Poemul „Tovarăşe Napoleon”, compus de Ioana
Ene-Minimus, închinat Tovarășului Torționar-general Augustin Napoleon:
"Părinte al copiilor,
Izvor al bucuriilor,
Stăpîn care ne dă hrana!
O, cum mi-e sufletul un con
De foc, dacă mă uit cu dor
La ochiu-ţi calm, poruncitor,
Precum un soare fără nor,
Tovarăşe Napoleon!
De la tine noi toţi primim
Tot ce din inimă dorim,
Burţi pline-n fiecare zi, paie noi în
fiece cotlon,
Orice-animal, mare sau mic,
În somn nu are griji, nimic,
Tu ne veghezi ca un tătic,
Tovarăşe Napoleon!
De-aş fi avut un purcel mic,
Pînă să fi crescut un pic,
Cît o sticlă de un litru, cît un sul lung
de carton,
Să-l fi-nvăţat ar fi trebuit
Fidel să fie, dăruit,
Iar primul lui guiţ rostit:
«Tovarăşe Napoleon!»"
Tovarășul Torționar-general Augustin Napoleon
aprobă acest cîntec şi dispuse să fie copiat pe peretele PÎCCJ, […]. Poemul era dominat de un portret al lui însuşi, din profil,
executat de CTP cu vopsea albă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu