Flori de ... colți - (10)

„JUDECATORUL BOGDAN MATEESCU TRAGE SIRENA...”

„Această oală bugetară mare, conținând supa comună, este înconjurată în prima line de atac de 7.500 de copii ai Fortunei, (născuți cu căiță, în ieslea de sub varga cântarului, sub spectrul meteorului Apophis) și care fiecare dintre ei înfulecă supa hăpăind cu 100 de polonice. Undeva la mare depărtare de oala bugetară, se ațin niște pâcălici hămesiți și cu mațele ghiorțăind de foame, unii cu un stetoscop în mână, alții cu un Abecedar, iar în cealaltă mână au fiecare câte o furculiță ruginită și cu dinții rupți, cu care încearcă să apuce și ei ceva supă bugetară. Așadar, prioritatea momentului o reprezintă PLATA GĂRZILOR MEDICILOR și ASISTENȚILOR, creșterea cât de cât acceptabilă a salariilor personalului din sistemul sanitar, respectiv aducerea la pragul de decentă normalitate a profesiei de dascăl. Abia după ce toate acestea se vor fi făcut, le vor fi crescute și magistraților salariile acelea de 100.000 - 250.000 de ron. 

Epilog: „Cel ce deschide o școală, închide o temniță” V. Hugo

---------------

# persoana date 30 august 2016 16:55

asta e motivul pentru care Romania sta pe loc. principiul sa moara capra domneste tara asta.

---------------

Dezideratul malefic aplicabil micilor cornute ale megieșului este doar o alegație tâNpită, neconcludentă și nesustenabilă speței de față. Întrucât argumentele valide ale acestei situații nu presupun câtuși de puțină invidie față de „Măreața realizare” a unor caractere și inteligențe mediocre, care au reușit „Epocalul”, „Universalul”, „Galacticul” eveniment de a accede la INM după 6-7 tentative ratate. Nop!

Problema este realmente simplistă, fiind sesizabilă doar din perspectiva la fel de simplistă a analiștilor de tip comunitate rurală: problema administrării trebilor unei țări este perfect identică cele a unei familii tradiționale. Nu se poate ca într-o familie cu sumedenie de copchii, doar unii să fie favoriți, să aibă toate cele necesare exercitării ocupațiunilor de prințese sau crai de Colentina (Ferarri-uri, Rolexuri, havane, rochii cu cristale ceaicovschi, iahturi, jointuri, tequile cu viermișori, cutii de Petrossian și altele celea), iar celorlalți copii să le fie rezervat păscutul vacilor, a oilor și a gâștelor, sau cerșitul la porțile bisericilor și cimitirelor. În orice casă de om ÎNTREG LA MINTE, resursele se alocă funcție de necesitățile PRIORITIZATE.

Iar când spun de priorități, pentru a nu cădea în același păcat al alegației, citez o recentă luare de poziție a lui Gabriel Liiceanu, intens mediatizată în mediul virtual zilele acestea: „România se îndreaptă spre o catastrofă în cazul în care nu se rezolvă problema educației și a sănătății în România. Există două lucruri fundamentale în orice societate: sănătatea pe locul întâi, evident, că nu o să funcționăm cu oameni care sunt suferinzi de dimineața până seara, ăsta este primul lucru, și, în al doilea rând, sănătatea mentală. Fără aceste lucruri o să ai un popor bolnav și la propriu, și la figurat”.

Să admitem că Io* sunt părtinitor și vindicativ, dar  pe Liiceanu ce l-o fi apucat o așa dorință turbată de a junghia capra săltăreață a Baphomeților cu bavețică (Sabbatic goats)?

Iar fenomenul nu este de azi, ci el este un fenomen redundant ca desfășurare, hâdoșenia și scârboșenia lui irumpând la suprafață ori de câte ori factori și lideri de opinie au îndrăznit să critice acest anacronic dezacord dintre necesitățile magistraților – apărători ai unor norme sociale și cele ale medicilor – apărători ai VIEȚII celor ce zămislesc inclusiv normele sociale, sau ale dascălilor – modelatori din fragedă pruncie ale caracterelor etice, cele care prin puterea educațiunii și instrucțiunii școlare primite să devină cetățeni în afara incidenței acțiunii magistraților.

Cum este mai bine de investit în socialul unei comunități: la origine, la esența și vigoarea intelectuală și biologică a acestei nații, sau la punctul intermediar, cel al alienării, al rătăcirii, moment în care categoria socială a magistraților este chemată să impună penitența?

Unde e bine de investit viitorul: În școlile și spitalele ce închid temnițe, sau în temnițele ce închid iremediabil școlile și orientează țara spre un făgaș irevocabil înspre prăpastie?

În ziua de azi, un procuror cu ceva vechime are de 10 ori salariul nevestei lui, cadru didactic cu aceeași vechime, cu grade didactice fullness și stagii de pregătire teoretică cel puțin de „master”

De când IMPORTANȚA SOCIALĂ A MUNCII PROCUROULUI este DE 10 ORI MAI MARE DECÎT CEA A DASCĂLULUI?

Iar răspunsul la acest retorism îl regăsesc într-un editorial al lui Mirel Curea – EvZ. de prin 2015:

„Ar fi potrivit, de aceea, să înțelegem de ce profesorii și medicii sunt tratați ca un fel de paraziți, ca niște viermi care enervează periodic cu pretențiile lor deșănțate, în timp ce tot ceea ce înseamnă aparat de forță, polițiști, securiști, procurori și judecători, sunt tratați regește, prevenitor și cu toată atenția, plătiți și răsplătiți. Conducătorii României și ai lor nu au nevoie de medici și de profesori, se duc în străinătate când au nevoie, ci de milițieni, securiști, procurori și judecători, pentru că fără ăștia nu ne-ar putea călări.”

CHIU E DÎ !
=============== 

 

„APEL PENTRU O JUSTITIE SANATOASA…”

Beting on a true tips: (preferințele melteanului neobrăzat și guraliv)

Gabriela Baltag, Adina-Daria Lupea-Aghinița și Lăcrămioara Axinte (până amu’).

’Coz…plebea este arhetipal dedulcită la panem et circenses, dacă se poate cu filantropică și misericordioasă mocăială.

Însă, specificul bizar al ultimilor ani face ca poporul cel nătâng și inept să nu-i mai priască gourmetismul desuet al circului postdecembrist. Din două motive extrem de simple: 1. Deoarece pâinea s-a diminuat cantitativ și s-a înăsprit calitativ, devenind prohibită, nu prea mai poate fi consumată dimpreună cu aceeași cantitate proporțională de circ. Mai bine spus nu se poate consuma circ pe burta goală întrucât produce indigestie perceptivă;

2. Fără a se constata o creștere a IQ-ului la nivel național, indubitabil „S-a scumpit kila de proști”.

Așadar, acestea fiind spuse, plebea începe să fie mai mult atentă la substraturile subliminale ale discursurilor magiștrilor din forum și mai puțin la conținutul intrinsec al acestei retorici electorale. Adicătelea, dacă un program excelent elaborat și argumentat exhaustiv funcție de normativele în materie judiciară, poate îndeplini cerințele de formă și de fond ale aprecierii specialiștilor, aceeași expunere devine o formă fadă, searbădă, cu un conținut al fondului mai mult decât inaccesibil.

Și atunci, chiar fără concludență asupra procesului electiv intern, plebea începe să ierarhizeze candidaturile funcție de același și același ancestral instinct ce i-a permis să facă distincția dintre Oameni și Drone-androizi.

Așadar, „Mulți chemați, puțini (vor fi) aleși!”

Multe drone, zeloți vocaționali ai principialei măsuri a Patului lui Procust, instrument de caznă apreciativă reprezentat de NORMATIV și PRINCIPIUL INFAILIBIL al aplicării acestuia.

Elemente circumstanțiale care definesc metoda mecanicistă de acțiune a Androizilor:

a)      Subiectul titular al unor calități și drepturi procesuale este mai lung decât cei 1,80 metri ai Principialului pat judiciar: Soluție pe scurt: „Săr’na, dom’șoara Temida, nu ne împrumutați oleacă Excaliburul dumneavoastră să-i retezăm puțintel cotoaiele acestui Păsări-Lăți-Lungilă?”

b)      Același hamster procedural este alăturat etalonului lui Procust, constatându-se bicisnicia anatomică  a acestuia față de INVARIABILITATEA principiului ce impune ca să se fackă Iustiția, chiar de o fi să se prăvale lumea în Chaos. Soluție pe scurt: judecătorii completului colegial sau judecătorul ÎN PARTENERIAT cu procurorul se rostogolesc de trei ori peste cap (asta numai în ședință de Cameră de Consiliu nepublică – ca să nu fie turburată solemnitatea ședinței) și se transformă în Minotauri. Apoi, Minotaurii în apucă pe mignonul subiect de drept al înfăptuirii actului de justiție și-l tractează olecuță înspre OX prim și OX, ca să se învețe minte și să-i iasă din cap nerușinarea de a se prezenta în fața IUSTIȚIEI ÎN TĂLPILE GOALE. Că doară se știe că Justiția nu trebuie să aibă nici o urmă de bunătate sau înțelepciune, tocmai prin geneza ei sacrosantă: nu Justiția este născută de  om ci Omul este născut de Zeița Iustitia, pe cale de consecință Iustitia are drept de viață și de moarte asupra omului.

c)      În situația în care Hobbiții-Juzi sunt chemați să se pronunțe asupra unei gloate de 11 hamsteri sociali, dintre care doar asupra unuia planează indici rezonabili ai nevinovăției, evident că Gollumii cu bavețică nu stau ei să-și irosească vremea cu calcule probabilistice aiurite: Soluția pe scurt: „Face aplicarea disp. art. 71, 64” pe cale de consecință: 4 dintre ei vor fi supuși lapidării în Piața publică, 3 vor fi azvârliți de pe stânga tarpeiană, 2 vor fi zugrumați cu șnurul bizantin, iar ultimii 2, ca să nu strice statisticile de bilanț ale parchetelor referitoare la achitări, vor fi supuși scurtării trupului de-un cap, simultan cu atârnarea căpățânii la avizierul instanței. Definitivă. (următorii 11, dom’ aron!)

Această utopică inginerie mecanică a normelor de drept este singura explicație care poate justifica anacronismele recentelor hotărâri ale CSM. Dar ce spun anacronisme, că e veritabilă TâNpenie să postulezi că o persoană nu poate efectua un act de voință sau dispoziție asupra propriei candidaturi iar un terț poate contesta o candidatură ce stă sub incidența primului articol din Codexul Valachorum al lui Vodă Dabija ( „Ban, știi ce a spus Dabija? Să nu te f[beep]ă grija!)

Boon! Cam acestea sunt auspiciile sub care receptează mulțimea mesajul juzilor. Neavând știință de carte și meșteșug interpretativ, agora își percepe magistrații ca ipotetici factori vătămători asupra existențelor lor.

Și atunci, întru trierea corespunzătoare a acestei veritabile inflații de mesaje, agora se ghidează după acel al șaptelea, al optulea, al nouălea simț – instinctul. Instinct ce urmărește identificarea acelor aspiranți care nu etalează doar deprinderi, aptitudini și competențe specifice palierului cognitiv - rațional, cât mai ales CER ȘI VOR să le fie diminuate temerile instinctuale prin conferirea GARANȚIILOR în ceea ce privește existența temeinică a acelor elemente specifice zonei afectivului emoțional. Chiar dacă meșteșugul de Magistrat presupune o anumită detașare față de standardul mediu al afectului uman, plebea vrea, cere și dorește ca să vadă la magiștrii ei semne și indici ai empatiei umane. Agora voiește, aidoma verificării bărbăției papilor pe un anumit tip de scaun, voiește să-și verifice magiștrii dacă sunt Oameni sau Androizi.

Așadar, programele superprofesionalizate ale candidaților la CSM or fi ele bune ca tehnică organizatorică și administrativă, or fi ideale ca formă de retorism, dar celor de pe margine NU LE SPUNE ABSOLUT NIMIC. Simple exerciții de  elocință seacă, cu formă extraterestră incognoscibilă și fond totalmente inaccesibil.

p.s. 1 m-aș oferi Io* să întru în CSM din partea societății civile, în locul la ciumăfăile acelea tăcute, școlite la Creștină*, dară mi-e că nu se primește în CSM cu cazierul mânjit.

Oricum, crecă aș fi mult mai util decât Cele 2 Tăcute Gânditoare de la Creștină, batâr când n-oi pricepe nica din ce discută membrii cei cărturari ai CSM-ului, să mă fac și Io* util spunându-le basne și snoave cu și despre magiștri.

p.s.2 – Crecă urdoarea aceea academică – Factoria creștină de diplome – „Dimitrie Cantemir” ar trebui interzisă prin Înaltă Rezoluție ONU, că multe ape au tulburat și multe sfori au mai împletit în sărmana asta țară. Vaileu, ce departe era Rromânica dacă nu se inventa factoria creștină de licențe!

Crecă reprezentanții Societății civile în CSM ar trebui să aibă, printre cerințele specifice, necondiționata licențiere la una din următoarele facultăți de drept:

Universitatea din București,

Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași,

Universitatea Lucian Blaga din Sibiu,

Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca,

Universitatea Nicolae Titulescu din Craiova

Universitatea de Vest din Timișoara