Hai la vot, la vot, la vot/ Dacă vrei s-o iei în bot!

Băi sorinache, nu știu alții cum sunt dar eu când mă gândesc la cum arăta bolintinul meu de fotare nu mă consider câtuși de puțin un dobitoc.

Adicătelea ’nainte de a cerșuli ștampuța și bolintinul am stat să cujet bine dacă să-l cerșulesc de la comiția de fotare.

Șâ m-am gândit io așe: dacă vreunul din aiștea de-s la ciolan sau care vor să hăpăie tăt ciolanul DĂ careva ceva. Și nu mă meditam la vro șpagă neimpozabilă, un mic simbiotic țapului de bere, o pereche de ciubote sau vro găleată goală.

Nu, nu!

Mă gândeam dacă DĂ ceva bun din interiorul ființei lor (nenorocite și iremediabil afectată de boala puterii) astfel încât CETĂȚEANUL URBEI să aibă dreptul la traiul acela decent înscris fundamental în fițuica aceea violată Kama-Sutrian ce poartă numele de Com-s-ti-füție.

Adică să DEA LEGI bune și HOTĂRÂRI bune prin care locuitorii cetății să aibă locuri de muncă, să aibă o sursă de venit, un picuț de asistență medicală, ceva învățătură la copchii sau iluzia siguranței publice.

Ș-am concluzionat că NU DĂ!

Atunci am cerșulit bolintinul, m-am baricadat în toaleta aia de fotare, ș-am făcut cu ștampila taman cum mi-o ieșit la cugetare. Adică prima dată NU ș-apoi încă o dată pe DĂ.

Da cât am stat io acolo în wc-ul de votare (c-așa mi-era de greață ce sunt nevoit să fac) am senzaționat dintr-odată o angoasă teribilă transformată într-o panică teribilă când am conștientizat cam ce-o să ne facă Băsăscu la tăț’ ceia ce-or să fie găsiți cu timbrulețul RDPR pe reversul bolintinului identitar.

Ș-atunci am mai luat-o o dată la ștampilat bolintinul de fotare, că tuș pe ștampilă mi-o pus komisia cât pentru zăce buletine, nu de alta dar să se vadă de la Kremlin transparența opțiunii plebiscitare.

Ș-am luat-o în același sens antiorar in timp ce rosteam o invocație retorică la adresa lui băsăscu și compania, rostită pe un ton fierbinte și panicat asemenea celui cu care se ruga IOB la Domnul Zeu să nu-l mai urgisească că s-o săturat de austeritate ca de mere pădurețe.

Ș-am mai pus încă o dată pe … NU DA, domnule băsăscu, că suntem noi, Lăscărică! (gândindu-mă la ce ciuruială ne-așteaptă pe toți ceia ce-or semnat în copia listei electorale!)

Amu când am ieșit s-o văzut ce potlogărie am făcut pe bolintin chiar dacă l-am expediat în urnă cu iuțeala cu care se deplasează bosonul Higgs. Da de unde secretul fotului, că erea aclo un ciclop de purta un sângur ochi în frunte, împrumutat de la Horus, cu care se binocla la hârtiuța ta din mână, apoi se încrunta la tine, făcea o liniuță într-un vocabular ș-apoi punea mâna pe telefon și suna probabil la mama draaqului.

La mine o văzut că am ditamai 4 ștampile, mi-o arătat cu deștu’ index în dreptul obrazului și mi-o spus că sunt neserios fiindcă am votat multiplu de 4 ori și că o să belesc eu pla după ce achiziționează cu 2 meleoane de galbini, softul ăla antifraudă.

Așa că m-am dus iute acasă ș-am încercat să dezlipesc timbrul doveditor dar n-am reușit. Cred că cei din comiția de fotare mi l-o lipit cu superglu, așa că n-am reușit decât să-mi găuresc bolintinul.

Cum tremuram din toate încheieturile de teamă m-am înfricoșat și mai tare așa că am aruncat bolintinul identitar în foc unde-o ars cu tăte ștampilele alea de la ultimele 30 de fotări.

Am crezut c-am rezolvat problema dar azi când m-am dus la postu’ de poliție să declar buletinul perdut, mi-o tras dom’ polițist-șăf o amendă de 500 de lei ca să mă-nvăț minte altădată să fiu mai grijuliu cu actele de identitate.

Mi-o zâs că pot să plătesc în 24 de oare o giumatate din amendă, la perceptorul de la primărie.

Atunci fuga-fuguța am adunat toți banii de prin casă, am spart pușculițele de la copchii, i-am luat banii de franzelă de la nevastă și cei de bere din fondul FSN* da’  tot n-am strâns decât vro 46 de lei și 31 de bani**.

Cum n-am putut să sting debitul fiscal de la premărie, preceptorul o vrut să facă poprire pe venituri da o căutat în registre și o găsit ciu-ciu venituri pe care să le poți urmări fiscal.

Atunci nu s-o lăsat ș-o scris cu plaivazul dispoziție de sechestru asigurator pe ce-o găsit la îndemână, adică pe capra ceea din curte de dăde la copchii câte-o giumatate de litru de lapte. Zis și făcut, o luat capra de funie ș-o dus-o la primărie unde-o închis-o în arhivă.

Copchiii o-nceput să bocească, nevasta să mă suduie cum că cică-s molâu ca un snop de popșoi și cică să fac ceva.

Am făcut io ceva da’ mai bine nu mai făceam. Adică m-am prezentat cu cei 46,31 de Ron, plus o coșarcă de barabule noi săpate iute de pe tarla, la dom polițist-șăf ca să facă cumva și să rupă procestul-vrembal de sancționare contravențională.

Amu’ de unde draaqu să fi știut eu că le-o pus la tăți prin birouri camere video care-nregistrează și zborul muștelor.

Așa că dom’ polițist-șăf o chemat SPIRU, care o vinit, m-o pus să dau declarație și mi-o făcut dosar penal pentru tentativă de dare de mită.

Amu i-o stau pe prispă și fumez o țâgară (ce i-am cerut-o la un mascat de la SPIR) și mă întreb asea ca omul:

Și fotat, fără bolintin, amendat, fără capră și în divorț. Bașca dosarul penal ce-o să primească rezoluție de trimetere în fața giudelui.

D-altă dată să nu-mi bag eu powla în votările voastre?

------------

* FSN – fără știrea nevestei

** a draaqului coincidență – egzact ca proțentele și sutimile prezenței de la plebicist!