Revista blogosferei judiciare

Of course, orice sinteză a blogosferei de profil nu poate începe decât cu… Saltimbancul și Bufonul Nepereche al Systemului Paradelii Protocolare. Ei bine, iacătă cât de nemulțumit e Cristi VasiRică Venturiano  – Fante de Colentina și cicisbeu al Coliviei Stanciu Button – despre faptul că un politruk îl asemüiește cu un șobolan. Bineînțeles, drept contraargument infailibil, clasicul leitmotiv al sutelor de ani de școală ai danileațului și al miilor de examene trecute târâș-grăpiș, pe coate și genunchi. Însă, în subsidiar, din Arena Agorei cele inepte și nătângi, popülimea cea nerușinată consideră ca exagerat apelativul duios ce i-a fost adresat danileațului: ȘOBOLAN. Căci, trecând peste componenta peiorativă, a fi ȘOBOLAN presupune o anvergură comportamentală ce presupune un anumit spirit de Lord Warrior. Cum să-i spui ȘOBOLAN lui danileț, a cărui alură comportamentală abia atinge standardul unui șoricel poltron, leșinat de frică, ce-și ițește mustețile spilcuite din grotele imunde ale catacombelor paradelii judiciare și lansează câte un chițăit patetic de jenant, scârțâit anemic ce se aseamănă smiorcăielilor unui adolescent retard, declamate în budoarul vreunei arzoaice nesatisfăcute?

Însă, tot Marchizul de Vatra Dornei, Viconte de Colentina și Grof de Koloszvar, se opintește el să scoață pe sfincterul guriței, din adâncul minții sale cele negre, goale și adânci, asemănătoare unui furnal abandonat, ei bine, să scoață un paralogism demn de Cascadorii Râsului. Iaca Genială Perlă scornită de Fantele cisisbeu: „Asistăm la o fractură între două generații: cei care se luptă pentru stomac și cei care se luptă pentru drepturi”. 

WOW! ADÂNC! (din adâncul minții negre… ș.a.m.d.).

Presupunem enunțul ca având valoarea pozitivă de adevăr. Și începem să acumulăm argumente justificative. Așadar, avem o primă categorie de „luptători”: anumite Canalii ce-și zic ei că-s Slujbași ai Adevărului, dar, în fapt, cu lejeritatea CRIMINALĂ cu care au abdicat de la menirea nobilă a Judecătorului Deuteronomic, s-au transformat în veritabili PRECUPEȚI AI DREPTĂȚII  iar JUSTIȚIA, din concept absolut și intangibil, au transformat-o într-o marfă perisabilă pe care o neguțătoresc în sălile Templului, printre neguțători, cămătari, vameși și farisei.

Ei bine, acești Apostați ai Cultului Temidei, se știe că se luptă pentru BURDIHAN, nu pentru stomac. Căci apologia burdihanului înseamnă să semnezi memorii întru aplicarea nediscreționară a creșterii salariale de 18% din vara anului 2016. Burdihan înseamnă această scânceală ipocrită, știindu-se că declarațiile de avere de pe site-ul CSM abundă de sume oripilant de nerușinate: 150.000 – 250.000 de gologani nouți rrumânești. 
Tot apologia burdihanului înseamnă atunci când GUNOIUL JUDICIAR suge ca nesimțitul la țâța bugetară parale de chirie și transport, atunci când NESIMȚITUL are serviciul în Bucale și locuința în Popești-Leordeni sau în Bragadiru.

Asta fiind valabil în Sud. În Nord, în Bukowina, nesimțirea se traduce în purcoi de bănet de cazare, atunci când ai serviciul la Vespasiana de Apel Suceava iar toată cârdășia neguțătorilor judiciari și-au tras cartiere întregi de viloanțe în Șcheia (localitate limitrofă Sucevei – precizare pentru neinițiații în topografia bukowineană).

Tot cult idolatric al burdihanului nesățios se cheamă atunci când Canaliile, Lichelele și Secăturile judiciare, ce răspund la apelativul nemeritat de „MAGISTRAT”, își aduc spre decontul casieriei instanței picăturile de nas, aspirinele, pampersul nepoților, prezervativele și anticoncepționalele. E NESIMȚIRE ABSOLUTĂ să faci așa ceva în văzut sărăntocilor, care n-au NICI O SURSĂ DE VENIT STABILĂ și sunt condamnați la închisoare pentru neplata unor obligații legale.

Și tot despre TUPEU ȘI IMPERTINENȚĂ abominabilă este grăire atunci când se iese buluc, cu aplomb de baragladină bocitoare, pe treptele Templelor Neguțătorelii Judiciare, ca să se manifeste camuflat împotriva implementării conceptului de răspundere materială a „slujbașului adevărului”.

Cam ăștia sunt prima categorie de … luptători.

Acum, ia să vedem și categoria donquijoților rupți în kur, sărmani, flămânzi, speriați, intimidați, paradiți dar care nu au abdicat de la sistemul valorilor ce le-a fost sădit în caracter, prin educație și instrucție. Ei bine, aceștia se luptă pentru acele concepte fundamentale pentru care, acum 28 de ani, în acel bizar solstițiu de iarnă, vreo 1.165 de frumoși inconștienți și-au pus viața zălog ca să se dobândească dreptul la libertatea de exprimare, la libertatea de asociere, a conștiinței, a dreptului la liberă circulație sau a dreptului la un proces echitabil.

Ei bine, spre deosebire de cei 4.850 de  BURTOȘI RĂPĂNOȘI din MJ, spre deosebire de cei 2.650 de OBEZI PĂDUCHIOȘI din MP, agora cea ineptă se luptă cu ghearele și dinții pentru libertatea personală și siguranță, pentru libertatea de exprimare, pentru ca acele valori fundamentale, iszvorâte din Carta CEDO și Constituție - proces echitabil, egalitatea armelor în procesul penal, system judiciar bazat pe contradictorialitate, „nullum crimen sine lege”, „ne bis in idem”, „in dubio pro reo” etc. să nu rămână la stadiul de simple utopii distopice, veritabile „luxuri fundamentale” ale unei Ferme Experimentale în care „Toate animalele sunt egale dar animalele judiciare sunt mai egale ca animalele popülimii”.

În atare condiții, ca o concluziune a năroziei scornite de Fanfaronul Nepereche al Systemului Neguțătorelii Adevărului, se poate prezuma valoarea de adevăr al acestui paralogism:

DA! În Colonia Penitenciară și Experimentală Rroemenica, unii se luptă pentru DREPTURI iar unii se luptă pentru sațietatea propriului BURDIHAN. 
Cei din urmă nu sunt alții decât CANALIILE, JEGURILE și GUNOAIELE PROTOCOLARE, CE AU ACCEPTAT CA ADEVĂRUL SĂ FIE MISTIFICAT ÎNSPRE STRÂMBĂTATE, OBȚINÂND ASTFEL ULUITOARE ȘI NEMERITATE AVANTAJE MATERIALE PERSONALE.

Da, danileț, așa e! Asistăm la conflictul dintre cei ce luptă pentru principii, pentru drepturi, și CÂRDAȘII JUDICIARI ce luptă pentru CIOLAN, pentru salvgardarea râgâitului sățios al propriului burdihan!

 ================================================================

Revista Feisbucelii judiciare

Dau click pe FB-ul Lăcrămioarei Axinte, ca să cetesc de la „codul sursă” postarea despre anacronismul neguțătorelii dintre politruci la numirea porcușorilor de rang înalt. Am cetit angaraua ș-apoi n-am ce face și dau de rotișica mausului. Și m-am încremenit de uimire, la un topic ceva mai jos, apare în bătătura Lăcrămioarei Axinte o copchilă obraznică și impertinentă, înstruțată doar într-o rochiță răpănoasă și zdrențuită, fără papuci în picioare, fără colțuni, fără budigăi pe sub rochiță de i se vedeau… grațiile nespălate până-n urbea lui Militaru și Călin. Ei bine, mucoasa asta millennials, era cu nasul plin de muci, muruită pe la gură cu zeamă de cireșe, zarzăre și lut de pe malul Jiului, cu părul răpănos și vâlvoi, în care se-ncâlciseră vreo 2 duzini de ciulini, cu picioarele zgâriate de hârjoana ludică prin boschetele Forumului Judecătorilor Teleolteni și Transdoljeni. Ei bine, mucoasa impertinentă se suie pe gardul (a se citi Wall-ul) ce împrejmuiește bătătura Lăcrămioarei Axinte și se apucă de aclo să se scălămbăie, să facă semne cu palma și degetul mare în dreptul nasului (tipic infantilismului promoției admitere 2009 la INM) și să arate cu cealaltă mână semnul internațional al armoniei universale, materializat în degetul mijlociu erect.

Amu, treaba kosher e că Madam Axinte era în curtea ei, la o discuție academică desfășurată în compania unor Duomni și Duoamne, care erau îmbrăcați regulamentar – Duomnii în frac și joben iar Duoamnele în rochie de promenadă și pălărie ca a milostivei reginuțe Lisbeth a dooa.

Când o apărut nerușinata din Prazilia, o amuțit toată lumea de uimire, indignare și oripilare.

Mucoasa aia mică, cocoțată pe gard și șezând cu desuurile lipsă taman într-un taraș al porții, s-o apucat să-i insulte pe cei prezenți la colocviul neoficial, să-i fackă babornițe și boșorogi, să le bată opinca obrazului despre nuș ce promovări pe bază de referat, uitând că ea însăși N-A DAT PÂNĂ ACUM EXPLICAȚIE cu privire la esoterica potecă a succesului ce te poate propulsa, în 6 anișori, de la statutul de jude de judecătorie, la cel de jude de C.A.

Culmea hiperbolică a impertinenței puțoaicei millennials se conturează în momentul în care puicuța ulitură se încontrează la Găinile și Cucoșii cei Betrâni, încercând să-i învețe pe aceștia meșteșugul eclozării ouălor.

Și nici una, nici alta, le-o trântește de la opinca obrazului precum că ea … le este superioară ierarhic fiindcă… „are oi mai multe, mândre și cornute, și câini învățați, … și bărbați versați” (ceva cam pe acolo, în fine cine draaqu mai știe cum era Miorița)

Adicătelea toată scena intruzivă, de o impertinență nemaiîntâlnită, voia să sugereze că Simonica M.-Deepthroat ESTE SUPERIOARĂ oricărui jude din Rroemenica doar pentru simplul fapt că ea știe să facă un nemaiîntâlnit tremolo al limbii, în defazaj cu 3π/4 față de vibrația epiglotei!

Mult curaj nesăbuit mai poate avea în ea această generație lăpușnenană „Pro… dar mulți”, loaze multe, cu diplomă și extrem de costisitoare”!

Amu, față de neobrăzarea puțoaicei praziliene, Madam Axinte o dat dovadă de înțelegea superioară, rezervată doar spiritelor erudite, înțelepte prin natura experienței și a vârstei.

Da’ Io*, ca simplu Lup Ulițarnic, trecător inopinat pe lângă halucinanta scenă descrisă, aș avea un îndemn teoretic: să facă un EDUCATOR de prin Prazilia un pustiu de bine, să meargă pe malul Jiului și să taie de acolo o joardă mare din mlădiță verde de sânger. Apoi, cu joarda aia s-o caute pe Simona Marinaș – neobrăzata de pe wall – și să-i croiască la curul gol vreo 50 de lovituri, ca s-o învețe minte de altă dată să nu mai fie obraznică cu Oamenii Mari.

După ce-o altoiește pe impertinentă, să-i facă acesteia un selfie al curului și să-l posteze pe Forumul Judecătorilor din România, dimpreună cu moto-ul „Gura bate curul” aka „Copiii spun lucruri trăsnite”.