Heraldică Interbelică - Stema mijlocie a României Mari

Prolog: Sâc! Sâc!

Dintr-un motiv … neprecizat, ieri m-apucasem să repar marginile îmbinărilor unui document de familie – ”Diploma de Capacitate” a bunicului în profesia de contabil – anul 1925.

Apoi, când să o scanez în 4 secțiuni (diploma originală e 465 x 570 mm, deci mai mare decât standardul unei coli A2 - 420 x 594), văd că nu-mi încape în 4 porțiuni scanate, de dimensiunea A4, tocmai din cauza lățimii mari a benzii albe laterale și a acestei făloșenii de stemă oficială.

Interesant de văzut ce anume reprezenta această stemă.

Sursă bibliografică Heraldica României.

Și deslușim că într-adevăr este Stema României Mari, cea utilizată între anii 1921 - 1947.

Dar nu este Stema Mare, cea ale cărei elemente „sunt plasate sub un pavilion de purpură căptușit cu hermină, cu ciucuri și franjuri de aur, prins într-o coroană închisă”, aceasta fiind stema statului utilizată pe actele regale și pe actele internaționale.

Pentru autoritățile Statului și Armată se utiliza Stema medie:

 

Stema medie a României 1921

 Care sunt elementele de heraldică ce le cuprinde această stemă?

„Legea din 23 iunie 1921 precizează că stema României este alcătuită

dintr-un scut albastru, încărcat cu o acvilă cruciată de aur, încoronată, având ciocul și ghearele roșii, precum și un sceptru în gheara stângă și o sabie în cea dreaptă.

Pe pieptul acvilei figurează un alt scut scartelat cu insițiune.

În cartierul unu, pe fond albastru se regăsește stema Țării Românești: o acvilă cruciată, având soarele și semiluna de-o parte și de alta, toate de aur.

În cartierul doi a fost reprezentată stema Moldovei, pe fundal roșu: un cap negru de bour, având o stea între coarne și fiind flancat de un trandafir heraldic și o semilună, toate trei de aur.

În cartierul trei, pe fundal roșu, au fost contopite stema Olteniei (leul rampant, de aur) și cea a Banatului (podul de aur peste valuri naturale).

Cartierul patru a fost rezervat Transilvaniei: el este tăiat de un brâu roșu. În partea superioară, pe albastru, se profilează o acvilă ieșindă, flancată de un soare și o semilună. În partea inferioară, pe aur, au fost reprezentate șapte turnuri roșii, repartizate 4 ; 3.

În insițiune se regăsește stema Dobrogei: doi delfini de aur afrontați.

Peste tot a fost suprapus ecusonul sfertuit al familiei de Hohenzollern (argint în cartierele unu și patru și negru în cartierele doi și trei).

Scutul este timbrat cu coroana de oțel a României și este susținut de către doi lei de aur (simbolul Daciei și al Unirii din 1600).

Toate aceste elemente sunt plasate sub un pavilion de purpură căptușit cu hermină, având ciucuri și franjuri de aur și fiind prins într-o coroană închisă.

În partea inferioară a fost plasat colanul ordinului Carol I precum și deviza „NIHIL SINE DEO”, ultima pe o panglică albastră.”

Interesant de tot! Mai ales de urmărit pe parcursul istoriei modul în care apar aceste elemente de heraldică și ce anume semnifică ele.

Dacă în ceea ce privește reprezentarea Moldovei și a Țării Românești sub forma Bourului cu o stea în 6 colțuri între coarne, respectiv Acvila cruciată de aur, aceste elemente se regăsesc încă de la primele propuneri de Stemă, din timpul domnitorului Cuza, elementele heraldice ale Olteniei (ulterior și Banatului), Transilvaniei și Dobrogei, acestea se acumulează abia în timp.

În stemele din timpul lui Carol I, la 1866, în Stema Moldovei apare bourul cu steaua la care se adaugă o semilună la Crai nou, iar în stema Țării Românești apare lângă acvila cruciată un soare de aur. 
Tot în 1866 apare ecusonul familiei Hohenzollern (emblema scartelată), respectiv deviza ”Nihil Sine Deo”

Stema 1866

În stema din anul 1872, cele patru cartiere sunt destinate fiecare câte unei provincii istorice:
în cartierul 1 - Țara Românească - acvila cruciată, cu soarele alături, ține în gheare însemnele suveranității - sceptrul și sabia, 
în cel de-al doilea Moldova - identic bourul cu steaua cu șase colțuri și semiluna la Crai-nou.
în cel de-al treilea se înscrie „un leu încoronat, de aur, ieșind dintr-o coroană și ținând între labe o stea în șase colțuri, de asemenea de aur” - reprezentând Oltenia, iar cel de-al patrulea cartier cei doi delfini afrontați semnificând teritoriul de la Mare - din 1878 Dobrogea.
Tot în stema din 1872 se trece la flancarea stemei prin cei 2 lei rampanți, (anterior acest element fiind reprezentat de o femeie cu o „sica” în stânga și un leopard lionat în dreapta). Leii ce flanchează stema au coada între picioare. 

Stema 1872

  
Începând cu versiunea din 1881 a Stemei, Coroana ce apare în diferite structuri ale stemei este  Coroana de Oțel a României, turnată din oțelul unui tun capturat în timpul Războiului de Independență.
La versiunea din 1881 apare în partea de jos, sub panglica albastră, Ordinul Steaua României în grad de Mare Cruce.

 

Stema 1881 - 1921

Față de varianta din 1872 și 1881, Marea Unire de la 1918 a impus apariția în cartierul patru a simbolului Transilvaniei, reprezentat de o acvilă neagră cruciată, sub care sunt figurate 7 turnuri roșii, sub un brâu roșu..
Simbolul Dobrogei - delfinii afrontați sunt plasați în insițiune, iar leul din cartierul 3 nu mai iese dintr-o coroană și să țină o stea aurită cu 6 colțuri, ci acest simbol al Olteniei este mixat cu stema Banatului - podul de aur peste valuri.
Stema Moldovei suferă o transformare, întemeiată d.p.d.v. istoric și arheologic: i se atașează roza cu 5 petale (trandafirul heraldic) iar steaua aurită dintre coarne are 5 colțuri. 
Leii ce flanchează stema au coada ridicată.
În partea de jos a stemei apare ca element component  Ordinului Carol I în grad de Mare Cruce și Colan.
  
Versiunile stemelor din timpul lui Carol I au ca element central scutul sfertuit, timbrat de coroană. 
Versiunea Stemei României Mari din timpul lui Ferdinand I are ca element central scutul timbrat de coroană, dar în acest scut se află o acvilă de aur cruciată, încoronată, purtând sceptrul și sabia. 
Abia pe pieptul acestei acvile se regăsește scutul scartelat cu insițiune, corespunzător scutului sfertuit din versiunile de stemă Ferdinand.

Stema Mare 1921

------

Iar ca încheiere un element interesant al stemei de pe documentul vintage care inițiat această documentare:  identificând în stema de pe ”Diploma de Capacitate” toate elementele stipulate în legea din 1921, se poate constata că în partea inferioară, plecând dintre labele din față ale celor 2 lei, LIPSEȘTE colanul Ordinului Carol I iar ordinul în sine este reprezentat în partea de jos într-o formă mai mult decât stilizată.
 

Probabil, diploma deși este emisă la data de 1 oct. 1925, formularul tipizat necompletat al diplomei, imprimat la „Luceafărul SA București”, o fi dintr-o perioadă anterioară anului 1925, perioadă în care încă nu erau atât de limpezi chestiunile referitoare la noua Stemă.

Iar prin micile diferențe de realizare grafică a stemei, e lesne de dedus că pe la 1925 nu existau xerox-uri, nici JPEG-uri, nici Photoshop, iar activitatea de realizare grafică a stemei oficiale era rezervată exclusiv unor desenatori, pictori, gravori, etc.