„Nu cunosc acest caz iar persoanele respective (n.r. - deținuții politici prezenți la Cotroceni) nu sunt membri la AFDPR.
Iulius Filip era
membru la noi, iar pe ceilalţi nu îi ştim şi nu ştiu de ce, efectiv, ne-au
ocolit. Nu vin pe la noi.
Noi suntem cei închişi
până în 64, cu noi s-au întâmplat lucruri greu de imaginat în ziua de azi, mult
mai dure decât pe vremea lui Ceauşescu când, degeaba vor unii să zică
altceva, dar aveau vorbitor, aveau scrisoare, pachet, dar pe vremea noastră nu
aveam absolut nimic”, a declarat Octav Bjoza - președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din
România
WOW!
WOW!
WOW!
Răspunsul postat IMEDIAT, față de această vicioasă luare de poziție:
„Da, măi Bjoza, nu sunt înscriși în AFDPR,
dar calitatea de deținut politic nu este dată de apartenența la o anumit
structură asociativă.
Calitatea de deținut politic este dată de
ansamblul circumstanțelor faptice și juridice care au permis încarcerarea unui
cetățean.
Că este el încarcerat în 1964, că este în
1985 sau că este încarcerat în 2017 ESTE NESEMNIFICATIV.
În valoarea absolută, actul aruncării în
temniță a unor „indezirabili” regimului poartă aceeași pată de INFAMIE! Cu sau
fără pachet, cu sau fără vizită, cu sau fără condiții mai bune sau mai rele de
detenție.
Esența calității de deținut politic este
dată de efectuarea unei condamnări funcție de opiniile liber exprimate.
Cât despre sintagma „deținut de drept
comun” ar trebui să fim un pic mai atenți la utilizarea acesteia, știindu-se că
practica acestor torționari și neo-torționari securiști este de a „coafa”
pedeapsa deținutului într-o poveste romanțioasă despre o faptă de drept comun:
ceva valută, ceva trafic, ceva prostituție, ceva tâlhărie, evaziune fiscală,
ultraj, amenințare etc. etc.
Torționarii, mai ales cei de după anul
1975, rareori aruncau în temniță oamenii alcătuind dosare axate strict pe
atitudinea condamnatului.
Acești condamnați erau împachetați într-o
poveste penală manevrieră și de prost gust, alcătuită conform sfatului
tătucului Stalin:
„Căutați în viața omului mizeriile. Dacă
ele nu există, atunci inventați-le!”
Ei bine, aceste „mizerii” inventate, de
cele mai multe ori îmbracă forma unei scorneli „de drept comun”.
Pentru ca „decredibilizarea”
indezirabilului să persiste și să fie eternă, chiar și după eliberarea din
temniță a acestuia! (a se vedea demonizarea intensivă ce au declanșat-o
vuvuzelele neo-securistoide la adresa lui Iancu Marin).
Gândește, Bjoza, gândește, că ești om
înțelept, trecut prin asprimile vieții!
Urmând raționamentul tău puțin vicios,
referitor la „condițiile de detenție”, ar trebui ca acum să se înființeze alte
2 asociații?
„Asociația noilor deținuți politici din
anii 70 și 80”, respectiv
„Asociația deținuților politici
postdecembriști” ?”
E rotisor in cimitirul morților la Revoluție!!
RăspundețiȘtergere
RăspundețiȘtergereIo* Asta am zâs de mii de ori până amu: de-ar putea vedea cei 1.165 de naivi, ce și-au lăsat viața zălog acum 30 de ani, ce canalii, otrepe și scursuri securistoide, kominterniste și gestapoviste au binemeritat în urma sacrificiului lor, cred că s-ar roti în sepulturi cu o viteză cinetică superioară celui de la rotorul principal al unui elicopter.
coldea - nepoțel cretin de securist
kovesi - fiică de procuror ceaușirt
lazăr- torționar dovedit cu acte
macovei - procuror ceaușist
prună - fiică de milițian
plăvannis - gestapovist fătat Lebensborn prin programul „Kraft durch Freude”, securist undercover și agent secret al BND
sică mandolină - progenitură de securist cu acte
etc. etc.
Tăți unul și unu din tagma acelor spurcăciuni ce în acel Decembrie trebuiau capturați, puși în genunchi și mântuiți c-un glonț în ceafă, iar factura corespunzătoare glonțului să fie trimisă spre decontare familiei, în semn de penitență socială.