Flori de ... colți - (2)

„LECTURA OBLIGATORIE – Cititi radiografia de exceptie pe care judecatoarea...”

 

„La plăcinte înainte, la responsabilitate înapoi! (1)

 Cam așa s-ar putea rezuma recentele evenimente  petrecute în systemul judiciar rumânesc: 

1. Alegerea noilor membri ai CSM 

2. Rezultatul knock-out al eurobarometrului 2016 

3. Ordonanța guvernului care consfințește victoria finală a „statului de drepți” în Republica Procurorilor Rromânica.

Așadar, lecturând pe fast-forward platformele-program ale catindaților la jilțurile boiarești din CSM, se constată, din păcate, o superficialitate crasă în abordarea analitică a problemelor curente ce aruncă întreg systemul judiciar într-o criză fără precedent.

Toată liota candidaților grăiește frumos, ca din Codexuri, despre deontologie, despre echitate, despre legalitate, despre Iustiție, de-ți vine  să crezi că acești candidați sunt erezi sezinari ai Zeilor Saturn și Iupiter, care, dimpreună cu Temida, printr-un ipotetic menage a trois, au zămislit spița aceasta a semizeilor din magistratura rumână. 

Ori îi citești pe candidații la jâlțurile din CSM, ori îl lecturezi pe Farfuridi sau Cațavencu din „Zapisca rătăcită” a lui Caragiale, e cam totuna. Și catindații la CSM și catindatul Cațavencu au cam același imbold motivațional: „… voi să nu mă combați, ceva mai mult, să-mi sprijini candidatura...”, „Ce vreau? ce vreau? știi bine ce vreau. Vreau ce mi se cuvine după o luptă de atâta vreme; vreau ceea ce merit în… statul acesta de drepți, unde sunt cel d-intâi... intre fruntașii cu babețică la robă... Vreau...”, „Vreau... mandatul de membru CSM, iată ce vreau: nimic altceva! nimic! nimic! Mi se cuvine!... Te rog!... Nu mă combate... Susține-mă... Alege-mă!”

Însă, observ că nimeni nu se pronunță cu o radicalitate neechivocă asupra necesității reformării din temelii a modului de acțiune a Inspecției Judiciare din CSM

Văd că nimeni nu se pronunță franc asupra necesități modificării Legii 303/2004 în sensul introducerii prevederii punitive a răspunderii magistratului, sub aspectul obligativității acțiunii în regres a statului împotriva celor ce se fac vinovați de comiterea erorilor judiciare și sancționarea României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

La plăcinte înainte! dar la responsabilitatea actelor proprii – înapoi! 

Domeniul judiciar este SINGURUL domeniu de activitate din România care nu este reglementat sub aspectul sancțiunilor materiale. Este singurul domeniu în care o formă de „malpraxis” să fie legiferată chiar și în cel mai superfluu mod. Magistrații, actualmente sunt un fel de Suprazei Uranieni, care nu dau socoteală nimănui și nicicând, stau undeva deasupra cu 3 stații deasupra Demiurgului și-i stuchesc coji de semințe în cap Dumnezeului și Fiului Acestuia.

Apoi, văd că acești tupeiști care au salarii lunare de 2.500 – 5.000 de euro într-un stat amărât, în care indicele prețurilor de consum este cel mai scăzut din Europa, se lansează în cruciade teziste pe marginea caracterului discriminatoriu al recentei ordonanțe de urgență care acordă alte și alte stipendii și sinecuri uneia dintre categoriile profesionale de bază în oricare stat de drepți: prosecutorii - polițiști cu studii juridice, care uzurpă titulatura, menirea elitistă și rolul social al conceptului de MAGISTRAT.

Însă, ce uită aceste eminențe ale nesimțirii superlative este că într-o Românie paralelă cu Olimpul magistraților, cam 90% din populație își rup cocoașa și-și nenorocesc sănătatea întru dobândirea acelui jenant „minimum pe economie națională” – al cărui cuantum de 1.200 de lei, ar produce accese isterice de râs unui magistrat. Acești semizei Olimpieni uită că în România paralelă, alcătuită din poulime călcată cu șenila pe gât, pensia medie este de 890 de lei.

Aceste divinități ale dreptății telurice uită că dreptul de urmaș al copilului unui pompier mort LA DATORIE a fost stabilit la „impresionanta” sumă de 300 de lei.

Acești scoborâtori în linie genealogică din sânul Temidei  și … pul(p)a lui Iupiter, uită că un pălmaș de magistrat, căruia nici nu i s-a uscat bine tinta pe decretul de numire în funcție, are un nivel al salarizării cam de 3 ori decât un ofițer de pompieri, de 4 ori mai mare decât un medic și cam de 5 ori mai mare decât un cadru didactic.

Ei bine, în atare condiții, conceptul de solidaritate văd că este interpretat într-o manieră mai mult decât unilaterală: judecătorii cer să li se dea și lor MAI MULTE PLĂCINTE. Procurorii se solidarizează cu cei cărora le uzurpă titulatura și cer să li se dea și judecătorilor MAI MULTE PLĂCINTE.

De unde, palicarilor magistrați? Că doar fondurile Ministerului Justiției și ale Ministerului Public nu vin nici din Olimp, nici de la Muntele Ațos. Tot din punga cea mare a bugetului de stat vin, buget realizat cu crăițarii zmulși din batista babelor și firfiricii luați cu anasâna din chimirul spart al meltenilor.

De UNDE SĂ VI SE MAI DEA ATÎTEA PLĂCINTE, SEMIZEILOR?

===================

La plăcinte înainte, la responsabilitate înapoi! (2)

Apăi dacă tot e grăire de făcut radiografii, hai să punem Roentghenu pe Semizei.

Un alt aspect care văd că este trecut sub oboroc este cel al evaluării psihologice a magistraților.

Chiar domnița asta din articol afirmă fraze despre „judecatorii  [care] au atins limita suportabilitatii fizice si psihice incat au ajuns la propriu sa cada pe capete”.

Booon! Ok!

Așadar, hai să vedem cum se face evaluarea psihologică a celor chemați să împartă cu măciuca dreptatea pământeană: apăi, cf. art. 14, alin. (2), lit. e) din Legea magistraților, Semizeii systemului judiciar românesc susțin O SINGURĂ EVALUARE psihologică, la admiterea în INM.

Opssss! Henț careu!

Nu mai pomenim nimic despre caracterul acelei Comisii medicale numită prin ordine de ministru, comisie asupra căreia a învederat chiar LuJu că este totalmente nelegală din punct de vedere organizatoric și neconcludentă sub aspectul rezultatelor evaluării (căutare articole pe LuJu).

Așadar, un magistrat cu muci la nas, susține o evaluare psihologică la admitere în branșă. Apoi, toată cariera este PREZUMAT a fi cu toate doagele acasă și cu toate țiglele pe casă.

Însă, experiența mai mult decât îngrijorătoare a unor magistrați care au pornit într-o cursă rușinoasă de 100 de metri garduri, care și-au dat brăcinarii jos arătând mândrețe de cur judiciar la populația contribuabilă sau, cel mai edificator caz, judele pervers nick tomuș de la Timișoara, care a reușit, printr-o memorabilă frază, să surprindă nivelul psihiatric  îngrijorător al angajaților din system: „cei așa, mai maturi, mai perverși, care ne-o bagă de sus, de la 45 de grade, IN-CRE-DI-BIL!”

În atare condiții, arhicunoscut fiind că în 30-35 de ani de activitate se hârbuie până și ferul sau piatra, darămite un bicisnic caracter uman, se impune cu acuitate lecturarea unui alt articol publicat de LuJu „PSIHO. Numărul minților rătăcite din magistratură –incert” 5 martie 2016, autor Adina Anghelescu-Stanciu.

Așadar, lăsând deoparte sloganurile teziste despre cât de curată, cât de uscată este lumea asta a magistraților și despre câtă întreită echitate absoarbe ea, cred că s-ar impune ca, măcar fugitiv, în programul candidaților la CSM să se regăsească problematica celor „așa, mai maturi și perverși” pasionați de sodomizarea justițiabililor sub un unghi de incidență de 45 de grade (INCREDIBIL!).

Mai exact spus, reordonarea metodologică a actualelor prevederi ale art. 62, alin. (1), lit. b) și art. 64, alin (1) din Legea 303/2004.

Căci, să fie clar că profesia de magistrat presupune un consum psihic uriaș, poate chiar profesia de magistrat, alături de cea de doctor și dascăl, să constituie domeniile cu cea mai mare erodare psihică.

În atare condiții, din platformele-program ale candidaților, unde se regăsește acel mecanism de feed-back și avoid ale „maturilor” și „perverșilor”?

În concluzie, cred că acum, la ceasul de răspântie creionat de eurobarometrul 2016, asociațiile profesionale ale magistraților să se reunească, să analizeze și să ofere soluții viabile la toate aceste probleme care au adus cota de încredere în actul de justiție acolo unde este acum: pe fundul haznalei.

Aimintrelea, perspectiva socio-evolutivă este mai mult decât certă: prăbușirea balcoanelor acestui system judiciar ruginit, scoțând scrâșnet strident de tinichele, balcoane din care stau și privesc semizeii judiciari, obișnuiți cu posedarea agorei de sus, de la 45 de grade.

Sau, utilizând un sofism clasic – „Atunci când FORȚA DREPTULUI încetează, vidul de autoritate este automat substituit prin DREPTUL FORȚEI”

Grijă mare la Balcoane, domnilor magistrați! Voi veți fi singurii autori ai dărâmării propriilor balcoane uraniene.”

===============================

Tot Io*

Mi-o trecut prin minte (nu un glonț mâțâțăl, așa cum și-ar dori buldogii de fac scurtă la mână apăsând buttonul „Dislike”), ci 2 idei năstrușnice:

1. Dau un crăițar argintat bortilit la acel catindat care are curajul să-și asume drept obiectiv al mandatului ca funcțiile de conducere din Instanțe și Parchete să fie asigurate prin votul direct al magistraților numiți cf. punctului următor, pe cale de consecință (ptiu! sintagma draaqului!) conducerea structurilor judiciare să fie realizată în mod indirect, în sistem reprezentativ, chiar de justițiabili.

Nota: excepție de la aceste prevederi face doar procurorul-șef al DNA, al cărui numire să rămână la latitudinea prezidentului. Că doar trebuie să-i rămână și prezidentului o jucărie, sub forma unui bulldog suprem, pe care să-l asmuță „Șo! Pe Ei, Bulldog!” și care să-și înfigă colții în turul pantalonilor rivalilor din campaniile electorale.

2. Dau iarăși un bănuț calp de aramă la catindatul la unul din jâlțurile moi și pufoase ale CSM-ului care are suficient sangve în biluțe (duoamnele se prezumă a fi având biluțe conceptuale!) care are curajul să enunțe linia programatică a modificării legislației specifice, în sensul aducerii cadrului instituțional al numirii magistraților după standardul sistematizat în USA. Adicătelea judecătorii și prosecutorii SĂ FIE ALEȘI ÎN FUNCȚIE PRIN VOTUL UNIVERSAL, DIRECT al justițiabililor!

Vaileu, mamică! am impresia că dacă se ajunge la acest system, 99,(6)% din actualii semizei NU MAI PUPĂ BUNĂTATE DE SINECURĂ constând în 100.000 – 200.000 de Ron anual în schimbul exercitării atribuțiilor de : frecător amator de Menthă, bătător de berbuncă,  jucător profesionist de tetris, postac nelegal  (art.90, alin. (1) L303/2004) pe site-urile publicaților online, iar, în restul timpului, plombagină umană de tip copy-paste de pe stickul USB cuprinzând rechizitoriul procurorului sau motivările hotărârilor instanțelor de fond.

Prin astă vorbă nesăbuită de mai sus, se vrea a sugera tuturor catindaților la jâlțuri pufoase MOTIVUL PRINCIPAL al scăderii cotei de încredere: INTERACȚIUNEA DIRECTĂ, NEMIJLOCITĂ, DINTRE JUSTIȚIABIL ȘI SYSTEM. Amintirile și experiențele nefericite ale plebeilor cu balcoanele semizeilor constituie PRINCIPALUL motiv al prăbușirii semizeilor din înaltul cerului în adâncul Gheenei neîncrederii populare. Abia pe urmă vine aportul pavlovian al Lulutzei K., materializarea faptică a dictonului „Manus manum lavat” pusă în practică de JWK și livia button, cazul Berbeceanu, „utopicele drepturi fundamentale” ale ministresei Trăscău, parteneriatul pidosnic dintre procuror și judecător enunțat de livia button, nefericita expresie a lui JWK despre credibilitatea persoanelor cercetate sau trimise în judecată, dar care ÎNCĂ se bucură de prezumția de nevinovăție, purcoiul celor o sută douăzeci și ceva de cazuri de corupție în rândul magistraților contabilizate din 2013 încoace și care au generat un număr de 57 de condamnări definitive ale gulerelor albe, însumând aproape două secole de pârnaie.

Abia apoi interesează agora despre exercițiul câmpului tactic în care se contrează SRI-știi și undecoverii SRI înstruțați în robă, încălzirea globală, curentul meteoric al Pleiadelor, problematica migrației și a terrorismului internațional, iminența dispariție a vulturilor pleșuvi, balenelor albe și a urșilor Panda sau cine mai știe ce motive idioate sunt în stare să scornească magiștri pentru a justifica fundul imund al haznalei în care a ajuns systemul.

Căci, să fie cu titlu de axiomă că majoritatea celor 65% din eurobarometru își justifică opinia funcție de experiențele personale. Experiențe în urma cărora au conștientizat, a câta și a câta oară, valoarea axiomatică de adevăr și axiologia vorbelor de duh: „Mai aproape de piele mi-e cămașa”, „Corb la corb nu-și scoate ochii” și „O mână spală pe alta”.

Cu aplicabilitatea evidentă și neechivocă asupra balcoanelor Olimpienilor Uranieni.

==============================
 
„Justiția este atacată de cei care se tem de ea, cei care nu apreciază munca judecătorului recurgând la exemple din umila lor viață, cei care pierd un proces automat vor striga că au fost nedreptățiți” - Daria-Cristina

Uofffff!

„ Constituția României - Secțiunea a 3-a - Legiferarea, art. 74 Inițiativa legislativă. 
„(1) Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care îşi manifestă dreptul la iniţiativă legislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe, respectiv în municipiul Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puţin 5.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.” 

Boon! Amu, oare dintre cei 65% reliefați de eurobarometru, s-or găsi vreo 100.000 de Mariane Rarinca, sau, ca s-o citez pe mucoasa asta de calfă judiciară de mai sus, 100.000 de „cetățeni având o umilă viață, care nu apreciază RIL-ul ce a căpătuit-o cu tinicheaua condamnării pe Rarinca” sau care nu prea au chef să intre în ocnă doar pentru că așa vrea o judecătoare dementă din nordul țării, vărul acesteia - un TâNpițel procuror făcut la apelul bocancilor și un sergent-major de miliție politică, egomaniac și mitoman cronic? 
Oare s-or găsi în țara asta a „nerecunoscătorilor” viețuitori într-o „umilă viață” (câtă aroganță pe căpșorul mucoasei!), 100.000 de semnatari care să dea imbold și curs legislativ propunerii mele de modificare din temelii a actualului sistem judiciar? (vezi „Proiect histrionic de reformare a justiției”?
 Oare Daria-Cristina, calfă judiciară cu caș la guriță, ce părere își împinge?