„În numele sfântului
Taci, s-auzi cum latră
Cățelul pământului
Sub crucea de piatră.”
Moto: "În numele sfântului / Taci, s-auzi cum latră / Căţelul pământului / Sub crucea de piatră."
„Nimeni nu poate spune altui om ce este adevărat. Adevăr e tot ceea ce există în jurul nostru. Dar fiecare trebuie să-l descopere în felul său propriu.”
(Maximus - personaj din romanul „Iulian” de Gore Vidal)
Disclaimer
Dragii mei "prieteni" fanatici, psihopaţi şi intoleranţi, sclavi ai prejudecăţilor, beneficiari ai impresionantului IQ egal cu numărul de aur, Proprietari în drept ai Pietrei Filosofale,Ctitori ai Pietrei Unghiulare, Păstrătorii Tainei Cuvântului Incipient şi Deţinători ai Adevărului Absolut, pentru preacu(r)vioşeniile voastre, această admirabilă echipă de la Google, buni cunoscători ai structurii psihopatologice a unei comunităţi, cu anticipaţie au prevăzut în bara de unelte butonul "URMĂTORUL BLOG".
Vă rog să nu vă sfiiţi în a-l utiliza!
Pagini
duminică, 20 ianuarie 2019
Signs of dreams
Dacă vrei să nu rătăcești, să ții mereu Soarele pe
mâna stângă!
Înainte să fii o baionetă rapidă, tre să te asiguri că ai fost o busolă perfecta :)! Credeam la început că e o chestie de zaruri dar, se pare că ţie, mereu iţi iese...
Yep! Așă-i datul dacă te însoțești cu Sol Invictus. Fiind Invictus, n-ai cum să pierzi niciodată, așa cum se întâmplă atunci când te însoțești c-un prostovan la pagubă. Iar avantajul de a merge la Triumph cu Sol pe mâna stângă este simplu de întrezărit: dimineață mergi înspre miazăzi. La nămiezi mergi înspre asfințit. Pe la amurg mergi înspre miază-noapte și iar nu rătăcești fiindcă ești lăsat zălog pe mâna cea bună a Stelei Polare. Oricum ar fi, chiar și în caz de trudă zi-lumină, cea mai rea alternativă e să faci volte succesive, dar tot nu rătăcești parcurgând zadarnice traiectorii în cerc, spirale amețitoare care te fac să te zăpăcești de cap, aducându-te mereu în același punct de plecare. E un joc nu chiar greu de înțeles, care poate fi asemuit modului în care oamenii ancientului uitat intrau în labirinturi, să prinză ceva minotauri și cerberi ca să-i scopească oleacă. Cică regula labirintului este să mergi având întotdeauna o mână lipită pe zid.
„Mersul” cu Soarele pe mâna stângă e deja o stare spirituală superioară și necesită posesia metaforică a Pietrei Soarelui, acea Piatră miraculoasă a wikingilor care le permitea acestora să știe întotdeauna unde este soarele, fie el ascuns de îndărăptul norilor, fie scoborât sub linia orizonului. Questie de tehnică personală!
Edel, nu’şh pe unde vrei să tii tu Soarele, în simbolistica asta complicată, io stiu una si bună: mie imi place cânele din foto...si precizia ta futuristă în ale vot_eu_lui ! Unii pot avea sclipiri întâmplatoare, precum o baioneta oarbă si rapidă. altii se desăvârşesc înainte ca busole fără cusur în mlastina manipularii, doar ăia-s baionete sigure si rapide ! Cine nu realizează acestă diferentă...să plimbe câinele :)!
Înainte să fii o baionetă rapidă, tre să te asiguri că ai fost o busolă perfecta :)! Credeam la început că e o chestie de zaruri dar, se pare că ţie, mereu iţi iese...
RăspundețiȘtergereYep!
ȘtergereAșă-i datul dacă te însoțești cu Sol Invictus.
Fiind Invictus, n-ai cum să pierzi niciodată, așa cum se întâmplă atunci când te însoțești c-un prostovan la pagubă.
Iar avantajul de a merge la Triumph cu Sol pe mâna stângă este simplu de întrezărit: dimineață mergi înspre miazăzi. La nămiezi mergi înspre asfințit. Pe la amurg mergi înspre miază-noapte și iar nu rătăcești fiindcă ești lăsat zălog pe mâna cea bună a Stelei Polare.
Oricum ar fi, chiar și în caz de trudă zi-lumină, cea mai rea alternativă e să faci volte succesive, dar tot nu rătăcești parcurgând zadarnice traiectorii în cerc, spirale amețitoare care te fac să te zăpăcești de cap, aducându-te mereu în același punct de plecare.
E un joc nu chiar greu de înțeles, care poate fi asemuit modului în care oamenii ancientului uitat intrau în labirinturi, să prinză ceva minotauri și cerberi ca să-i scopească oleacă. Cică regula labirintului este să mergi având întotdeauna o mână lipită pe zid.
„Mersul” cu Soarele pe mâna stângă e deja o stare spirituală superioară și necesită posesia metaforică a Pietrei Soarelui, acea Piatră miraculoasă a wikingilor care le permitea acestora să știe întotdeauna unde este soarele, fie el ascuns de îndărăptul norilor, fie scoborât sub linia orizonului.
Questie de tehnică personală!
Edel, nu’şh pe unde vrei să tii tu Soarele, în simbolistica asta complicată, io stiu una si bună: mie imi place cânele din foto...si precizia ta futuristă în ale vot_eu_lui !
RăspundețiȘtergereUnii pot avea sclipiri întâmplatoare, precum o baioneta oarbă si rapidă.
altii se desăvârşesc înainte ca busole fără cusur în mlastina manipularii, doar ăia-s baionete sigure si rapide !
Cine nu realizează acestă diferentă...să plimbe câinele :)!