„Ce
fel de om este judecatorul ... (II)”
Ei,
asta mi-o plăcut, că nu-i ca lălăiala searbădă, de un profesionalism insipid,
ce o emană alte proiecte, verbozitate neconcludentă din categoria „Grăirea
multă e sărăcia omului și belșugul pochilor și-a candidaților la jâlțurile din
CSM”.
Inga
osebire dintre prezentarea judecătorului Axinte* spre deosebire de cea a
Anei-Maria Chiș de pe juridicedotro. Aia o citesc pe diagonală numa’ magiștrii, pe asta o lecturează și plebea cea
nătângă, ce n-are drept de vot la alegerile pentru CSM, dar stă pe marginea
forumului întru destoinică huiduială și fluierat. (perimetrul adiacent
forumului magiștrilor fiind locul îndeobște unde se zămislesc huiduielile și
fluieratul, respectiv locul originar al catapultării ouălor, roșiilor,
călimărilor cu cerneală sau al bolohanilor.)
Apropo
de juridice punct ro.
Amu
câteva zile, oleacă ne încântară ceva „povești și doine, ghicitori, eresuri”
de-ale procurorului Denisa Silivestru. Care, ca să infirme puțintel diatribele
potrivnice corpului procurorilor, își începe prezentarea cu niscai fraze
meșteșugite: „justiția se adresează întotdeauna celor vizați direct de aceasta,
și anume cetățenilor – demosul modern – după cum spunea filosoful Socrates,
”orice artă se supune celor cărora se adresează!” și „educația ne poate călăuzi
spre adevăr, iar cu buna credință putem naviga nu numai într-o societate
ideală, ca cea descrisă de Platon, dar în orice fel de societate actuală.”
„Adânc
scris!”
Așa
de tare ne-o încântat asemenea tezisme încât am dat fuguță pe goagăl ca să
căutăm și alte citate ale philosophilor bărboși – Francis Bacon, Hegel, Cant,
Șopenhauer, Petrache Lupu de la Maglavit și Dan Puric, care să complinească
citatele după Platon, Socrate,
Aristotel, Pitagora, Archimede, Newton sau Cauchy-Buniakovschi-Schwartz)
Însă,
conform unui vestit postulat al unui clasic veșnic contemporan – Murphy, care a
consfințit axioma conform căreia „Ce începe bine se termină obligatoriu prost”,
și domnița procuror Silivestru își îndeplinește datoria sacră de a priponi oiștea
juridică în epifania gardului lui Ieremia-nătângul: „Justiția trebuie să
echilibreze întotdeauna prin cele două talere ale sale: pe de o parte
procurorii, iar de cealaltă parte, cu aceeași greutate, judecătorii.”
Vaileu!
Adik
kum, domniță?
Pe
scrânciobul Temidei cea chioară stau de-o parte judele, de-o parte prosecutorul
și se dau huța cu aplomb copchilăresc, încălcând solemnitatea ședinței de
judecată cu chiote zvăpăiate de neastâmpăr juvenil: „Huțaaa! Huțaaa! Yupiii!
Yupiii!” ?
Cum
adicătelea titularii înfăptuirii actului de justiție sunt judecătorul și
procurorul?
Din
zona adiacentă a forumului, cea menită prostimii, Iustiția asta se vede oleacă
altfel:
în
procesul penal, pe un taler al Cântarului Temidei stă inculpatul cu faptele
lui, iar pe celălalt taler stă persoana vătămată cu vătămarea adusă drepturilor
sale. Că doar ei și numai ei sunt SUBIECȚI PRINCIPALI ACTIVI și PASIVI ai procesului penal.
Amu,
inculpatul cel cumplit, este personificat printr-un tâlhar maaare, maare de
tot, fioros și nebărbierit ca un caid ghiaur.
Persoana
vătămată este reprezentată alegoric printr-o băbuță nonagenară de 45 de kile,
la care tâlharii i-au deznodat batista prin metoda „accidentul” și i-au șutit
pensia de colhoz de 32 de lei și 50 de bani.
În
atare circumstanțe procesuale, este mai mult decât evident că balanța stă
înclinată înspre Manea – Slutul și Urâtul inculpat.
În
spatele balanței stă judele, cu un aer detașat și zâmbitor ca de narcoman
care-o tocmai ce-o șters câteva liniuțe, care urmărește desfășurarea
cântărelii, având grijă ca niciuna dintre părți să umble cu trișuri procedurale
sau potlogării procesuale.
Lângă
băbuța aceea stă prosecutorul, surescitat la față și congestionat de importanța
momentului, care, în calitate de lictor al valorilor sociale protejate prin
lege, încearcă să contrabalanseze varga cântarului, azvârlind pe tasul pe care stă băbuța cu tot
felul de ocale și angarale, care-și au inscripționată greutatea funcție de
numerele de articole din C.p. și C.p.p.
Și
tot așa, și tot așa, huța-huța! Până când judele se plictisește (sau i se face
foame, sete, sau prinde un amoc nebun după niște jocuri erotice made in
Timișoara).
Atunci
smulge paloșul din cealaltă mânuță a Temidei cea suferind de glaucom acut și
cecitate cronică și o azvârle, după pohta inimii, pe unul din talerele
balanței, simultan cu declamarea uneia din frazele consacrate pe filieră
istorico-juridică:
a)
Vae
victis!” – aidoma galului Brennus, 390 î.e.n sau 363 A.u.c.;
b)
„Face
aplicarea disp. art. 71, 64” pe cale de consecință „one way ticket to Jilava” (
apud dorel matei, bufonul și saltimbancul sistemului judiciar românesc).
În
procesul civil lucrurile stau aidoma, cu simpla deosebire că lipsește aportul
neprețuit al prosecutorului. Pe un tas stă reclamantul cu obiectul și cauza
cererii lui, iar pe celălalt taler stă pârâtul, cu acțiunile sau inacțiunile
lui.
(Să
n-auz cârcotașii de dijurnă învederând asupra părții civilmente responsabile
din procesul penal, sau despre cereri reconvenționale sau tot felul de acțiuni
pauliene, oblice, înclinate, curbate, întrucât am impresia că taman la domeniul
științei juridice se referea uncheșul Creangă când spunea despre „Cumplitul
meșteșug de tâmpenie”)
Așadar,
mesajul anacronic al procuroarei Silivestru nu poate decât să mâhnească și să
producă întristare și suspin, reacții organice stimulate de uluitoarea
asemănare dintre vorbele Silivestrei și gogomănia scoasă pe sfincterul guriței
de livia button, la ședința de bilanț a PÎCCJ din anul 2015: „În procesul penal
judecătorul este partenerul procurorului”. **
Rușinică
bre!
Apăi
dacă judecătorul și procurorul se apucă să devină ei Axis Mundi și Ombelico del
Mondo al procesului penal, dându-se huța în balansoarul Temidei cea muult,
muult prea îngăduitoare cu copiii ei, atunci caidul ghiaur de inculpat și
băbuța cea pâcălită ce anume mai cată în sala de judecată?
AXIOMĂ
(nu se demonstrează, se ia ca atare): „Elementele centrale ale procesului penal
sunt INCULPATUL și PERSOANA VĂTĂMATĂ. Lor și numai lor le este destinată
balanța juridico-apreciativă.
AM
ZIS!
-----
*
Nota: judele Axinte primește un okey cu caracter orientativ din partea
postacilor neobrăzați și guralivi (care amu sunt purtați prin instanțe tocmai
pentru nesăbuința gurii lor slobode, reclamați fiind chiar de … magiștri). Dar
ce-i păcat că plebeii cei guralivi nu au atributul exercițiului electiv. Om
vedea ce-or alege (sau culege) cei 7.500 de juzi și prosecutori tobă de carte,
de le zbârnâie creirii emițând mirosul greu al ferodoului judiciar încins.
Căci
… de la viitorul CSM sunt niște AȘTEPTĂRI URIAȘE. Nu doar în ceea ce privește
repunerea notorietății acestei instituții în zăgazurile firești ale
onorabilității, cât mai ales în ceea ce privește abordarea novatoare a
principalelor teme de actualitate, care au impact maxim asupra magistraților,
dar și asupra justițiabililor. Toată lumea așteaptă acel „ALTCEVA”:
justițiabili și magistrați, jurnaliști și lideri de opinie, grefieri și
auxiliari etc. Grea misie pe umerii viitorilor membri ai CSM. Să sperăm că cei mulți
din interiorul sistemului, care au puterea electivă, să nu-și bată joc de
aceste așteptări. Parafrazând o maximă se poate spune: „Viitorul CSM va fi unul
al echității, al dreptății, SAU NU VA FI DELOC.”
**
Asta năszbâtie samănă și cu un catren vestit, isvorât din înțelepciunea
populară, în referință la o cumetrie dintr-un cătun, la care s-o-mbetat și popa
și doftoru și s-o apucat să dănțuiască ca Isaiia:
„Hopa-tropa,
hopa-tropa / Joacă doftoru și popa / Și-nc-odată hopa-trop! / Io-i omor și tu-i
îngropi.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu