On topic – cestiunea zilei

Oare de ce toate NĂSOASELE sunt și TZÂTZOASE iar reciproca nu este valabilă? *
-----
* Întrebare întrebătoare axiomatică și carele n-are nica a face cu păcătoșenia gândului priponit în rotunjimile rubensiene. (precizare expresă pentru pudibonzi, ortotalibani, călugării de la Muntele Athos, Papa Francisc al Țî-șpelea și matușca Graziella)

Paradigma se impune a fi de Maximă actualitate în scopul complinirii teoremelor fundamentale ale științei aritimetice.
Astfel dixit Io*clid:

1. Printr-un point exterior unei drept-păcătoase, tolănită pe planul unei saltele Relaxa, nu poate fi dusă decât o singură perpendiculară. ( O murit prea divreme Ioclidul ca să mai completeze ipoteza și dimensiunea, în inches, a lungimii perpendicularei aplicată punitiv drept-păcătoasei)

2. Printr-un punct exterior unei drept-păcătoase, itinerantă în spațiul comunitar și extracomunitar, nu poate fi trasat decât un singur liubovnik.
(Dreptu-i că pe vremea lu Ioclid nu se inventase world wide web-ul, flash playerul și streamingul pe Red-Tube ca să vază iel falsitatea teoremei lui materializată într-o multitudine de ibovnici convergenți către dreapta de maxim interes.)

3. Cum Ioclid o răposat nainte ca să se ginească la ce scorneli aiuritoare o lăsat cu limbă de moarte, o apărut altă grupare de tip gang-bang – Cauchy- Buniakovsky –Schwarz – care o pritocit și ei de-o lege aritimetică funcție de care să se interpreteze studiul vectorilor … hmmm!... umani aplicați în teoria probabilității evenimentelor ineluctabile:
„Râzi, nu râzi, vremea glumei trece!”

Ș-atunci, dacă tăți găgăuții și-au legat numele de-o tâmpenie falnică, atunci și Io* - Jupiter’s DeMoon – m-am scornit tăt craiul de ziuă ca să pricep de ce nu poate fi enunțată și rezolvată prin reducere la absurd problema stringentă a cestiunii zilei? Adicătelea de ce nu se poate spune verde, franc și neaoș:
„Condiția necesară și suficientă ca o bunăciune să fie năsoasă este ca aceasta să fie tzâtzoasă.”

Io* n-am reușât să postulez decât o giumatate de teoremă, nu de alta dar de-atâta iefort 'Telectual, pe marginea metodelor inducției matimatișe, butelca de red-wine s-o golit, mie mi s-o făcut somn ș-am adormit fără să mai aflu răspunsul și la reciporcă.

Dacă știe careva răspunsul*, să-l puie repijor în pagină, ca să nu rămâie cestiunea zilei în tagma marilor enigme nerezolvate ale omenirii (ceva kam kum ar și cuadratura șerculețului).
-----
* Poati știu răspunsul fetili și băieții ceia de bani tata, di la Colegiul ce poartă numele bunciului Ștefan, răspuns aflat într-o pauză genială când dau cu tății napadcă lângă piață ca să beie un tiutiun aditivat cu botanice eco.
===================
 
Gata, uăi, am găsit tot Io* soluția. Și cât era de simplu!
Păi treaba se aținea de aritimetica de gimnaziu.
Este vorba de relația de incluziune a mulțimilor femeilor, ceva cam cum e relația de incluziune a mulțimilor de numere. La fel și aici.
Mulțimea femeilor năsoase se înscrie în mulțimea femeilor țâțoase (împreună cu femeile nenăsoase). Această mulțime, la rândul ei, împreună cu femeile nețâțoase, se înscrie în mulțimea femeilor fütăcioase.
La rândul lor, femeile fütăcioase împreună cu femeile nefütăcioase, pur și simplu alcătuiesc mulțimea FEMEILOR.

QED
-----
Da și relația asta, ca toate trebile de pe pâmântuțul acesta sucit, are oareșce erori.
Fiindcă nu știu unde să le includ pe matușca Graziella și pe Michaela – Sankta Maria del Croce!