Ei
aș!
Ai
vrea, mămucă, să se priceapă la poantă toate babeturile aflate-n plictis
neocupațional și tot koorvetul frigi(di)an?
Las’ așe pe ingliș pidgin cu aluzii străvezii la nervii
și apucăturile ceolovekului iritat, măcar pentru simplul fapt ca să nu se
ginească prostalăii din sere-i.
Cine
are de pricepit cam ce se urmează bine, cine nu, lasă-l să behăie ca proasta-n
târg!
Matale
te flagelezi, mămucă, cu iluzia gândului că rusalăul lasă vreodată o poliță
neplătită? * Nu, mămucă! Toate la timpul lor și cu mecanismele lor. (de dare a
focului)
Văzut-ai
că pân’ la urmă toate desuurile referentului au cromatica
intereselor străine și niciunul adumbrind a neaoșa izmană?
Pe
eternul trunchi al răsbelului rece dintre Urs și Sam- vânătorul de grizzly, se
încropi de-o mizanscenă mioritică, reprezentație jalnică a consacratei
impotențe rumânești.
Un
teatru de păpuși cu Crinuleț&+Victoraș în rolul băieților buni și cu
Matrozul ofilit pe post de Drăculea.
Cu
maeștrii sforari pitulați în spatele Chartei internaționale a Drepturilor
Omului Șmecher și cu Tichiuță, a Declarațiilor universale a Dreptului „C-așa
vrea mușchiul meu” sau în spatele falansterului globalist denumit generic și
anapoda prin „demoskreitos-ul” dulce și iluzoriu al falimentarilor elini.
Iar
în loc de chorus antic – o pleiadă de derbedei oiropeni – Anhela, Barrosano,
Viviana -îngrijorați aidoma babelor
panicate de ipotetica mișcarea în câmp gravitațional a bolohanului de sare.
Dar
ca să nu mai lungim vorba din motive de paupertate lumească, ți-aș bate amu’ o țârucă obrazul, mămucă:
Zâcei
amu vreo câteva calende că în Rromanica trebuie să primeze legalitatea metodei
democratice în fața parului parietal și te declarați fățiș adept, până la
moarte și dincolo de ea, în temeinicia votului liber exprimat.
Ei
bine, cum e cu votul , mămucă? Ia-ți acum buletinul de vot, mototolește-l
bine-bine de tot să nu-ți agresioneze epiderma kurului și folosește-l în mod
unic și igienic. Abia acum se dovedește că dreptul de vot este un drept
constituțional cu o singură utilizare!
Și
nu pot să nu-mi reprim cu ciudă o concluzie istorică: ai văzut că tot ciudații
de-și dau binețe cu salutul Horaților AU DREPTATE când propun ca ultimativă
metoda panzerfausturilor și a schmeisserelor? Matale spuneai că tușul ștampilei
are efect cumulativ mai pronunțat decât o lovitură de RPG.
Na,
acum! Kakă-te pe principiile matale democratice că de slugoi, lefegii,
impotenți și trădători e plină Miorița. Cu cin’ să
faci treabă gospodărească în absurdistanul blegos și mămăligos? Cu Crin? Cu
Victor? Doi Fraieri (cu F mare de la Kilogram) care nu-s în stare să-și încheie
nasturii de la șliț? Auzi la ei strategie – să construiască Țară mândră ca
Soarele de pe cer folosind chirpici! Inconștienți patetici! Iar după ce au
reușit să înalțe o cotineață numai bună de adăpostit cățeii maidanezi, s-au
trezit s-o măsoare cu ruleta permanentă!
Maaare
bombalăi! Păi orice om cu capul pe umeri întâi se grijăște de asigurarea
materială după care începe să clădească. Băietanii ăștia, „strategii” lui
Pyrrhus, întăi trebuiau să REFORMEZE legislația electorală. Te piși pe tine de
râs despre ce fițuici au fost în stare să trimită la CCR! Auzi la ei cică
persoanele cu CI/BI expirat să nu fie pe liste! Unde spune Victoraș? Dar tu,
măi crinuleț mahmur de beția puterii, ai cetit în toate lejile alea electorale
că nu spune NIMIC despre VALABILIATEA ACTULUI DE IDENTRITATE chiar la momentul
exercitării votului, darămite la momentul înscrieri în liste. De Registrul
Electoral care trebuia implementat de pe timpul lui Decebal s-a auzit? Da de
Cartea de Alegător?
Acum
stau băietanii și se jeluiesc despre cum i-a fentat matrozul îndărătul unor
vicii legislative. Ce vicii legislative să mai invoci la o pleiadă de normative
de tot kăkatul. Victoraș doctorașul – a auzit poate de principiul dreptului
roman care spune că orice nu este interzis este permis?
Întâi
trebuia asigurat un cadru legislativ BETON, cu prevederi exprese - permisive și
restrictive - și abia apoi de bătut tam-tam-urile luptei politice din junglă.
Acum
e prea târziu! TOO LATE! Cum ar spune nepoțeii lui Șecspir!
Dar
nu e prea târziu pentru cei cu inima curată, „ciudații” metodelor radicale și
dureroase!
Până
când se va naște OMUL.
Până
când va apărea LIDERUL.
Până
când se va ivi MESIA.
Ca
să facem cu toții o ȚARĂ MÂNDRĂ ca SOARELE DE PE CERIU!
(cu
låbagii triști, impotenții, bufonii și păcălicii de-și spun ei că-s „elita
politică” a națiunii nu poți construi decât un teatru de păpuși jalnic!)
Hut
=; Hut
=; ,
kamaradă mămucă!
----------
*Ai văzut cum s-o strecurat Matrozul în
Bocovina la monastiri? Ca un șobolan fricos. Fără sfoară-n țară, fără oi pe
dealuri, comitet de primire alcătuit din lingăi, ode, mulțimi, ovații și
aplauze.
Nica!
Iel, măriuța lui și doi-trei derbedei de la sepepe cu ochii mari cât cepele.
Oare de ce i-o fi frică la Sailor? Nu mai e Barbatul ceala viteaz și neînfricat
care făcea băi de mulțime?
Probabil
fiindcă știe și el (l-o informat mormonii americaniși de-or fost în comiția
Warren) că nu-ți trebuie prea mulți adepți ca să dai foc la un cojoc. Doar așa
unu – doi lupi singuratici aidoma lui Brejvik - și care au ajuns soteriologic
la concluzia că, în astă viață, au o misiune înaltă de îndeplinit. Ceva cam cum
spunea un alt nepingelit, unu pe care-l chema Abbey da’
nu era câtuș’ de puțin popă:
„A
patriot must always be ready to defend his country against his government.”
Acum
guvernare nu se refră la cabinetul lui victoraș ci se generalizează la întreaga
b„elită politică” – you know, mănucă – låbagii, impotenți, lefegii, slugi,
lachei, căței, mișei, derbedei, etacetera…
=========================
=========================
Pierderile
colaterale, mămucă, …
…
au fost dintotdeauna adiacente fenomenului pulverizator al rebeliunii spontane
și necontrolate. E un eveniment aparent arbitrar cu acumulare sinergică, aidoma unei avalanșe penibile produsă
de un prostalău ce s-a Băsit repetitiv și hiperdecibelic în țurțudanul nins al muntelui.
Io
[n.a] n-am vrut câtuși de puțin să te cadrez la categoria
lefegiilor ci voiam să-ți creionez superficialitatea credinței matale în utopia
vetustă a statului de drepți.
Însă
lefegii, slugoii, cățeii, lacheii și derbedeii care căpușează toate structurile
hotărâtoare ale nației, ca să nu pățească rușinea ocarei „lezmajestuoase”, se
chitiră să alcătuiască legi și reguli deșucheate prin care popülimea le
datorează veșnica pomenire respectuoasă asociată necondiționat cu împământarea
unui genunchi, în simultaneitate cu frământarea slugarnică a cușmei în
propriile mânuri frânte întru implorarea iertăciunii boierești.
Ei
bine, mămucă, tocmai aceste (ne)reguli statornicite anapoda nu-și au nici un
rost într-un eventual iureș furibund spre luminița palidă ițită la portalul scăpătând
din catacombele postdecembriste.
În
funcție de evenimentele plebiscitare recent isprăvite mă consideram îndreptățit
să pun semnul egalității între eficiența votului democratic și efectul inedit
al frecției galenice la un chicior de lemn.
Pe
cale de consecință îmi afirmam nestrămutata convingere în necesitatea obiectivă
și istorică a metodelor specifice „Kurvelor de sacrificiu”. (adică spre binele
cetății, adunăm toate kurvele virginal mironosite din politică, administrație,
mass-media, societate civilă și … le sacrificăm fără prea multe regrete din
vârful stâncii tarpeiene.)
Știu
că e pacat-pacat* de la Domul Zeu al nemuritorului Pigment ca să rostești măcar
o asemenea tendință ocupațională, dar, mămucă, ALTĂ CALE NU MAI ESTE.
Căile
alternative ale celorlalte șase peceți au fost cercetate, încercate și parcurse
până la capătul fundăturii. Nu mai rămâne decât ‘Pocalipsa vulgului având ca
metodă predilectă parul în frontalul instituțional și 7,62-ul în temporalul
decizional.
Uită-te
prinprejurul nost și vezi că fenomenul ia amploare în tot arealul european:
sârbii au prezident propulsat de nepoții cetnicilor, în Franția imperatorului
Buonaparte - Măriuța lui Ionel Creionaș ajunge a treia spiță de la rotișica hexagonală,
în falimentara Eladă niște băietani se extaziază profetic privind la Auriul
crepuscular al unor noi Zori. Nu mai spun nimic despre Norvegia prezidentului
Woodrian carele-l scoase și-ntreg la minte pe Anders și-l făcu aproape basma
curată cu numai trei intervale sabatice de pârnaie.**
Dacă
ne mai uităm la delirurile revanșarde ale noii drepte și ale gărzii hunice,
susținută fățis de parlamentari ugro-finici, ugro-europeni și ugro-americani,
vei ajunge la siguranța (de 50Ah) că
fenomenul naționalismului extremist, având ca punct cert de origine actuala
criză economică și socială, își are cursul necondiționat trasat de-a lungul și
de-a latul imperiului lui Buramista-celtoctonul. Măcar ca o consecință firească
a principiului mecanic al reacțiunii cu aplicabilitate generalizantă și în
sociologia istorică.
Doar
cine este sau vrea să fie orb se mai poate amăgi cu speranța unei rezolvări
pașnice a disoluției autorității de stat și a depășirii impasului istoric în
care s-a împotmolit căruța mioritică.
Aceasta
este convingerea mea fermă care are ca punct de fundament incontestabilul
indice sociologic – pișulețul de dimineață – pișuleț matinal cauzat de noaptea
albă destinată aprofundării istoriografiei anilor 1935-1941.
Dar
pentru matale, mămucă, obicinuită îndeobște cu aritmetica evidenței cifrelor,
presar în monolog rezultatele recentului
sondaj (mincinos – offcorse!) al unui constifüt de cercetare a opinie publice.
În carele se trasează mai multe surprize anteelectorale:
Prima
ar fi că stânga socialistă, ca doctrină, mai are adepți declarați doar vreo 17%
din boșorogii pensionari. ( atâția probabil or fi boșorogii pensionari militari
din sindicatul foștilor mâncători de kăkat cu apă rece al dogarului căruia,
pentru economia temporală, mai bine-i numeri doagele fixe decât cele sărite din
cercuri; restul foștilor adepți komsomoliști fie or fi dat colțul de-atâta trai
bun, fie nu mai pot să grăiască de foame)
Apoi
forajul sociologic mai zice că hăhăitul-ciuruitor ar fi la inima a 23% din
electori, dar cum am impresia că taman Popey cel viteaz - 7 guverne dintr-o
ciuruială - a mecenat diamantele din vârful sapei de foraj a opiniei, nu-i dau
mai mult de 13 %, taman atâta cât a avut la referentul mânărit prin șmen
internațional.
Apoi
mai spune că peneleul securiștilor cu grade mari ar fi în grațiile a 12 % din
șeptelul maimuțelor electoare, peremeul plutonierilor de meliție cu-n 2% nu
sare peste ștachetă, la fel și peceul securiștilor - merceologi din țarcul varanului.
Dacă
facem un calcul sumativ dă cam așa: 17% stângaci-melancolici de-ai lui Ilič +
13 % ciuruiți prin hăhăială bășinoasă + 12% „oameni de afaceri cu statul” de
mucava + 2% plotoneri care nu și-au luat rudotelul +1% contabili de colhoz dă un total de 45
proțenturi. Cam pe-aproape cu cifra de la referentul ce s-o metamorfozat subit
în hârtia igienică cu strat triplu și
balsam marca Schengen pentru ocrotirea sensibilității noadei Barrosane a lui Anhela și Gordon.
Unde
or fi restul de 55%? Care e aproape egal cu numărul respondenților (59%) care
au afirmat că referentul nu a fost kosher.
Hai să mai tăiem***
d-aici un număr de 10% privitori la DDTV și noră kurdefer (KuFe – cum s-ar nota
simbolic în chemnestria unchiului fiului informatorului) pentru mama-soacră cea
infinit mai acră ca moarea de la curechiul milisăuțenilor, plus un 5% semnificând
tribul călăreților bastarzi descendenți din … coapsa lui Attila și mai rămâne
un neelucidat și misterios 40% a căror intenție de vot este cu predictibilitate
spre dreapta, cu tendință evidentă către extrema dreaptă. (cel de-al doilea
calup al chestionarului atestă evidența faptului că 34% din electori sunt de
orientarea mâinii ce în Coran este destinată hranei curățeniei și sfințeniei****.)
Vorba
lungă – motiv de sărăcie ateistă și belșug clerical:
În
viitoarea legislatură vom vedea, în premieră postbelică, un partid parlamentar
naționalist!
Premieră
urmată necondiționat de repetabilitatea mai mult sau mai puțin calchiată a
vremurilor sus-menționate.
Ne
place sau nu ne place, acesta este mersul de nezdruncinat al adevărului istoric
de-a lungul spiralei sale obiective.
Fie că le place sau displace lefegiilor,
slugoilor, derbedeilor, cățeilor, mișeilor și lacheilor*****, dar vremea Marii
Dări de Seamă se apropie cu pași tupilați efectuați în ritmul marșului Radetzky.
Acuma
mă rog să n-am dreptate măcar parțial și să-njumătățim prin eroare gnosa füturistă,
măcar în ceea ce privește acumularea acelei mase sociale critice, condiție
necesară și mai ales suficientă pornirii tăvălugului vindicativ.
Singura
posibilitate de evitare a pre-destinului și de evadare într-o ipotetică cetate de
scăpare este ivirea acelui ÎNȚELEPT, acel ILUMINAT isvorât din conștiința
neamului și care să răspundă la imperativele necondiționate ale nației.
AM
ZIS!
----------------
[n.a] – definit în general
prin atributul astrofizic de satelit al lui Iupiter –Zeus;
*
cum ar țâpa o bibilică biblică;
**
sau trei perioade de cantonament intensiv - cum ar zice AdrianNa – bloggerița;
*** „–Mai taie din ei, dă-i dreqului!”
****
stânga e, în opinia muslimilor, menită necurățeniei. Dar chiar dacă te-ai
zgâriat o țâră în ghimpii premoniției revanșarde, eu am ocrotit sensibilitatea
tactilă a Vai de Kurului Matale, mămucă, sfătuindu-te condescendent să
utilizezi tot mâna de ideologie stângă la ștergerea kurului dar prezervată
organic cu ajutorul buletinului de vot mototolit bine-bine de tot;
*****
mămucă, dacă tot zâci că ești în breaslă, îl știi pe un potlogar, unu MARICEL
de la pupătorul de Suceava? Uăi, da aista-i un derbedeu de-o nesimțire
crâncenă, un bortar tupeist cu o nerușinare de jidan necircumcis.
Am
căutat o țâră prin plasă să-i adun sumativ zecile de mii de eurodinari
șeicăreni și sutele de meleoane de cocoșăi pamfilieni primiți deampülea de la ’Nalta Poartă în contrapartidă cu haznalele de
osanale imunde vidanjate voluntar cu polonicul și ce crezi că descoperii?
O
scriitură ciudată, de-amu’ opșopt de ani,
avându-l ca scrib-tâlmaci pe unu’ Lupu’. Ei bine
aista așa
de meștesugar o fost la tâlmăcirea viitorului încât l-o încondeiat nu numai pe
maricel dar le-o făcut o pictură (Lupu o fost de calificare pictor!) la tățî
slugoii, derbedeii, mișeii, cățeii și lacheii din fițuicile locale – denumite
pompos – ziare de atitudine - nemernici care
se masturbează cu apreciativul nemeritat cum că sunt sortiți ca să fie …
„formatori de opinie”.
Da-i
cam lungă încondeierea literară pentru un editorial ce o-nceput să pută a
arhaism, așa că mai bine-l păstrez pentru data aviatoare când fickakopf își
etalează iar în agora urechile clăpăuge și privirea duioasă de BOU tălâmb –
concomitent cu emiterea mugită și sentențioasă a altor adevăruri irefütabile și
indezirabile izvorâte din adâncul conștiinței sale suino-câinească de factură șeicăreană.
De
ce te-ntreb dacă-l știi e pentru un kamarad de-al nost care vre’ să știe neapărat unde lăcuiește Boul Bălții – în
Burdujeni sau ș-o tras, din stipendiile potrocalii, un alt castel mai sus în
deal? Kamaradul o zâs că vre’ să știe
neapărat, prima din curiozitate că bunic-su o luptat în WW I la Mărăști și
Oituz iar a doua așa la „oha” că doar se-apropie Krač1 și vre’ să meargă kukolinda la Poarta nouă a Boului ca să-l
interpeleze retoric: „Ne dați sau nu ne dați?” Dacă știi cumva egzact numărul
de la staulul unde rumegă BOUL, zi, dar așa mai pe șestache să nu se prindă
prostalăii ceia știi matale de unde. Lasă la căsuța poștală de la blog pardon,
bloc, c-o să treacă unul-altul incognito ca să ieie răspunsul Co. rect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu