Moto: "În numele sfântului / Taci, s-auzi cum latră / Căţelul pământului / Sub crucea de piatră."

Nimeni nu poate spune altui om ce este adevărat. Adevăr e tot ceea ce există în jurul nostru. Dar fiecare trebuie să-l descopere în felul său propriu.

(Maximus - personaj din romanul „Iulian” de Gore Vidal)

Disclaimer

Dragii mei "prieteni" fanatici, psihopaţi şi intoleranţi, sclavi ai prejudecăţilor, beneficiari ai impresionantului IQ egal cu numărul de aur, Proprietari în drept ai Pietrei Filosofale, Ctitori ai Pietrei Unghiulare, Păstrătorii Tainei Cuvântului Incipient şi Deţinători ai Adevărului Absolut, pentru preacu(r)vioşeniile voastre, această admirabilă echipă de la Google, buni cunoscători ai structurii psihopatologice a unei comunităţi, cu anticipaţie au prevăzut în bara de unelte butonul "URMĂTORUL BLOG".

Vă rog să nu vă sfiiţi în a-l utiliza!


Pagini

vineri, 29 noiembrie 2013

„Plătește, mă Daniel, fonciirea!”


Marin nuPreadă - „Hrăpăreții” , partea I, cap XXIII - Impunitatea fiscală a templului doldora de arginți *

(*notă: profit NET declarat în anul fiscal 2011 - 6,66 milioane euro.)
http://www.gandul.info/financiar/banii-bisericii-patriarhia-romana-profit-mai-mare-decat-baietii-destepti-din-energie-regii-asfaltului-sau-mcdonald-s-ce-spune-bor-ca-face-cu-excedentul-9875497
===================================================

„- N-am!
- Agentul se ridică şi vru să spună ceva, dar Daniel strigă iarăşi, de astă dată desfăcându-şi braţele în lături:
- N-am!
- Hai, nea Daniel, hai, nea Daniel! se grăbi Chițoiu - Jupuitu, pocnind încuietoarea genţii.
- Păi nu ţi-am spus că n-am?! zise Daniel nevinovat. Ce să-ţi fac eu dacă n-am! De unde să dau? N-am!
- Asta mi-o cânţi dumneata, nea Daniel, de când te ştiu eu, zise agentul tăios, fără să se mire. Pe mine perceptorul nu mă întreabă dacă dumneata ai sau n-ai. Anul ăsta s-a terminat cu „n-am". Ia stai colea jos pe prispă şi nu te mai uita aşa urât la mine!
- Foncierea pământului, lot Mitropolia Moldovei și a Bucovinei, trei mii de lei. Lot Fond Bisericesc Ortodox, rest de plătit două mii opt sute şaizeci şi trei de lei, zise agentul frunzărind un registru cu scoarţele moi. Nu e cine ştie ce! Nea Daniel, uite ce este, plăteşti acum restanţele care sunt mai urgente, şi pe anul ăsta te las până după secere. Altceva n-am ce să fac. Hai mai repede, că până la prânz mai am de încasat şaizeci de oameni...
- Hai, nea Daniel, hai, nea Daniel! se grăbi Jupuitu, pocnind încuietoarea genţii.
- Păi nu ţi-am spus că n-am?! zise Daniel nevinovat. Ce să-ţi fac eu dacă n-am! De unde să dau? N-am!
- Ce dracu, nea Daniel! strigă agentul înfuriat. Nu vezi că ţi-am tăiat şi chitanţa? Nu mai mă fierbe atât că statul nu mă plăteşte să-mi pierd vremea prin curţile oamenilor...
- Uite-te la ăsta! se miră Daniel cu oarecare veselie. Ce, te ţin eu?
- Nea Daniel, a tăiat chitanţa! zise şi însoţitorul grav.
- Văz şi eu că a tăiat-o, se dezvinovăţi Daniel.
- Plăteşte, Ciobotea! strigă agentul înfuriat. Ce dracu, ne jucăm de-a baba-oarba?
Daniel se uită la agent şi încercă să zâmbească.
- Ei, da, plăteşte! Dar de unde să-ţi plătesc? N-auzi că n-am! ”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu