Nu încercați să opriți plăcile tectonice!

Cum se vede din asepticul meu turnuleț de fildeș zbaterile sterile ale acestor Munchauseni efemeri?

Păi, exact așa cum se vede un mușuroi de termite africane, privit de pe Stația Spațială Internațională.

Geaba se frăsuie JWK, geaba se frăsuie drojdiera stalinistă – Luisa Monik Gherghescu, geaba se bulbucă tot felul de danileți, matileți și făcăleți, geaba se agită prapagandistic cohorte de lachei, slugi, cozi de topor și lingăi de clanțe, năimiți pe spezele unor puteri străine, ostile României.

GEABA! Căci ceea ce nu poate conștientiza mintea lor cea mononeuronală, sufocată de avariție și parvenitism, este DIFERENȚA ENORMĂ DINTRE TIMPUL SOCIAL ȘI CEL ISTORIC.

Timpul social este cel vulcanic, tumultuos, patetic, dătător de emoții și senzațiile știrilor în prime-news. Timpul social se măsoară în minute, ore, zile, nopți ( da, da! căci poate fi uneori și „Noaptea ca Hoții!”). Timpul social se măsoară în luni – necesare lecturării a 2,5 pagini scrise în cea mai limpede și neaoșă limbă wallachă, se măsoară în ani sau cincinale. Atât. Timpul social se reduce cam la lungimea, lățimea și grosimea (de obraz) a unui mandat presidencyal, sau a unui mandat de Putoare adormită în băncile Dormitorului Parlamentului. Timpul social este timpul „ctitoriilor mărețe” din mucava, lut, nisip sau kleidemmuci, ctitorii falnice a căror finalitate constă în ruină necondiționată și desăvârșită uitare..

Timpul Istoric, în schimb, este Timpul Mare, timpul-breloc ce-l poartă zeul Cronos la legătura keylor cu care face și desface, fereacă și deschide tot felul de evoluții istorice de anvergură, de lungă durată.
Timpul istoric este plictisitor și anost, aidoma unei imagini satelitare a Antarcticii, luată în perioada unei glaciațiuni.

Timpul istoric are ca unitate fundamentală Deceniul, nu are submultipli, iar multiplii sunt jubileele, secolele, mileniile și erele.

Timpul istoric este cel ce consfințește mersul implacabil al unor evoluții sau involuții CE NU POT FI ZĂGĂZUITE în nici un fel de micimea cohortaelor Munchausenilor efemerității.

Timpul Istoric generează și susține acele evenimente ce se produc cu lentoarea mișcării aisbergurilor, evenimente a căror  exactitate și predictibilitate se aseamănă mișcării plăcilor tectonice. Nu  le poți opri, orișicât ar manifesta loazele hashtagiene, în târguri, piețe și oboare, pe poduri, sub poduri și în tuneluri rutiere, agitând pancarte haotice și ilogice, purtând mesajul șocant: „OPRIȚI PLĂCILE TECTONICE!”.

Macrocronologia își pune amprenta inconfundabilă  asupra fiecărei etape microcronologice. Timpul implacabil, în curgerea lui, pune garanția stabilității evolutive chiar și asupra acelor evenimente izolate, secvențiale, care privite sub aspect microcronologic, par a fi sortite hazardului sau liberului arbitru.

Wrong!

Ceea ce trăim în aceste zile reprezintă o microcronologie care, în mod cu totul întâmplător, îi are drept protagoniști pe pigmeii, gnomii sau piticii de la pnl, alături de furnicile, purecii și păduchii de la psd. Plus adăușag picant de pe la alte ordine și încrengături de insecte,  moluște sau viermi.

Însă, ce nu pot realiza acești veleitari protagoniști ai unor „epopei eroice” de anvergura Poveștilor Baronului Munchausen, constă în MERSUL IMPLACABIL AL EVENIMENTELOR CĂTRE finalitatea lor antestabilită în mod obiectiv.

Degeaba se sforțează Iocannis dimpreună cu troglodiții aciuiți în poiana lui Iocannis, să se opună mersului societății în ansamblu, căci efortul lor este în van, zadarnic.

Degeaba se opintesc niște trepăduși în ținute gri-petrol să se erijeze în Demiurgi, căci rolul lor creator, în ansamblul Macrotimpului, se aseamănă rolului muștii la arat, din celebra fabulă a lui Donici.

Co & Ko & Compania sunt doar niște muscoi albăstrui, debilizați și senilizați de boala Puterii Absolute, care stau între Coarnele BOULUI CRONOS și-și închipuie ei că… ARĂ EVOLUȚIA.

(n.r. ară pe pi**a mamei lor, nicidecum evoluția socială).

După cum la fel de adevărat este că degeaba se frăsuie micimanii de la psd să cotească, să varienteze, să scurtcircuiteze calea și drumul pe care se scurge mersul în ansamblu al societății. Ce e a lor le este în frunte pus și, dacă e să scrie Jilava pe fruntea lor, atunci Jilava va fi locul lor de cantonament.

În atare condiții, apare mai mut decât evident faptul că societatea, privită ca ansamblul cumulativ al factorilor ce definesc o comunitate umană, NU POATE FI OPRITĂ DIN EVOLUȚIE.

5 ani de dictatură ai Reishführerului Klaus Adolf Johannis înseamnă exact o fărâmă de nisip în marele ocean de nisip al lui Cronos.

Cei 10 ani de Bulibășeală ai Pyromanului marseillez - Matrozul Planetar și Călăfătuitor Galactic - înseamnă exact Φx Πx.

După cum tot aceeași rație cuantificată o reprezintă și cele 2,5 mandate ale lui Ivan Ilici Kaghebescu – malefică și funestă emanație a solstițiului de iarnă din 89.

Tot cât un firicel de praf în adierea vântului îl reprezintă și cei 29 de ani de neo-socialism de caviar, mimetizat în capitalism de cumetrie, rapt, japcă, furtișag, cotișag, represiune și intimidare.

De la mine din turnulețul meu aseptic de fildeș, aceste efemerități microscopice și insignifiante, se disting doar la o observație atentă, efectuată cu ajutorul telescopului Hubble.

De la mine din turnulețul de fildeș se vede clar poteca destinului progresiv, cea ce se întinde pe decenii, jubilee și secole.

Ceea ce-și închipuie că fack acești patetici și jalnici trepăduși ai clipei trecătoare nu reprezintă altceva decât Deșertăciune.

Cea definită de Eclesiast în a sa Panoramă a deșertăciunilor.

post script: peste vreo 50 de ani, strănepoții noștri se vor întreba cu hilară candoare: „Iohannis ce a fost? Toboșar?”