N-o mai zis ei care ar fi alternativa rușionoasă la destinul măreț rezervat Caesarilor, dar cred că era ceva cam cum o zâs CojBook după vreo două milenii într-o scriptură ce-l prezenta pe tovarășul de bătălie onorabilă al unui Caesar Roman:

„Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit.

Cei ce se luptă murmurând,
De s-ar lupta şi-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orişicare laş fugar!
Murmurul, azi şi orişicând,
E plânset în zadar!

Iar a tăcea şi laşii ştiu!
Toţi morţii tac! Dar cine-i viu
Să râdă! Bunii râd şi cad!
Să râdem, dar, viteaz răsad,
Să fie-un hohotit şi-un chiu
Din ceruri până-n iad!”

Ia cetește matale mămucă ce v-o zâs strămoșul vostru cu cușmă și ce-o ajuns învățătura lui în ziua de azi!