Inga, uăi, așa se ... „motivează” un apel către Urdorile judiciare din Rroemenica

Dosar nr. beep/beep/2015

Moto:

          „Doamne, apără-l pe magistratul țâcnit și de lume, dar și de sine însuși!”

Către

CURTEA DE APEL SUCEAVA

Domnule / Doamnă Preşedinte,

          subsemnatul [censored], domiciliat în [censored], CNP 171[censored], având calitatea de inculpat în cauza nr. beep/beep/2015 soluționată de Judecătoria Suceava, în baza art. 412 din Codul de procedură penală, în completarea apelului declarat la data de 12 dec. 2016 împotriva sentinței penale nr. 359/2016  a Judecătoriei Suceava, formulez

MOTIVAREA DETALIATĂ A APELULUI

funcție de conținutul HALUCINANT al motivării sentinței penale cu numărul sus-menționat.

În fapt,

             după lupte seculare, „care au durat 87 de zile” de la închiderea dezbaterilor (!) am intrat în posesia acelui flamboaiant exercițiu de demență procedurală, ilogic tupeu argumentativ, abominabilă mârlănie și iresponsabilă neobrăzare judiciară, denumit „Motivarea Hotărârii nr 359/2016 a Judecăcătoriei Suceava”. A acestui abject exercițiu de mistificare a adevărului, efectuat de însăși o autoritate statală învestită cu aflarea adevărului.

(retoric în stilul Cărții lui Iov)

          Oh, Domnul Zeu, oare cu ce am greșit ca să fiu nevoit să interacționez cu maimuțele urlătoare de bombardament, purtătoare de  robă și talangă transhumantă la bavetă, croită din paginile terfelite ale lui „Codex Iuris Civilis”? Doar am fost demn și onest și am luptat pe căile Onoarei, argumentând cu principii și norme de drept material și procedural și mi-am susținut cererile și argumentele cu elemente și probe materiale certe, care să confere temeinicie celor expuse.

          Apăi dacă Io* am luptat procedural pe Căile Onoarei, de ce sunt urgisit și mi se răspunde cu INFAMIA SCORNELII, atât de notorie salvgardării intereselor oligarhice ale Semizeilor cu robe, cu nelegiuirea, fărădelegea, ignoranța, nesimțirea și obrăznicia întronizate la rang de Lege de acești cârdași aparținători de Casta Famiglială a demenților în robe, nediagnosticați (încă) din punct de vedere psiho-patologic?

          De ce permiți, Domnule Zeu, ca maimuțica aceea urlătoare, cu zulufi buclați, să sucească cu abominabilă iresponsabilitate valoarea de adevăr faptic și juridic a unor evidențe  a căror anvergură, identică Marelui Zid Chinezesc sau Piramidei lui Keops, sunt vizibile și de pe fața nevăzută a Lunii? Cum poate s-o mai țină pământul pe acea infamă puicuță judiciară care afirmă cu criminală nonșalanță că este „o expresie amenințătoare la adresa persoanei-vătămate” expresia „Plaivazul meu  cal. 338 Lapua Magnum”, rostită în data de 1 nov. 2014 într-o discuție polemică pe Internet, la un articol despre un incident de pe frontiera verde, polemică în care NIMENI N-A POMENIT  NUMELE SAU VREO REFERINȚĂ la clitorisul împăienjenit al schizo-baborniței de la Rădăuți?

fragment din fila 7 a hotărârii 359

          De ce mă urgisești, Domnul Zeu, lăsând-o slobodă pe puicuța calfă-judiciară să hălăduie dezlegată pe lângă hatul arăturii judiciare, cu grația și aplombul unui elefant indian țâcnit, scăpătat într-un magazin de porțelanuri? Câtă întunecare a minții poți să pogori peste căpșorul buclat al calfei judiciare ca această să aibă suficientă strâmbătate care să strâmbe pricina datelor inserate în declarația de inculpat din 14 ianuarie 2015, parte integrantă a apărării proprii, și s-o considere ca fiind dovada „faptului că inculpatul a urmărit îndeaproape activitatea persoanei vătămate pe Facebook, indicând inclusiv jocurile accesate de aceasta într-o anumită perioadă”.

alt fragment din fila 7 a hotărârii 359

          La fila 210 ÷ 211 d.u.p. se află declarația mea de inculpat, din data de 14 ian. 2015 și în care, ca parte integrantă a apărării, în scopul demonstrării stării de alarmare simulate de momâia vătămată, am precizat rezultatul interogărilor online efectuate în lunile decembrie 2014 – ianuarie 2015, interogări ULTERIOARE DATELOR DE 21 și 24 nov. 2014, date la care am primit calitatea de suspect, respectiv inculpat.

          Ori, a suci cu atâta nerușinare valența unui act procedural formulat în scopul apărării, la 3 luni DUPĂ acuzare, ducându-l ÎNAINTEA datei de 28 oct 2014 – data începerii ÎUP și a-l considera „dovada urmăririi îndeaproape a virtuoasei vestale de pripas de la Rădăuți”, dovedește caracterul intrinsec al unei vorbe de duh rostite de un vestit duhovnic român:

„În mintea strâmbă și lucrul drept se strâmbă” (pr. Arsenie Boca)

          Iar în mintea ticălosului în robă nu mai ai ce strâmba, căci strâmbătatea presupune existența vreunui element cognitiv cert, ceea ce nu este cazul în mintea golănașului de magistratură, cea adâncă, neagră și goală, aidoma unui furnal abandonat.

          Așadar, după acest preambul amplu, menit să rezume starea de dezamăgire, de mânie, de furie nedisimulată și de oripilată scârbă pe care le-am resimțit după lecturarea acestui veritabil „rasol judiciar cu fainoșag”, a acestui „blowjob judiciar cu pronunțare” (față de care masajul thailandez cu finalizare e doar o gioacă de copchil de țâță), e vremea pentru expunerea sistematizată și detaliată ^[1] a tuturor motivelor și criticilor raportate la Hotărârea 359/2016, „lucrare” cu care puișorul judiciar a fost admisă Magna Cum Laude în Uniunea Scriitorilor Ratați ^[2] din Systemul judiciar Rromânesc, membri fondatori și promotori ai neo-curentului literar științifico-fantastic denumit „pășunism judiciar”.

          Am încercat să urmăresc materializarea acelei sintagme referitoare la conținutul unei hotărâri judecătorești, menționată la art. 131 din Regulamentul de Organizare a Instanțelor Judecătorești – „Motivarea hotărârii judecătoreşti trebuie să arate silogismul juridic din care rezultă aplicarea normei de drept la situaţia de fapt reţinută.”, dar mai ales modul în care această dementă hotărâre înglobează elementele precizate la art. 401 ÷ 404 Cod de procedură penală. În special elementele precizate expres la art. 403, alin. (1):

„a) datele privind identitatea părţilor;

b) descrierea faptei ce face obiectul trimiterii în judecată, cu arătarea timpului şi

locului unde a fost săvârşită, precum şi încadrarea juridică dată acesteia prin actul de

sesizare;

c) motivarea soluţiei cu privire la latura penală, prin analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei şi a celor care au fost înlăturate, şi motivarea soluţiei cu privire la latura civilă a cauzei, precum şi analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluţia dată în cauză;

d) arătarea temeiurilor de drept care justifică soluţiile date în cauză”

          Ce căcat „descrierea obiectului dedus judecății”, „delimitarea în timp a acțiunii infracționale”, „probatoriul de susține soluția dată” sau „temeiuri în drept”?

          De unde astfel de așteptări deșănțate din partea reprezentanților generației lăpușnene „PRO … DAR MULȚI”, exemplare etalon ale școlii rrumânești care scoate numai tâmpiți, cu diplome frumos colorate, fără nici un fel de relevanță asupra intelectualismului, bune numai de flendurit în mâini și de utilizat în mod unic și igienic în vreo eventuală situație de stringență fiziologică? Ce „silogism juridic” așteptat de la târla prostovanilor școliți postdecembrist în stil fast-forward, manufacturați apoi drept calfe judiciare la o raboteză decalibrată din laboratoarele mecanice ale Institutului Național al Magistraturii?

          Varză de Bruxelles, neicușorule! Mormolocii ăştia din generația lăpușneană postdecembristă, cu mintea funcționând în sistem binar, aidoma motorului Otto în doi timpi, jalnici masoreţi ai buchii Legii, cărora o să le trebuiască 20.000 de ani să se ridice la standardul spiritual și elitist al unui Judecător deuteronomic, n-au nici măcar habar să distingă între forma de dativ a pronumelui personal și forma de indicativ prezent a verbului auxiliar „ a avea”, n-au idee când se folosește un „i” sau doi de „i” în construcția formei articulate a pluralului substantivelor. (de ex: „ceilalți membrii familiei” – fila 3 Hot. 359). J J J

Auzi șotie! „silogism juridic”.

          Iar pentru a confirma gradul uriaș de predictibilitate al acestor analfabeți funcțional ^[3], exact motivele ce le-am anticipat în declararea Apelului din data de 12 dec. 2016 se regăsesc în conținutul urdorii judiciare denumită Hotărârea 539/2016:

- faptele nu sunt precizate și deduse cu acuratețea necesară unei juste hotărâri,

- așa-zisele infracțiuni reținute a fi comise nu sunt definite sau delimitate în timp,

- probatoriul ferm, cert, indubitabil pe care se sprijină soluția dată pur și simplu lipsește sau este de-a dreptul HAOTIC, nefiind detaliat cu acuratețea necesară, fiind suplinit cu un fel de „windsurfing” narativ, hălăduire epică peste un conglomerat de amănunte faptice, mare parte dintre ele neutile și neconcludente speței, iar cealaltă parte fiind doar trimiteri la un amalgam de abateri și excese verbale de la linia unor norme de comportament social (limbaj insultător) dar care, neavând valență penală, le sunt rezervate căile de acțiune ale Codului civil – recte acțiunea în răspundere civilă delictuală funcție de eventuala atingere adusă drepturilor nepatrimoniale ale persoanei,

- dar viciul cel mai evident al acestui exercițiu de rea practică judiciară constituindu-l eronata aplicare a unor prevederi de drept penal și procedural, eroare cauzată de lipsa unui elementar bagaj de cunoștințe generale (explicitarea și înțelegerea sensurilor logice ale mijlocului de comunicare direct / indirect, al mijlocului de transmitere la distanță, al sensului elementar al unor cuvinte uzuale – „plaivaz”, „lunetă”, „denumire de armă”, sau de lipsa celor mai elementare noțiuni ale principiilor de drept ce interzic cu desăvârșire exercițiul analogic în defavoarea inculpatului, sau caracterul cert al legii penale, din cuprinsul textului căreia să rezulte în mod clar care fapte, care acțiuni sau inacțiuni intră sub incidența sferei penale.

          Toate aceste disparități și neajunsuri ale hotărârii atacate, fără a avea pretenția de a le detalia pe toate, le voi grupa funcție de locul și semnificația erorii produce. Astfel, aceste vicii interpretative sau argumentative pot fi grupate în:

I. Omisiuni intenționate ale unor diferite argumente faptice sau juridice, rezultate din lucrările dosarului, argumente de natură a răsturna totalmente structura raționamentului pe care se fundamentează sentința;

II. Interpretări eronate ale prevederilor de drept penal și procesual, sau a altor elemente circumstanțiale, care duc la aplicări eronate ale prevederilor legale, care încalcă flagrant practica unitară a instanțelor de judecată,

III. Tendențiozități în argumentație, alegații insinuante, mistificări ale adevărului, invenții nesustenabile juridico-faptic, scorneli neobrăzate și elucubrații de o certă factură psiho-paranoidă,

IV. Cretinisme și imbecilități ™ și © Institutul Național al Magistraturii din sec. XXI.

Fără ambiția de a le trata în mod organizat, etapizat, mă voi referi  doar la câteva dintre acestea, cele mai semnificative și flagrante dintre ele, funcție de locul și timpul în care acestea se vor devoala în cuprinsul Hotărârii.

===================================================================

I.1. Una dintre cele mai semnificative, mai flagrante și mai de neconceput omisiuni este cea referitoare la modul în care persoana vătămată declară că a luat la cunoștință despre postările inculpatului: în declarația de persoană vătămată, dată în fața instanței la data de 31 oct. 2016 de persoana vătămată, (fila 160 ÷ 163 d.u.p. ) aceasta declară fără echivoc că „a luat la cunoștință despre postări în urma atenționărilor unor colegi” ( am citat aproximativ din memorie, neavând textul declarației).

          Opsss! Oare de ce puicuța judiciară A OMIS să menționeze în cuprinsul hotărârii această circumstanță fundamentală, care ANULEAZĂ DEFINITIV ȘI ZDROBITOR CERINȚA de MIJLOCIRE A AMENINȚĂRII, ANULEAZĂ DEFINITIV LATURA SUBIECTIVĂ a INFRACȚIUNII (INTENȚIA DIRECTĂ) și ANULEAZĂ DEFINITIV POSIBILITATEA REȚINERII DE CĂTRE INSTANȚĂ A UNEI SITUAȚII ECHIVALENTE PREZENȚEI FĂPTUITORULUI lângă PERSOANA VĂTĂMATĂ?

          Răspunsul stă în chiar hotărârea menționată: neexistând în cuprinsul infracțiunii / infracțiunilor a laturii subiective privită sub aspectul intenției directe, neputându-se reține sintagma definitorie enunțată de Vintilă Dongoroz – „situație echivalentă prezenței”, puicuța judiciară ascunde iute-iute de tot sub oboroc această gafă monumentală a persoanei-vătămate și se apucă să inventeze din vârful pixului ^[4] anumite cerințe esențiale sau anumite elemente inexistente infracțiunilor deduse judecății.

          Păi, cu porumbelul scăpat pe sfincterul guriței de augusta momâie vătămată – „precum că i-au spus colegii”, (sau damu – întemeietorul Școlii Peripatetice a Nelegiuirii și Ticăloșiei, sau milițianul calenciuc, sau draaqu mai știe care derbedeu din cârdășiile mafiotice ale Rădăuțiului…) despre existența unor comentarii insultătoare, cum s-ar mai fi lansat puicuța judiciară în veritabile diatribe manufacturiere ale elementelor lipsă infracțiunii? Cum să argumentezi juridic o „amenințare” care nu este făptuită direct, zice-se că este făptuită printr-un mijloc de informare în masă (mass-media – care nu e totuna cu mijlocul de comunicare direct), iar  modalitatea de mijlocire este printr-o „terță persoană” dar căreia, ATENȚIE!, inculpatul nici nu i-a comunicat așa-zisa amenințare, dar nici nu s-a asigurat că terțul va comunica mesajul amenințător persoanei vătămate?

          Nu cumva suntem exact în situația unei expresii pasibile a fi considerate amenințare, dar care, prin natura elementelor constitutive, NU ESTE AMENINȚARE, neexistând NICI UN FEL DE MIJLOCIRE FĂPTUITĂ INTENȚIONAT DE INCULPAT, neexistând NICI O SITUAȚIE CARE SĂ ECHIVALEZE PREZENȚEI?

          Cum să lași vizibil un element declarativ al persoanei vătămate care ESTE FAVORABIL INCULPATULUI? J - „a luat la cunoștință de la terți ”, terți nesituați în relații faptice sau circumstanțiale cu inculpatul, astfel încât să se poată deduce măcar o umbră de mijlocire.

          Aidi, bre, că așa ceva nu se poate, că doar se știe că „SYSTEMUL TREBUIE SĂ ÎNVINGĂ ÎNTOTDEAUNA!” – această deviză fiind postulatul testamentar al liviei stanciu-button, babornița hâdă și chitroasă de la ÎCCJ care a preferat să murdărească de jeg, zoaie și lături întregul sistem judiciar rromânesc decât să-i restituie Marianei Rarinca cele câteva mii de leuți datorie!

          Așa că puișorul judiciar aplică tactica stereotipică Sistemului Național de Nelegiuire și Ticăloșie Judiciară: acea parte a procesului penal care produce deservicii, care pune în dificultate salvgardarea intereselor oligarhice ale castei Cuppolelor Famigliale din system, SE ASCUNDE SUB PREȘ în mod NECONDIȚIONAT. Pentru ca mai apoi să se poată hălădui și hăuli elucubrant referitor la „mijlocirea” unei fapte ce se vrea a fi transferată, cu forcepsul argumentativ-tendențios, din zona insultătoare, licențioasă a Codului civil în zona punitivă a Codului penal.

fragment din fila 3 a hotărârii 359/2016

fragment din fila 7 a Hotărârii 359/2016

          Corolarul acestei abominabile probe de ticăloșie judiciară este următoarea: după ce se șterge la cur cu toată argumentația și cu toate dovezile incontestabile din procedura Camerei preliminare, care dovedesc fără putință de tăgadă că persoana-vătămată a primit de-a gata materialul probator de la lucrătorul de poliție Calenciuc Gică-Ionuț, material probator nelegal, obținut în afara oricărei proceduri judiciare, în lipsa oricărei plângeri sau denunț. înaintea începerii UP,  strălucitul jude – calfă judiciară trece sub oboroc lipsa oricărei mijlociri, lipsa oricărei intenții în sarcina inculpatului și se apucă să fabrice aceste circumstanțe din vârful condeiului de brav jude.

          Iar după ce „tencuiește” insinuant, persuasiv, aceste goluri constitutive ale infracțiunii, aproape că nici nu mai contează declarațiile inculpatului care afirmă în răspuns la o întrebare adresată de reprezentantul Ministerului Public referitoare la intenție: „nici nu am avut în vedere proiectarea consecințelor unui act de o banalitate elementară în mediul online și nici nu m-a interesat în vreun fel care este publicul care lecturează respectivele comentarii”. Un răspuns care este semnificativ și edificator în ceea ce privește lipsa oricărei intenții în activitatea de postare a comentariilor în edițiile online ale diferitelor publicații.

fragment din fila 6 a Hotărârii 359/2016

          Când se postează comentarii în mediul virtual, NIMENI, dar ABSOLUT NIMENI nu își proiectează vreo componentă de intenție faptică și nici nu se focusează pe vreo categorie aparte de receptori ai respectivului comentariu. Pur și simplu se comentează, se exprimă opinie cu aceeași indiferență ca cea a Sămănătorului biblic, neinteresat de locul în care cade sămânța – acesta este specificul INTERNETULUI – domeniu care excelează în licențiozitate, în virulență de limbaj, dar care domeniu nu poate fi translatat cu forcepsul pe pupitrul instanței, interpretat și sancționat după regulile traiului cotidian al vreunei momâi asexuat monoice, al cărei destin este infinit mai anost decât imaginea din spațiul cosmic al Antarcticii în perioada glaciațiunii.

          Bizareria celor „reținute” de instanța de judecată rezultă din următorul anacronism: în faza judecății am propus și mi s-au admis drept probe un număr de 10 exemple ale specificului exprimării în mediul online. Ce fason și ce chichirez gâlceava dacă această exemplificare a caracterului verbal virulent, dar fără componentă de intenție sau faptică, nu a fost… REȚINUTĂ de către instanță? Instanța reține doar aberațiile egomaniace, psiho-patologice ale momâii vătămate. Instanța reține doar ceea ce vrea putzulica  / piszicutza magistratului și nicidecum nu reține declarațiile inculpatului, precizările acestuia sau probele propuse de acesta. Instanța, prin reținerile sale discreționare și părtinitoare, trebuie să confirme, în subsidiar, că principiul egalității armelor în procesul penal este doar o povestioară distopică scrisă de George Orwell ^[5] sau o fabulă a lui Grigore Alexandrescu ^[6], că dreptul fundamental la un proces echitabil este doar o cacealma iar dreptul la apărare al inculpatului este doar o pungășie ce se rezumă la împământarea genunchiului drept, mototolirea neliniștită a cușmei în mâini, simultan cu declamarea celebrelor diatribe atât de agreate de SCELERAȚII EGOMANIACI  DIN MAGISTRATURĂ și care le provoacă veritabile ORGASME INSTITUȚIONALE:

„Onorată Instanță, recunosc și regret faptele. Nu mai fack altădată, vă rog să fiți milostivi! Io* sunt mic și pruost, voi sunteți MARI și TARI, aveți școală și multe examene grele susținute și sunteți posesorii balanței și mânuitorii cuțitoaiei! Mizericordie, silvuple!”

          SIC TRANSIT GLORIA MUNDI!

          Nu contează că în speță nu se regăsește nici vinovăția sub forma intenției directe, dar nici vreo formă de nemijlocire sau mijlocire a faptei de amenințare.

Șturlubaticul judecător reușește ca să anuleze regula interpretativă a infracțiunii de „Amenințare”, izvorâtă din practica unitară a instanțelor, izvorâtă din jurisprudență, ce consfințește că „Exprimarea unor cuvinte din culpa susceptibile de a fi interpretate de o persoana ca alarmante pentru ea nu constituie infracţiune.”, de asemenea „Nu se înscriu în sfera penale afirmațiile care nu sunt susținute de comportamentul ulterior al făptuitorului din care să rezulte intenția de a trece la acțiune”, din iuțeala condeiului și nebăgarea de seamă a privitorilor,

-  drege latura obiectivă a amenințării sub forma ei directă sau mijlocită de mijloc de comunicare direct,

-  acoperă cu chit auto defectele argumentative ale laturii subiective sub forma vinovăției,

-  anulează prin ignorare totală uriașul efort procesual al inculpatului, efort a cărui temeinicie este confirmată de „uimitoarea declarație a persoanei vătămate” și

-  închide apoteotic și demențial o argumentație șubredă, construită pe un ansamblu de circumstanțe false, inventate din vârful condeiului, sugerate persuasiv și tendențios:

fragment din fila 9 a Hotărârii 359/2016

         

          Pentru a condamna un omuleț sub aspectul „Amenințării” se ajunge la situația paradoxală în care simpla stare de alarmare (simulată), enunțată de persoana vătămată, este CONDIȚIE SUFICIENTĂ pentru întrunirea TUTUROR ELEMENTELOR CONSTITUTIVE ALE INFRACȚIUNII DE „AMENINȚARE”.

Nu mai este necesar nici un fel de alt argument, de material probator, de instrumente obiective care să întărească, să confirme, să cuantifice, să justifice starea de alarmare.

ESTE SUFICIENTĂ DECLARAREA DE CĂTRE PERSOANA VĂTĂMATĂ A STĂRII DE ALARMARE. Alături de aceasta – „omisiunile”, „persuasiunile”,  „aprecierile” și „reținerile” ticăloase și părtinitoare ale calfei judiciare.

Dacă cel ce se declară „alarmat” mai este și judecător, atunci… „Ura, ura și la gară! Case closed! One way ticket to Jilava!”

          Grea perspectivă procedurală pentru pretențiile moderniste, de secol XXI, ale unui Cod penal ce se vrea a fi adversarial și în care prezumția de nevinovăție și dreptul la un proces echitabil sunt valori perene fundamentale. Dacă spune vicola sau oricare BOW / WACĂ Holstein din sistemul judiciar cripto-inchizitorial că „s-a autoalarmat” față de „X”, „Y” sau „Z” afirmație formulată în pizda mă-sii, unde a înțărcat Mutu Consuela, ei bine, autorul afirmației „X”, „Y” sau Z” poate să-și pregătească valijoara pentru un mâțâțăl cantonament  în pârnaie.

          ÎMPUȚITĂ ȚARĂ A MAI AJUNS SATRAPIA RROEMENICA – cunoscută îndeobște ca fiind REPUBLICA ABSURDISTANĂ A CELOR 4.850 DE JUDECĂTORI ȘI 2.650 DE PROCURORI. Un total general de 7.500 Androizi și Cyborgi, mulți dintre ei nediagnosticați dar cu grave, uriașe deficiențe psiho-patologice, dar care reușesc printr-un anacronic spirit al solidarității de castă să țină în ștolurile potcoavelor această sărmană țărișoară.

          Ei bine, pentru această ipocrizie neobrăzată, înaintea primului termen al soluționării apelului voi, formula cerere și voi invoca excepția de neconstituționalitate a art. 206 Cod penal. În momentul în care neobrăzarea celor îndrituiți cu aflarea adevărului dă peste cap și rupe zăgazurile raționamentului logic, rezultat din practica unitară anterioară, din jurisprudență, în momentul în care SLUJBAȘII ADEVĂRULUI MISTIFICĂ ADEVĂRUL, ei bine este dreptul inculpatului, ca firească reflectare a accesului la justiție, să solicite controlul instanței de contencios constituțional.

Justiția nu începe și nu se isprăvește la Palatul Ticăloșiei de pe Ștefan cel Mare 62, Suceava. Justiția se finalizează undeva pe la CCR sau pe la CEDO, iar în momentul în care turmele cornutelor mititele de vârstă și experiență, cu robe negre și bavete albe, încep să behăie în dizarmonii stridente nespecifice prevederilor penale și procedurale, merg cu jalba în proțap la cei îndrituiți să ne precizeze CARE ESTE LINIA DE DEMARCAȚIE DINTRE LIBERATEA DE EXPRIMARE ȘI MĂSURA PUNITIVĂ CE SANCȚIONEAZĂ O INGERINȚĂ ÎN SFERA VIEȚII PRIVATE SAU PROFESIONALE A MAGISTRATULUI.

          NU VĂ DĂ NIMENI VOIE, DEMENȚILOR TRĂITORI ÎN TURNULEȚELE VOASTRE ASEPTICE, DE FILDEȘ, TOTALMENTE RUPȚI DE ASPRIMEA REALITĂȚII  SOCIALE COTIDINE, SĂ LEGAȚI OAMENII ȘI SĂ-I ARUNCAȚI ÎN OCNĂ DOAR ÎN BAZA UNEI SINGULARE ȘI UNILATERALE POZIȚII A PĂRȚII VĂTĂMATE, IAR ACEASTA AFIRMAȚIE UNILATERALĂ FĂRĂ SĂ MAI FIE SUSȚINUTĂ DE ALTE ELEMENTE CIRCUMSTANȚIALE DE NATURĂ SĂ CONFIRME TEMEINICIA STĂRII DE ALARMARE ENUNȚATE.

          Eu pot să înțeleg că în Republica procurorilor demenți și a judecătorilor scelerați este suficient un simplu denunț pentru a arunca omul în ocnă, dar nici chiar așa, să se fundamenteze TOATE ELEMENTELE CONSTITUTIVE ale unei infracțiuni pe afirmațiile tendențioase ale unei momâi cu grave afecțiuni psiho-patologice, intrată în criza vârstei mature, neglijată de soțul ulițarnic și deranjată de dezvăluirile unui postac referitoare la neprofesionalismul cu care momâia soluționează dosarele cu curul, fără să citească un singur rând, că este o slugă deepthroat a procurorilor rădăuțeni și că este adepta metodei de lucru abuzive, nelegale, constând în percheziții nelegale.

(vezi Încheierea nr. 104 pronunțată de Tribunalul Suceava în speța 4310/285/2015, despre care s-a scris în presa locală la data de 6 oct. 2015, „Percheziţie şi dosar după ureche cu trei comisari-şefi şi doi agenţi ai Poliției de frontieră” - articol de presă care actualmente este ȘTERS din arhiva „Monitorului de Suceava” la solicitarea expresă a momâii vătămate – vicol gabriela. Ce puteri discreționare are momâia scelerată în momentul în care vrea și poate să-și acopere urdorile și miasmele fetide ale diletantismului profesional.) ^[7]

==================================================================

I.2. Una din întrebările adresate de reprezentantul Ministerului Public, la care a trebuit să răspundă persoana-vătămată, s-a axat pe interogarea acesteia referitoare la furnizarea de date, elemente sau indici care să justifice acțiuni amenințătoare ale inculpatului, acțiuni care să demonstreze intenția acestuia de a trece la fapte: prezența ostentativă a inculpatului în fața casei, în fața locuinței, la locul de muncă sau pe domeniul public în imediata apropiere a persoanei vătămate.

          Răspunsul persoanei vătămate a fost fără echivoc: „Nu, nu are asemenea indici ai prezenței inculpatului în zona Rădăuți, la judecătorie, la locuința persoanei vătămate sau în apropiere și nici nu l-a văzut vreodată în apropiere”. Însă, și acest element circumstanțial mai mult decât favorabil inculpatului este trecut sub tăcere de mirobolanta puicuță judiciară de la C6P. Păi, cum s-ar putea menționa într-această dementă Hotărâre un element probator indubitabil care să justifice „atitudinea făptuitorului din care rezultă lipsa oricărei intenții de a trece la săvârșirea vreunei fapte clamate de  persoana vătămată”?

          Păi, dacă menționa așa ceva în hotărârea pronunțată, rămânea draaqului fără bunătate de „Amenințare”. Ori, postulatul baborniței stanciu de la ÎCCJ stipulează CLAR: SYSTEMUL TREBUIE SĂ CÎȘTIGE ÎNTOTDEAUNA.

==================================================================

I.3. O altă întrebare adresată persoanei vătămate, menită să-mi lămurească misterul încă a unui element pe care își susține acuzațiile, este cea referitoare la comentariul din pagina 3 al plângerii penale, comentariu care NU SE REGĂSEȘTE nicăieri în cuprinsul probatoriului administrat!

Întrebarea a fost relativ simplă: „De unde este extras textul respectivului comentariu, atâta timp cât nu este susținut prin probatoriul propus de persoana vătămată și nu este regăsit în listingul CD-urilor depuse, listing efectuat de organul de urmărire penală?”

          Interesul meu legitim, firesc, era să încerc să repun, în firescul argumentativ, precizarea fiecărei acțiuni considerată infracțiune, modul, locul și timpul de făptuire, precum și mențiunea probatoriul care susține acuzația.

          Nici acum nu am reușit să aflu de unde mamuța draaqului este obținut acel bizar comentariu, preluat repetitiv, în manieră tâmpelnică a lui CTRL+A / CTRL+C / CTRL+V (select all / copy / paste), atât de procurorul nuclear de la Parchetul Diribau, dar și de puicuța de bombardament persuasiv de la Judecătoria Suceava.

fragment din fila 3 a plângerii penale din 27 oct. 2014 (fila 5 d.u.p.)

          Frații mei negri, buey palicarilor, UNDE SE REGĂSEȘTE ÎN PROBATORIU ACEST fragment dint-un articol NENOMINALIZAT, din data de 5 sept. 2014?

Io* nu l-am găsit nicăieri și-s mânios că sunt condamnat cu probe inexistente.

          Oare prevederile exprese ale art. 403 Cod de procedură penală nu ar fi impus, ca minimă decență a expunerii acestei hotărâri, un algoritm de tipul:

-          la data de xx.xx.xxxx, la ora de xx.xx, în locul (cutare), inculpatul a „făcut și a dres,

faptă prevăzută și pedepsită de art. xxx Cod Penal;

-          fapta este dovedită prin captura de ecran a articolului etc, depusă de persoana vătămată, extrasă de organul de urmărire penală, aflată la fila xxx d.u.p.

-          în baza art. 206^1 din Codul penal al Școlii Peripatetice a Nelegiuirii și Ticăloșiei de la Rădăuți, fapta întrunește elementele constitutive, sub aspectul laturii obiective și a celei subiective, ale infracțiunii de lezmajestuos futișag de mamuță și se pedepsește cu aruncarea de pe stânca tarpeiană.

          Nu așa trebuia să arate o lucrare judiciară decentă și profesionistă, care să se circumscrie prevederilor explicite ale art. 403 Cod De procedură penală?

          Aham! Abia acum m-am prins la șolticărie de ce în tot cuprinsul actului de acuzare și în cuprinsul hotărârii faptele sunt prezentate „DE-A HURTA”, elementele circumstanțiale de mod, loc și timp ale infracțiunii sunt enunțate DIN FUGA TRENULUI  InterRegio Suceava-Rădăuți cu escală la Volovăț, iar mijloacele de probă sunt enunțate după arhetipala metodă lăutărească: „DUPĂ URECHE ȘI ÎN DEVĂLMĂȘIE”.

          Meserie neicusorule! Mulți văd, puțini pricep, la țară nu se bagă de seamă, la oraș e aglomerație, din avion nu se zărește iar la instanțe cine draaqu e atât de nebun să stea să citească dosarele (ptiu! Cumplit meșteșug de tâmpenie cititul acesta al dosarelor! Nu e mai bun  ieșitul la grevă ca să mai deie orânduirea de Partid și de Stat încă 18 % la salariile acelea GREȚOS ȘI ORIPILANT DE NESIMȚITE?)

          Așadar, în exemplul de mai sus e o altă materializare a superficialității și neprofesionalismului în care atât organul de urmărire penală, cât și forul judiciar îndrituit cu aflarea adevărului, se pishă cu boltă peste prevederi procedurale de o elementaritate crâncenă!

          În Absurdistanul Neocolhoznic și Criptosecurist Rroemenica se poate condamna pulimea pe baza unor probe INEXISTENTE!

          Și doară advocatul din oficiu le-a învederat duomnilor juzi că „nu sunt probe întru susținerea și argumentarea” faptelor incriminate, solicitându-le aplicarea corespunzătoare a principiului „IN DUBIO PRO REO”:

          Da de unde! Ți-ai găsit! Cine să stea să asculte o sărmană avocată? Atunci când este vorba de salvgardarea intereselor cârdașilor și golănașilor în robe, principiul „In dubio pro reo” devine „In dubio pro magistrate” astfel încât orice ambiguitate, orice inadvertență, orice dubiu se interpretează în mod exclusiv în favoarea magistratului – parte în proces.

Inculpatul ducă-se în mă-sa de prostan, că doar în system o mână spală pe alta, corb la corb nu scoate ochii, jeg la jeg nu produce vreun deranj, gunoi la gunoi nu produce vreun deserviciu și nici vită la altă vită nu azvârle din copită.

          Stăi așa că se opintește puicuța în lopata judiciară a lui Stahanov, cea primită moștenire de la tac-su Alexandru Voitin-Voitinovici și depășește ea de 7 ori planul la producția de tâmpenii la hectar.

Inga mostră de stahanovism judiciar, rezultat al excesului de zel și lustruială promovat de puicuța judiciară zăgan:

          Vicol spune: „a fost amenințată că ajunge sub roțile unui Hummer rămas fără frâne și ghidat prin telecomandă, de un infractor dovedit, aflat în perioada de încercare”

fragment din pagina 3 a Hotărârii 359

          Apoi plusează în manieră graduală, persuasivă: „Butnaru Emil afirmă că i-a luat onoarea și în schimb el îi va lua gâtul sau o va călca cu un Hummer condus de un infractor aflat în perioada de încercare”

fragment din pagina 3 a Hotărârii 359

          Opsss! Fericirea mea, la naiba!

          Prostovani-prostovani cârdașii judiciari, n-au habar de diatezele verbelor române sau de caracterul personal / impersonal al unor construcții verbale. Dar se pricep, PORCANII DRACULUI, să se folosească de probe inexistente, în care fac trecerea de la o expresie impersonală – care nu admite un subiect, aflată la diateza pasivă – „a fost amenințată”, ajungând la expresii personale, cu subiect cert – Butnaru Emil (evident), puse la diateza activă – „el […] o va călca cu un Hummer” (plus juxtapunerea cu un fragment din comentariile amenințătoare reținute din datele de 24 și 26 oct. 2017)

          Alterarea fonetică, decuparea fragmentelor din context, juxtapunerea lor, alterarea topică sau sintactică se știe de un milion de ani că este una din metodele predilecte de acțiune ale borfașilor în robe! Speța DNA vs. Paltin Sturza, retrimisă la Parchet pentru exact asemenea tip de alterare fonetică și juxtapuneri de texte, constituie cel mai edificator exemplu.

          Din proba inexistentă, menționată doar de persoana vătămată în plângere, se evidențiază doar ceea ce-i este util sceleratei de la Rădăuți ca să-și susțină plângerea.

          Ca simplă mențiune lingvistico-semnatică, a se observa un alt element inedit al abjecției prin care sunt ticluite și aranjate aceste fragmente de text decupate din contextul lor inițial: sintagma „Cum nu se poate petrece așa blasfemie systemică…”, enunț negatoriu în referință la fragmentul imaginar anterior și care ANULEAZĂ DEFINITIV ORICE POSIBILITATE FAPTICĂ SAU DE INTENȚIONALITATE a fabulației despre Hummer, este trecută sub oboroc de țâcnita vătămată, nefiindu-i utilă în conturarea artificială a unui profil predispus la violență.

Apoi, prin „jocuri lexicale” parșive (Games of Words), dă caracter personal respectivei fabulații, dă componentă acțională certă și o pune în seama cui? A inculpatului.

Din

„… ce te faci dacă într-o bună zi se trezește că iese Găbitsa- juninca inamovibilă de la vreo ședință publică și aiurită cum e, să pățască rușinea să ajungă sub roatele unui Hummer rămas fără frîne…”

prin transformări lexicale și remodelări lingvistice și sintactice, pe parcursul referințelor succesive la această probă inexistentă, se ajunge la un enunț cu autor cert și cu evident caracter amenințător, care este alipit lexical de „tăierea gâtului” enunțată în cu totul altă împrejurare:

„… BUTNARU EMIL atunci când afirmă i-a luat onoarea și că în schimb, EL îi va lua gâtul sau că o va călca cu un Hummer fără frîne, condus de un infractor…”

          Meserie, fratiweare! Se pricep de minune borfașii în robe să ticluiască probe, atunci când acestea le sunt în favoarea protejării intereselor lor mafiotice.

Ăsta da meșteșug! Să faci dintr-un căcat inexistent bici, să-l faci să pocnească iar pocnetul biciului manufacturat din căcat metamorfic să trimită la ocnă un guraliv neobrăzat care de 2 ani de zile tot grăiește vorbe de hulă și ocară la adresa cârdașilor  Rădăuțeni! (vezi preambulul punctului II)

          Gios PĂLĂRIA pentru meșteșug!

==================================================================

I.4. În baza dreptului și obligațiilor inculpatului de a aduce orice fel de lămuriri necesare justei soluționări a cauzei, pe parcursul cercetării judecătorești am încercat să formulez o serie de întrebări pertinente, în strânsă legătură cu speța dedusă judecății, a căror semnificație să fie utilă justei soluționări a speței.

          Dar, „Ghinion!” (cum ar spune JWK – Gânditorul de la Hermannstadt și Întâiul Turist al Țării). Bunele intenții ale inculpatului, naiv trăitor în iluzia dulce a caracterului contradictorial al procesului penal din Rroemenica Saudită, se lovește de asprimea rugoasă a apucăturilor și deprinderilor inchizitoriale manifestate atât de judecătorul fondului, cât și de reprezentantul Ministerului fără minister: Orice întrebare încercam să formulez, săreau amândoi pe mine cu gura cu aplombul unei chivuțe gâcitoare care descoperă că un hooligan homeless încearcă să-i fure butelia.

          Din 34 de întrebări meșteșugite, pregătite pentru a-i face țăndări ipocrizia smiorcăită a persoanei vătămate, nu mi s-a permisă enunț decât câteva, cea mai mare parte a acestora fiind respinse prin obiecțiile procurorului sau de judecător, ambii metamorfozați în avocați de conjunctură ai vestalei vătămate. La un moment dat, scârbit fiind de participarea la această pungășie judiciară, am intenționat să nu mai adresez nici o întrebare, fiind clar că particip la un simulacru caricatural de „proces”, nicidecum la un „proces echitabil”. Ce echitate să fie când Io* sunt singur doar cu apărător din oficiu iar împotriva mea este întregul sistem judiciar sucevean: în instanță vicola avându-i avocați ai diabolului pe zaharia și zăgan, iar în tribunele arenei judiciare, privită în ansamblul ei, pe bucșa andrei sebastian de la Parchetul Diribau, pe crăciun gina-ionela de la Tribunal (8856/314/2015/a1), pe martin constantin (176/P/2015) și lămășanu daniela (90/II/2/2016) de la PCA Suceava sau pe nechifor veta de la CA Suceava (554/39/2016).

          Cam disproporționate taberele acestui război inegal dintre mine și systemul ticălos, „război” de guerillă în care fiecare își utilizează armele specifice, inegalitate enunțată retoric într-un comentariu fără echivoc:

„Voi cu LEX-ul, Io* cu plaivazul”

(oh! Doamne, numai când îmi amintesc cum a  fost asasinată această expresie în cuprinsul hotărârii, îmi vine să dau dracului tot și să cer azil intelectual în Insula Vanuatu sau Wallis Futuna – vezi punctul IV – demență în stare sublimată)

          În scop de a furniza instanței un element de natură obiectivă, care să cuantifice și să dovedească netemeinicia stării de alarmare simulate de persoana vătămată, am încercat să formulez următoarea întrebare: „Dacă în perioada cuprinsă între 28 oct. 2014 și 21 nov. 2014, persoana –vătămată a beneficiat de vreo măsură de protecție a martorului, aplicabilă și persoanei vătămate”.

          Prin această întrebare, făcând evidentă trimitere la prevederile art. 125 - 130 C.proc.pen., aplicabile persoanei vătămate conform art. 113 C.proc.pen.

          Din motive inexplicabile, această întrebare, deși extrem de utilă speței, mi-a fost refuzată de către instanță.

          În lipsa acestui răspuns, capabil să confere greutate obiectivă stării de alarmare ca element circumstanțial fundamental al infracțiunii de amenințare, în tot cuprinsul dosarului nu rezidă decât afirmațiile unilaterale, subiective ale persoanei vătămate:

„s-a alarmat foarte tare”,

„i s-a  creat o puternică stare de temere pentru siguranța sa, a familie sale”,

„că intenționa să se adreseze organelor de poliție”,

„că și-a blindat centura de castitate cu o cuirasă oțelită, provenită din prova cuirasatului Admiral Graf Spee”,

„că s-a baricadat în casă cu soțul loc în care stăteau și jucau Candy Crush Saga, Dragon Balls și Popa-prostu cu porn-pedepse, în așteptarea cumplitului cyberinculpat (care n-are nici măcar 25 de lei pentru un drum la oraș)”,

„că se deplasa pe stradă numai în spatele șeicului conjugal și la 5 pași în urma acestuia, echipată regulamentar în burkha, însoțită fiind de 2 slujnice Yazidi și de o duzină de Aladdini-cicisbei, gărzi pretoriene ale neprihanei sale”…

bla, bla, bla, iu-iu-iu și tra-la-la!

În general prostiile, aburelile, bacurile, vrăjelile, dumele, ceaiurile, tromboanele și gulgutele precizate în declarațiile de persoană vătămată și reiterate în pagina 3 a Hotărârii:

fragment din pagina 3 a Hotărârii 359

          Acest exemplu de omisiune și tendențiozitate procedurală este semnificativ și elocvent asupra structurii și arhitecturii pe care este manufacturat acest dosar: „VORBE, DOAR VORBE” (hit de Angela Similea). Deși, în general, în practica juridică, se impune argumentarea unor stări cu specific emoțional – afectiv – senzitiv - subiectiv – cum ar fi, de exemplu, suferințele fizice sau psihice funcție de care se solicită anumite daune, în cazul de față, atâta timp cât în speță este implicat unul din Semizeii Systemului Național de Ticăloșie Judiciară, se suspendă de la sine necesitatea oricărui argument suplimentar care să probeze, să dovedească obiectiv, să dea temeinicie și credibilitate vorbelor enunțate de O PARTE ÎN PROCES.

          Când este vorba despre un dosar în care vreun magistrat se smiorcăie în tonuri acute ca de țârcovnic scopit, sodomizat repetitiv cu tarașul gardului de un muezin jihadist țâcnit, VORBELE MAGISTRATULUI -PARTE ÎN PROCES - SUNT SUFICIENTE PENTRU DEZBATERE, SOLUȚIONARE ȘI CONDAMNARE.

          Dacă spune ilustra, augusta și olimpiana vicolă că s-a autoalarmat, atunci nu mai avem nevoie de nici o altă mărturie, de nici o altă probă, de nici o altă certificare obiectivă a stării de alarmare, simplele afirmații subiective, unilaterale ale baborniței de la Rădăuți fiind suficiente pentru condamnarea slobod-grăitorilor de pe Internet, punerea în aplicare a sentinței prin descăpățânarea cyberatentatorilor la neprihana vicoliței urmată de atârnarea căpățânii imprudentului guraliv la avizierul instanței, ca să se învețe minte plebea și agora că la adresa unui magistrat nu-i voie niciodată de rostit vorbe de hulă și ocară, indiferent câte ticăloșii ale acestora ar transpira în mass-media sau în văzul/ auzul opiniei publice.

==================================================================

II. Despre noțiunile și principiile de drept pe care le consideram aplicabile în prezenta speță, am scris tomuri întregi, de se apucaseră sepiile oceanului planetar să intre în grevă spontană de avertisment față de atâta risipă de cerneală.

          Și ce dacă am scris și depus la dosar nuvele întregi de opinii, de argumente teoretice, de spețe jurisprudențiale, de considerații interpretative? FICS PICS!

          Are vreo semnificație în economia soluționării procesului penal diligențele inculpatului formulate în baza dreptului și obligației sale de a aduce orice fel de lămuriri necesare unei juste soluționări a speței?

          Răspuns cert: NU!

          Orice memoriu, orice precizare, orice argumentație, orice opinie formulată de inculpat în scris are o soartă antestabilită de chiar însăși practica anacronică perpetuată a procesului penal inchizitorial: (imaginativ) „mototolirea și ruperea foilor în 4” simultan cu distribuirea lor în latrinele Palatului de Justiție, ca să aibă domnii juzi cu ce-și igieniza cururile de o obezitate onctuoasă majorată cu 18% prin Decizie a Curții Constituționale (!)

          ABSOLUT ORICE ARGUMENT formulat în formă scrisă a fost sortit INGNORANȚEI, a fost sortit unui DEZINTERES având conotații tiranice.

Pentru ce peana vulturului pleșuv mai simulați această caricatură de „proces adversarial” dacă NU ADMITEȚI și NU LUAȚI ÎN CONSIDERARE ȘI INTERPRETARE NICI O SINGURĂ VIRGULIȚĂ DIN PRECIZĂRILE INCULPAȚILOR?

Nu se mai practică forma scrisă a unor acte procesuale?

Nu sunt utile soluționării speței argumentele și considerațiile depuse de părți?

Atunci dați jos masca ipocrită a „procesului adversarial”, nu mai târâiți degeaba pe drumuri oamenii, soluționați dosarele pitulați în catacombele voastre infecte și apoi trimiteți sentințele de condamnare acasă la oameni. Aceștia din urmă măcar vor face o economie de bani și nu vor mai trăi în iluzoria speranță că opiniile exprimate în dosar pot avea vreo șansă de a fi analizate.

          Am depus la acest dosar volume URIAȘE de argumentații, menite să asigure o justă și legală soluție. Tocmai pentru caracterul oarecum inedit al acestui dosar, tocmai pentru vârsta fragilă a magistratului învestit cu soluționarea speței, tocmai pentru nivelul execrabil de cunoștințe teoretice și al experienței practice al unor magistrați, am detaliat punctual fiecare circumstanță teoretică și practică ce mă îndreptățeau să solicit obținerea unei binemeritate achitări în acest infect dosar-manufactură, veritabil exercițiu kaghebist de represiune și intimidare, declanșat si efectuat de golănașii oligarhici și milițienii din Republika Rădăuți.

          La prima mea audiere de la Parchetul Rădăuți, cea din data de 21 nov. 2014 (ziua percheziției domiciliare), pe holul unității de parchet, avocatul din oficiu prezent să mă asiste îmi spunea neaoș: „Măi Taz, măi, 2 ani de zile i-ai opărit pe ăștia la cur cu textele tale pe Internet. La un moment dat așa ai început să le dai din interiorul sistemului, încât se întrebau cine ești: judecător, procuror, grefier, avocat, sigur trebuie să fie cineva din interior”

          Această  opinie, citată aproximativ, constituie corolarul circumstanțelor în care s-a decis construirea și implementarea acestui dosar manufactură. Este evident că Systemul mafiotic ripostează față de:

-          dezvăluirea metodei predilecte de fentare a sistemului ECRIS la Judecătoria Rădăuți

-          faptul că la Rădăuți dosarele se soluționează fără a se citi un singur rând

-          faptul că parchetul Rădăuți este un veritabil focar de infecție, o Vespasiană urbană condusă direct și apoi indirect de damu viorel – întemeietorul Școlii Peripatetice a Nelegiuirii și Ticăloșiei de la Rădăuți

-          că polițiștii de frontieră trag ca Texas-rangerii în mijlocul localităților

-          că la judecătorie este o adevărată șerpărie, în care se practică nepotismul, încuscreala și amantlâcul

-          că la Parchet se practică metode nelegale de anchetă, cum ar fi audierea și reținerea nelegală a unui minor, în lipsa părintelui sau apărătorului, sau că se practică violarea de domiciliu prin pătrunderea pe terțe proprietăți în lipsa oricărui capăt de mandat

-          că polițiștii sunt niște șpăgari ordinari,

-          etc, etc.

          Ultima și cea mai usturătoare dezvăluire a fost cea din data de 3 dec. 2013, dată la care am dat publicității, pe „Monitorul de Suceava” știrea că din Camera de corpuri delicte a Poliției Rădăuți a dispărut o cantitate de țigări în valoare de mai multe zeci de mii de euro:

Comentariul la un articol din data de 3 dec. 2013

          Această „opăreală” a milițienilor, magistraților, grefierilor, politrucilor din Rădăuți a decis necesitatea instrumentării și declanșării unui exercițiu represiv care SĂ-MI ÎNCHIDĂ GURA MULT PREA LARGĂ.

          Pentru acest motiv a fost însărcinat polițistul calenciuc ca să desfășoare asupra mea activități investigativ-operative nelegale - fără mandat și fără plângere, anterioare oricărei proceduri penale. Rezultatul acestui abominabil exercițiu de practică kaghebistă a fost predat procurorilor de la Rădăuți – damu – care a dat poruncă fermă SLUGII sale -momâia vătămată  vicol gabriela - să simuleze o stare de alarmare și să formuleze plângere penală împotriva mea.

          Acestea sunt circumstanțele REALE ale dosarului 8856/314/2015.

          Sincer, chiar crede careva că pe vreun judecător din Rroemenica Saudită îl doare în vârful Pulii sau în Punctul „G” despre ce anume vorbesc vreo trei păduchi –comentaci, pe un site oarecare, la mama draaqului pe Internet?

          Hai să fim serioși! Păi, numărul imens de forțe dislocate în scopul de a-i gâdila clitorisul împăienjenit momâii „alarmate” de la Rădăuți, dovedește temeinicia raționamentului meu: 2 dube și un autoturism, 8 luptători SPIR și 4 judiciariști au sărit ca arși ca să-i gâdile orgoliul paranoid al TâNpitei Scelerate de la Rădăuți!

          Așadar, să fie clar că la caracterul elitist al castei magistraților, natura relațiilor acestora cu celelalte structuri de forță ale statului, NICIODATĂ NU O SĂ SE ALARMEZE FAȚĂ DE 2-3  COMENTARII  POSTATE AIUREA PE NET.

Singura dată când magistratul simulează alarmarea este atunci când vrea să dea curs unui exercițiu de intimidare și represiune.

          Așadar, în aceste circumstanțe REALE, VIZIBILE PENTRU ABSOLUT TOATĂ LUMEA, dosarul fiind superficial, făcătură, suferă de păcatul inexactității unor aspecte de natură faptică și juridică.

Exact aceste aspecte sunt cele pe care le-am tot repetat, începând de la primul termen al Camerei Preliminare și terminând cu cercetarea judecătorească.

FICS PICS!

Dosarul ESTE CU SOLUȚIE ANTESTABILITĂ: ÎNCHIDEREA GURII UNUI INDEZIRABIL MULT PREA VORBĂREȚ.

          Întrucât nu mai am nici un chef să vorbesc singur ca nebunul acest punct II. cuprinzând interpretările și aplicările eronate ale legii, deși ar trebui să aibă cea mai mare amploare, îl voi trata în mod fugitiv. NU mai are nici un rost să învederez instanțelor SURDE din zona Suceava fel de fel de argumente utile și concludente. Renunț la a mai spera că la Suceava se face Justiție!

La Suceava se face doar JUSTIȚIA CÂRDAȘILOR ÎN ROBE SAU ÎN ȚINUTE!

          Las că o să-mi găsesc la CCR și CEDO disponibilitatea de a fi ascultat așa cum se cuvine!

II.1. În această dementă lucrare judiciară, în care acuzarea este defulată cu un debit simultan specific vidanjei sau cu pompei de tencuit, se afirmă astfel la motivarea În fapt a Sentinței de CONDAMNARE:

fragment din fila 8 a Hotărârii 359

          Așadar, în temeiul art. 403 Cod de procedură penală, pricep că faptele care mi-au atras sancționarea sunt comise  la data de 11.10.2013 și 27.10.2014 prin intermediul profilului personal FB, iar la datele de 24, 26 și 27.10. 2014 pe ediția online a „Monitorului de Suceava”

Am luat la cunoștință despre aceste acuzații, cu ocazia citirii actului de acuzare.

Imediat după aceasta, am detaliat punctual netemeinicia acuzațiilor de amenințare sau hărțuire, comise la data de 11.10.2013 și 27.10.2014 prin intermediul profilului personal FB.

Aceste precizări au fost expediate la dosar, în formă scrisă, la data de 06.10.2014, are un număr de 9 pagini plus 6 anexe și lămurește, mai mult decât exhaustiv, caracterul superficial, netemeinic al acestor acuzații.

          Nu intru iarăși în totalitatea argumentației, ci mă rezum doar la a mă manifesta intrigat, la modul retoric:

a) Cum dracu de sunt acuzat de fapte comise pe profilul FB propriu de o persoană care NU ARE ACCES PE PROFILUL MEU? Cum se realizează mijlocirea în cazul în care vicol gabriela tronează la loc de cinste în lista de restricției a contului FB „Tazmanian Demoon?

Fragment din lista de blocare a contului FB Tazmanian DeMoon

          Dacă vicol gabriela s-a alarmat față de conținutul postat pe profilul meu, ducă-se să se smiorcăie EXACT LA CEL CARE I-A MIJLOCIT LUAREA LA CUNOȘTINȚĂ a acestui conținut.

          Eu nu numai că nu am realizat vreo acțiune care să fie reținută în virtutea prevederilor penale ca fiind infracțiune, ci, din contră, am realizat o acțiune care SĂ ELIMINE POSIBILITATEA INTERACȚIONĂRII, POSIBILITATEA MIJLOCIRII DINTRE CONTUL MEU ȘI PERSOANA VĂTĂMATĂ.

          Cum se justifică în această dementă acuzație cerința mijlocirii mesajului amenințător sau al mesajului hărțuitor?

CUM POT FI AMENINȚĂTOR FAȚĂ DE CINEVA CARE NU-MI POATE CITI POSTĂRILE?

CUM POT FI EU HĂRȚUITOR cf. ALIN. (2) al ART. 208, față de cineva care nu poate recepționa actul material al hărțuirii?

          Bă, voi sunteți nebuni la cap? Duceți-vă draaqului și vă închideți cu toții la „mănăstirea” de la Socola, închizându-vă cu toții în niște „chilii” capitonate nevătămător!

b) Cum pot fi acuzat la data de 27 oct. 2014 despre o „infracțiune” comisă la data de 11.10. 2013? Mai explicit, poate nu s-a „ginit” lumea la meșteșugul borfașilor de la Rădăuți, omis din neștiință de calfa judiciară de la Suceava:

          Pentru o „infracțiune” din 11 octombrie 2013, a cărei acțiune penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a momâii vătămate, aceasta depune plângerea la data de … 27 oct. 2014. După 1 an și 16 zile? S-a prins lumea la meșteșug, sau trebuie să desenez?

          Termenul de introducere a plângerii în cazul infracțiunilor ce necesită plângere prealabilă NU SE MAI IA ÎN CONSIDERARE atunci când este vorba de ilustra, augusta, olimpiana, diafana, silfidica, ravisanta, răvășitoarea maimuță scelerată de la Rădăuți, jalnică „săgeată” procedurală a golănașilor plutocratici? Art. 296 NU ESTE APLICABIL în ansamblul exercițiului milițienesc de represiune și intimidare manufacturat de urdorile judiciare de la Rădăuți?

Este sau nu este aceasta O ERONATĂ APLICARE A PREVEDERILOR PENALE?

          Apoi, referitor la postarea reținută ca infracțiune. Iacătă-o cât e de „amenințătoare” (fila 23 d.u.p.)

          Ingăta-o cât este de mândră „amenințarea”. O postare histrionică, despre „sentințele de aur”, care nu cuprinde în nici un fel numele sau prenumele momâii vătămate, ci doar o formă aproximativă a prenumelui feminin „Găbița”. De unde rezultă din această „probă infectă” că este vorba despre Gabriela Vicol? Poate e vorba de Gabriela Postelnicu, că am avut și la ea un dosar civil în soluționare?

          Dar, ce este mai interesant, faptul că pagina poartă ireversibil identitatea autorului capturii de ecran: Contul „Atelierele Alexandra” este contul FB al afacerii nevestei polițistului calenciuc gică-ionuț – maladețul kaghebist de la Secția 13 de Miliție Politică de la Bălcăuți. Lăsând deoparte faptul că acest infect kaghebist mi-a monitorizat fără mandat, fără plângere, fără vreo formă legală viața și activitatea timp de mai bine de un an de zile, despre admirabilele probe depuse de milițianul calenciuc s-au pronunțat definitiv procurorul șef de secție martin constantin, în ordonanța de clasare a plângerii penale 176/P/2015 PCA Sv., de procurorul general al PCA Sv. - Lămășanu Daniela în ordonanța 90/II/2/2016 (art. 339 C.proc.pen) și Curtea de Apel Suceava în Încheierea nr. 64 speța 544/39/2016 (art. 340 C.proc.pen).

Tustrele - Ordonanțe și Încheiere - stipulează fără putință de tăgadă:

„Cele două procese verbale  […] nu au avut nicio legătură cu administrarea probatoriului în dosarul penal nr. 4203/P/2014 și A DOVEDIRII INFRACȚIUNILOR fiind utilizate numai în scopul identificării persoanei cercetate.”

Fragment din fila 8 a ordonanței PCA Sv. nr. 176/P/2015

Fragment din fila 5 a ordonanței PCA Sv. nr. 90/II/2/2016

Fragment din fila 3 a Încheierii 64/2016 speța 554/39/2016

Onorată Instanță, Venerabil Abis,

Din două una (caragialesc):

- ori probele depuse de calenciuc nu au avut vreo legătură cu administrarea probatoriului și a dovedirii infracțiunilor, și atunci să fiu achitat – primesc.

- ori probele depuse de calenciuc sunt utile dovedirii infracțiunilor și atunci să fiu pedepsit pentru amenințare primesc, dar voi fi nevoit SĂ FORMULEZ CERERE DE REVIZUIRE A ÎNCHEIERII Nr. 64/ 2016, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul 554/39/2016

Din această dilemă nu puteți ieși! AM ZIS!”

          Nu se poate ca acțiunile mele penale împotriva acestor Jeguri (176/P/2015) și a acestor Gunoaie (189/P/2015) de la Rădăuți – vicol gabriela, bucșa sebastian și calenciuc ionuț - să fie trântite în baza unor argumente puerile – probele milițianului „nu au fost  folosite pentru dovedirea infracțiunilor ce fac obiectul dosarului 4203/P/2014” și tot în același timp în același dosar (cu număr de Parchet 4203/P/2014) să fiu condamnat funcție de niște infracțiuni care sunt probate cu … înscrisuri depuse de calenciuc și care poartă, irevocabil, dovada identității acestuia.

Dați-o-n piszda mă-sii de justiție sucită!

          Dacă vicola „s-a alarmat” funcție de niște postări de pe un profil la care NU ARE ACCES, iar conținutul respectiv i-a fost COMUNICAT DE MILIȚIANUL CALENCIUC, apăi Io* zic să se ducă să se smiorcăie și să-i ude chimeșa lui calenciuc, NU SĂ-MI MANUFACTUREZE MIE DOSARE PENALE FUCKĂTURĂ.

          Exemplu de odioasă practică judiciară de mai sus este definitoriu asupra abjecției procedurale la care se pretează Cooperativa Oligarhilor Ticăloși din Republika Rădăuți, manufacktură infectă care în mod absolut iresponsabil este admisă ca validă de puicuța judiciară de la soluționarea fondului.

          Filele 18 ÷ 19 d.u.p și 23 d.u.p, corespunzând acuzațiilor de hărțuire și amenințare, reținute de și enunțate de instanță în cuprinsul hotărârii poartă amprenta irevocabilă a autorului producerii acestor probe – polițistul calenciuc prin intermediul contului FB al afacerii soției – „Atelierele Alexandra”. Caracterul acestor probe și „temeinicia” lor în ansamblul dosarului penal 4203/P/2014 au fost definitiv consfințite de 2 procurori de la Pachetul de pe lângă Curtea de apel Suceava și de un magistrat de la Curtea de Apel Suceava:

„Datele cuprinse în conținutul materialelor enumerate mai sus, atașate adresei nr. 218115 din 30.10.2014 a Secției 13 Poliție Rurală Bălcăuți au fost folosite de organul de urmărire penală în scopul identificării autorului faptelor reclamate de persoana vătămată Vicol Gabriela și NU PENTRU DOVEDIREA INFRACȚIUNILOR CE AU FĂCUT OBIECTUL DOSARULUI PENAL NR. 4203/P/2014.”

          QUOD ERAT DEMONSTRANDUM.

          La soluționarea apelului nici nu vreau să-mi mai fie invocate sau expuse detalii faptice despre postările mele de pe profilul FB, pe care persoana vătămată îi era interzis accesul, mijlocirea aducerii la cunoștință a acestor postări a realizat-o milițianul kaghebist calenciuc, iar despre probele acestui infect popândău spun 3 lucrări juridice ale PCA Sv. și CA Sv. că nu au fost folosite în dovedirea infracțiunilor din prezentul dosar. (am mai spus acest argument și la fondul speței și m-a ascultat Pulea-Spătarul!)

===================================================================

II. 2.  Ca să epuizez despre interpretările și aplicările eronate ale prevederilor de drept penal.

          Nu am tăgăduit și nu am contestat postările din „Monitorul de Suceava” din datele de 24 octombrie 2014 și 26 octombrie 2014 – probate prin fișierele „t1” și „t2”, respectiv „taz31” și „taz33”. (despre 27 octombrie 2014 – iarăși n-am habar despre ce se face referire, atâta timp cât instanța și organul de urmărire penală NU DESCRIE în mod distinct fiecare acțiune considerată infracțională, locul producerii, timpul producerii, conținutul acțiunii reținute ca infracțiune și materialul probator ce susține acuzația).

          Aceste 2 comentarii, (conținând aceeași virulență de limbaj ca și cele 10 exemple care mi-au fost admise drept probe în dosar), am opinat că NU CONSTITUIE INFRACȚIUNI, atâta timp cât nu sunt STRICT REGLEMENTATE de legea penală, nu sunt exprimate în mod direct, în mod nemijlocit – prin mijloc de comunicare direct sau printr-o persoană terță, căreia să-i fi comunicat amenințarea. Mi-am construit apărarea pe baza principiilor europene, constituționale, de drept penal care stipulează principiul legalității incriminării și a pedepsei.

          Mi-am construit apărarea pe deciziile Curții Constituționale a României, care confirmă interdicția exercițiului interpretativ analogic în defavoarea acuzatului.

          Mi-am fundamentat apărarea pe caracterul lacunar al actualelor prevederi ale art. 279 Cod penal, interpretate analogic față de art. 257 Cod Penal, articol sursă și geneză a articolului 279.

          Am invocat în mod analogic extensiv în favoarea inculpatului, prevederile și maniera interpretativă a vechilor articole 193 și 239 Cod Penal 1969.

          Am invocat cu un număr de 4 spețe, jurisprudența actuală a articolului 279, care confirmă maniera interpretativă actuală a infracțiunii de „Ultraj Judiciar” sub aspectul „Amenințării” – chiar dacă legea nu distinge, la fel de adevărat este și că legea nu prevede în mod expres, spețele deja soluționate de instanțele din România alcătuind deja o practică unitară,  care reprezintă materializarea interpretativă a infracțiunii de ultraj judiciar:

-          nemijlocit ( în plină ședință publică, de față cu persoana amenințată)

-          mijlocit (2 cazuri prin scrisoare trimisă magistratului amenințat, iar o alta prin mijloc de comunicare direct de tip electronic – e-mail trimis persoanei vătămate).

          Am subliniat diferențele tehnice, teoretice și practice dintre ceea ce reprezintă, în epoca informatizată, un mijloc de comunicare direct și care nu.

          Am vorbit ca Moise în pustie, despre aceste elemente teoretice ale infracțiunilor de „Ultraj” / „Ultraj judiciar” atât în „Cererea de schimbare a încadrării juridice”, cât și în „Solicitarea de admitere a unor probe” reprezentând specificul virulent verbal și non-violent faptic al mediului online.

          Cel puțin din ultimul act procesual, depus la dosar în scopul unei soluționări legale a speței, citez un fragment rămas fără nici un fel de ecou în mintea puicuței buclate de la Judecata fondului:

„Mijloacele de comunicare directă sunt acele mijloace care asigură CORESPONDENȚA UNIVOCĂ dintre expeditor și destinatar, dintre emițător și receptor, sau dintre infractor și persoană vătămată. Mijloacele de comunicare directă sunt acele mijloace a căror inviolabilitate este asigurată prin prevederea constituțională a art. 28: scrisori, telegrame, alte trimiteri poștale (fax, colet poștal etc), convorbiri telefonice sau alte mijloace legale de comunicare.

          Singurele mijloace de comunicare directă, specifice domeniului Tehnologiei Informației și a Comunicațiilor, care realizează legătura o legătură univocă sau biunivocă dintre emitent și primitor sunt trimiterile de poștă electronică ( e-mail), messageria instant de tip corespondență text, convorbire de voce sau convorbire video și voce, respectiv mesageria de tip „Rețea de socializare (messenger al rețelei de socializare) Doar aceste modalități de comunicare asigură conexiunea dintre emitent și receptor, prin intermediul unui protocol anterior de stabilire a legăturii corespondente. Doar e-mailul și instant messageria (text, voce, chat) sunt și pot fi considerate, în mediul online, ca fiind mijloace de comunicare directă care creează situații echivalente prezenței.

          Trimiterile poștale – scrisoare, colet, telegramă etc. presupun detalierea scriptică a unui EXPEDITOR și a unui DESTINATAR.

          Trimiterea unui facsimil (fax) sau efectuarea unei convorbiri telefonice presupune apelarea UNUI NUMĂR DE TELEFON, simultan cu transmiterea identității telefonice proprii.

          Trimiterea unui e-mail presupune inscripționarea în partea de sus a ferestrei mesajului a UNEI ADRESE DE POȘTĂ ELECTRONICĂ, urmând ca adresa proprie să fie transmisă automat în headerul e-mailului.

          Stabilirea legăturii prin mesagerie de tip instant presupune relaționarea anterioară comunicării, prin includerea corespondentului în lista de contacte și abia apoi inițierea conversației prin accesarea de tip „click” sau „dublu click” a respectivului contact.

          Orice altă divagație insidioasă pe marginea acestor criterii de identificare a mijloacelor de comunicare directă nu poate fi etichetată decât aberație psihotică scornită în mintea dereglată de egomanie a momâii-vătămate.

          Oricât i-ar place sau nu momâii sparioase, a afirma la rubrica de comentarii a unei publicații electronice că „o să i se taie prețiosul gâtuleț”, că „o să fie sodomizată cu tarașul gardului”, că „o să fie cadorisită cu filantropică și milostivă mehr muje” sau că „urmează ca cineva să se pișe cu boltă pe capul ei întrucât se aseamănă unei oale de noapte confort IV, având mânerul pe interior”, NU CONSTITUIE O COMUNICARE PRIN MIJLOC DE COMUNICARE DIRECT. La enunțarea acestor bizare afirmații nu s-a inițiat nici un fel de protocol de identificare unilaterală sau bilaterală care să asigure corespondența mijlocită a comunicării dintre emițător și receptor.

QUOD ERAT DEMONSTRANDUM!”

          Ce folos de lapte gros!

          Vine puișorul judiciar și-mi dă cu tona de dosar în cap, argumentându-mi ca o calfă nepricepută, de tâmplar, care măsoară cu ruleta lungimea unei scânduri și spune că „scândura juridică nu distinge, așa că nici calfa nu distinge!”

          Bineeeee, măăăăă!

          Tocmai ce- am făcut pușchele pe limbă despre

„Lex dixit minus quam voluit” vs. „Lex dixit plus quam voluit”

„Analogia in bonam partem” - permisă

„Analogia in malam partem” – prohibită

„Nullum crimen sine lege”

„Nulla poena sine lege”

„Nullum crimen sine lege poenali anteriori” – izvorâte din art. 7 para (1) CEDO.

           Caracterul selectiv al dreptului penal precum și cerința suplimentară a legii penale de a fi strictă și mai ales CERTĂ!

Adică din cuprinsul căreia să REZULTE CLAR CĂ EU – POSTAC BUTNARU EMIL, NU AM VOIE SĂ POSTEZ AIUREA, LA MAMA DRACULUI PE INTERNET, FEL DE CHESTII CARE POT FI PASIBILE A FI CONSIDERATE AMENINȚĂTOARE.

          Tocmai aici rezultă anacronismul și caracterul vădit eronat al argumentației juridice elaborată de judecătorul instanței de fond:

Dacă LEGEA PENALĂ NU-MI RESTRÂNGE O ANUMITĂ ACȚIUNE, PREVĂZÂND-O ÎN MOD CERT, ÎN FORMĂ EDICTATĂ, sau funcție de practica anterioară a instanțelor, sau funcție de jurisprudența recentă a art. 279, CINE-I DĂ VOIE PUICUȚEI JUDICIARE, PRIN EXERCIȚIU EXTENSIV ÎN DEFAVOAREA ACUZATULUI,  SĂ-MI ÎNCALCE DREPTUL FUNDAMENTAL LA LIBERTATEA DE EXPRIMARE. CINE-I DĂ VOIE SĂ ASIMILEZE UN MIJLOC DE COMUNICARE ÎN MASĂ, INTRODUCÎNDU-L CU FORCEPSUL IGNORANȚEI ÎN CATEGORIA MIJLOACELOR DE COMUNICARE DIRECTĂ?

          ESTE DREPTUL MEU SĂ VORBESC EXACT CE VREAU PE INTERNET, atâta timp cât nu relaționez și nu comunic cu tot felul de tâmpiți din systemul național de forță!

          Dacă vreau EU, de exemplu pe site-ul „Lumea justiției”, SĂ-MI BAG PULA ÎN GÂȚII UNUI MAGISTRAT, ei bine, exact acolo ÎMI VOI BĂGA PULA ÎN GÂȚII RESPECTIVULUI MAGISTRAT.

          Atâta timp cât NU-MI ESTE INTERZIS, ÎMI VOI  CONSUMA PERMISIVITATEA NORMATIVULUI, indiferent de câți ani de gulag sau câte miliarde de lei noi îmi vor impune drept sancțiune secta oligarhică a cârdașilor în robe, al căror deziderat suprem este dorința de a impune OMERTA. Liniștea aceea mormântală din fulgerătura toiului nopții, atât de dragă tâlharilor și hoților de cai.

          Puicuța judiciară se rezumă doar la ceea ce știe să facă un boboc judiciar: să măsoare literele și virgulele din textul legii și să deie cu ele în capul justițiabililor:

„instanța reține  că, spre deosebire de  infracțiunea de ultraj, textul de lege nu mai prevede cerința ca amenințarea să se facă nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă,  ci amenințarea poate fi realizată prin orice mijloace, inclusiv prin intermediul comentariilor postate în legătură cu diferite articole…”

Vaileu! S-o apucat puicuța să legifereze!

S-o apucat puicuța să realizeze ceea ce n-au reușit despoții din North Korea, Iran sau China: SĂ PUNĂ BOTNIȚĂ INTERNETULUI.

„Die Strasse frei

Alioara-Torquemada  marschiert!”

          Acesta-i 100% exercițiu interpretativ extensiv în defavoarea acuzatului. [8] Taman așa cum o explicat CCR în decizia nr. 405 din 15.06.2016, care o pus pripon la piciorușele de dinainte la tot felul de mânji judiciari care se apucaseră să extindă din condei  situațiile în care se poate reține comiterea infracțiunii de „Abuz în serviciu”.
          Apăi cred că puicuța judiciară ar fi gata să fackă Accident Vascular Cerebral dacă-i șoptește careva că față de aceste prevederi ale art. 279, care vor produce multă confuzie privind interpretarea și celeritatea soluționării spețelor, sunt chiar opinii critice venite din partea specialiștilor care opinează că „atâta timp cât legea nu prevede în mod expres se poate prezuma că singura modalitate de făptuire a ultrajului judiciar sub aspectul amenințării este doar făptuirea nemijlocită.”

          Oricum ar fi, Io* n-o mai cred pe puicuța judiciară zăpăcită de foarte mult timp, și dacă-mi zice puicuța judiciară că afară plouă, fac pustiul de bine să mă holbez pe fereastră să văz dacă e așa.

          Fără legătură cu prezenta motivație, inga un exemplu încă din procedura de Cameră preliminară. Procedură la care, printre altele, expun faptul că în 23 ianuarie 2015 am fost umflat din curte cu mandat de aducere și dus la audiere la Parchet, în lipsa apărătorului ales. Și priponit încă 30 de zile de control judiciar.

          Puicuța, în Încheierea Camerei preliminare, replică sec că: „obligativitatea audierii inculpatului, în prezența apărătorului ales ori numit din oficiu existând numai la momentul luării măsurii preventive a controlului judiciar, dispozițiile art. 215¹ C.proc.pen. nu instituie o astfel de obligație și la momentul prelungirii măsurii preventive”.

          Boon!

          La jumătate de an de la această mecanicistă demonstrație de aplicare „ad litteram” a prevederilor legale, în 5 oct. 2016 se pronunță Curtea Constituțională exact pe marginea neconstituționalității art. 215¹ alin. (2) din Codul de procedură penală. Și zâc juzii ceia serioși, cu barbă, mustăți și responsabilități:

„Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215¹ alin. (2) din Codul de procedură penală şi a constatat că acestea sunt constituţionale în măsura în care prelungirea măsurii preventive a controlului judiciar se face cu aplicarea prevederilor art. 212 alin. (1) şi alin. (3) teza întâi din Codul de procedură penală”.

          Din acest exemplu de mai sus  ne putem da seama că puișorul jude de la CP6 = C6 este sub standardul minimal al unui ucenic într-ale dreptului, un ucenic masoret care măsoară cu șublerul numărul de foneme din textul Legii, construiește din lungimea textului edictat al legii un Pat al lui Procust - etalon și se apucă apoi să măsoare justițiabilii așezându-i în pătuc:

-          care-i mai scurt, este tras de cai în chingi;

-          care e mai lung, țurloaiele îi sunt scurtate regulamentar, cu sabia Temidei.

          Diferența dintre masoreții gregari ai Textului de Lege și  exegeții erudiți ai Spiritului Legii se poate intui în exemplul de mai sus.

          Așa că Io* nu o cred pe Alioara nici să mă pice careva cu ceară depilatoare. Io* pun mâna pe… plaivazul de calibrul 0,338 Lapua Magnum și scriu la Oaminii ceia mari, cu barbă, mustăți și responsabilități de la CCR, ca să ne zâcă ei care-i hotara dintre libertate de exprimare și acțiunea infracțională.

         

Mai ales că această abordare personală, neprofesionistă, îmi este întărită de cerința suplimentară a textului de lege – „LEX CERTA” – cerință regăsită în cuprinsul altor prevederi legale în vigoare, cum ar fi, de exemplu, „art. 368 - Instigarea publică

(1)   Fapta de a îndemna publicul, verbal, în scris sau prin orice alte mijloace,…”

          Opss! Inga că acolo se precizează expres care sunt acțiunile prohibite, pasibile de a fi sancționate penal!

          Căci, fără reglementări CERTE ale legii penale, referitoare la domeniul IT, domeniu al societății care a avansat mult mai rapid decât normativele penale, este foarte volatilă linia de graniță dintre libertatea de exprimare și domeniul penal, dintre dorința opiniei publice de a critica ticăloșiile din ce în ce mai abominabile ale bagabonților în robe și impulsul gregar al bagabonților în robe de a contraataca împotriva criticilor lor, exprimate public.

          În fapt, miza acestui dosar nu este virtutea vicoliței supusă la himenoplastie judiciară, nici azvârlirea mea în temniță, sau umilirea mea la plata unor amenzi usturătoare.

Miza nu aparține nici de vicola, nici de  mine.

          Miza abstrusă a acestui dosar este reprezentată de conflictul dintre o acțiune și o reacțiune:

          Acțiunea fiind dezideratul suprem al oligarhilor în robe, al tuturor membrilor aparținători de sistemul național de forță și represiune de a impune OMERTA ABSOLUTĂ, de a institui încă un mecanism represiv și de opresiune.

          Reacțiunea producându-se din partea cetățeanului acuzat de tot felul de năzbâtii NEREGLEMENTATE EXPRES DE LEGEA PENALĂ, de a proteja de invazie domeniul cvasi-permisiv al mediului online, domeniu predilect al libertății de exprimare. De multe ori al libertății absolute de exprimare.

          Miza dosarului, soluționat cu curul de puicuța judiciară, este un conflict distopic între sălășluitorii plebei ai „Fermei Animalelor” orwelliene și „Porcii și Câinii” autocrați, ce guvernează despotic respectiva autocrație.

          Pentru aceste motive, nu voi mai insista prea mult asupra acestor considerente.

În momentul în care Suceava, prin organismele sale judiciare, demonstrează justiția se face prin metoda lăutărească – după ureche, iar lucrările judiciare sunt definite de „fușăreală”, este timpul de sesizat instanțele însărcinate cu controlul acestui tip de conflict: CURTEA CONSTITUȚIONALĂ.

          Însă rămâne ceea ce este evident: condamnarea funcție de postări efectuate pe ediția electronică a unui mijloc de comunicare în masă, fără pic de relaționare sau mijlocire, fără să existe situația echivalentă prezenței amenințătorului lângă persoana amenințată constituie o eronată aplicare a unor prevederi legale atât lacunare, cât și devenite vetuste, raportat la imensul avans tehnologic al societății.

==================================================================

II.3. Hărţuire  - reţinută juridic funcţie de art. 208, alin (2) – „Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane…”

Ce contează că în ÎNTREG DOSARUL NU ESTE NICI MĂCAR O SINGURĂ PROBĂ a vreunei comunicări telefonice sau prin mijloc de comunicare la distanță?

          Las’ că vine Alioara-Torquemada să explice ce este acela un mijloc de comunicare la distanță. Iar culmea tupeului, să explice așa ceva unui OFIȚER REZERVIST DE ARMĂ TRANSMISIUNI!

          Și doar i-am explicat, ca la prost, într-unul din înscrisuri, ce anume este acela un system de transmisie sau un lanț de transmisie.

          În momentul în care vine Alioara cu infantilisme de tip - direct / indirect, teleportate fără pic de discernământ, de la intenție directă / indirectă  la amenințare directă /indirectă și acum la mijloace de transmitere la distanță directe / indirecte, banalități de condiția intelectuală a unui student submediocru din anul I la Spiru Haret – chiar că-ți vine s-o trimiți pe proastă să caute pe Net sau să întrebe un specialist ANAF ce este aceea „depunerea declarației fiscale prin mijloace de transmitere la distanță”.

          Sau să o trimiți la un militar din  Serviciul de Telecomunicații Speciale care să ofere un minimum de detalii teoretice pe marginea sintagmei „mijloc de transmitere la distanță”

T R A N S M I T E R E , Onorată Instanță, Venerabil Abis!

          Când citesc  ce monstruozități scrie Alioara într-o lucrare judiciară – mijloc de transmitere la distanță indirect - chiar că-mi vine să mă duc și să-mi dau foc la diploma de Institut Militar de Transmisiuni!  Sau îmi vine o pohtă nebănuită de a posta ceva pe Feisbucă, vreun mesaj dintr-acela considerat mijloc de transmitere indirect prin care s-o bag direct în piszda mă-sii de aiurită semianalfabetă.

          S-a întors lumea cu curul în sus și a devenit Planeta maimuțelor judiciare. A maimuțelor astea școlite post decembrist, despre care un fost procuror sucevean postulase edificator: „Măi… X-ule, eu mă pensionez că îmi ajunge. Dar mă uit cu groază la ce vine din urmă și să vezi ce or să nenorocească lumea puștanii ăștia ce intră acum în sistem”

         A AVUT DREPTATE PROCURORUL PENSIONAR!

          Eronata abordare a sintagmei tehnice – „mijloc de transmitere la distanță” – conduce, inevitabil, la o altă eronată interpretare și aplicare a legii.

III.1. La categoria elucubrații de departe conduc cele 2 exemple edificatoare prezentate în preambulul prezentei motivații:

fragment din filele 12-13 ale rechizitoriului

Mult vestitul comentariu conținând EXPRESIA METAFORICĂ „Plaivaz de calibru mare”.

          Despre acest argument de un oligofrenism înspăimântător, - „mesaj din care dădea de înțeles că posedă la domiciliu o armă de foc” - folosit de tembelul puradel de la Rădăuți ca să i se admită efectuarea unei percheziții domiciliare, A RÂS O ÎNTREAGĂ ȚARĂ, având posibilitatea să vizualizeze acest fragment de TÂMPENIE JUDICIARĂ postat pe blogul personal. Chiar și primeam mesaje de feed-back, intrigate față de această uluitoare probă de cretinism, întrebându-mă „Ce dracu e acolo la Suceava, rezervație de negri sau azil pentru zâmbăreți psihotici.”

          Dar am impresia că în sistemul judiciar sucevean s-a lansat un concurs pentru tinerele speranțe – „Cea mai tembelă calfă judiciară” – motiv pentru care zăgan anca-alioara – judecătorul fondului speței – depune niște diligențe sisifice pentru accederea în finala concursului. Motiv pentru care se sforțează din toate sfincterele și rupe orice zăgaz rațional împingând comportamentul dementoid dincolo de orice orizonturi cognoscibile. Dacă puradelul analfabet de la Rădăuți și-a susținut pe acest cretinism referatul adresat instanței de drepturi și libertăți, zăganca nu se lasă mai prejos și azvârle în știoalna judiciară un bolohan de anvergura Vârfului Ciomolungma: „caracterul amenințător al acestui COMENTARIU FĂCUT LA ADRESA PERSOANEI VĂTĂMATE.”

          Stop joc! Deja este prea mult! Du-te-n piszdele piszdelor mâni-ta de proastă împuțită!

          Pentru afirmația de mai sus am formulat plângere penală împotriva judecătorului fondului, sub aspectul comiterii infracțiunilor de „Abuz în serviciu” și „Fals Intelectual”.

          Căci în comentariul invocat, certificat de rechizitoriu ca fiind din data de  1 nov. 2014, NIMENI, dar ABSOLUT NIMENI dintre comentatori NU A ADUS ÎN DISCUȚIE VESTALA DE PRIPAS de la RĂDĂUȚI sau să fi formulat vreo referință la fâțăul  ei delicat, asemănător unui cur de maimuță-capucin pălită de Ebola

fragment din fila 7 a Hotărârii 359

          În scopul asigurării unui apărări eficiente, am căutat acest deja „celebru” comentariu în PROBATORIUL ADMINISTRAT de organul de urmărire penală sau cel depus de persoana vătămată.

          Surpriză: acest comentariu, această probă NU EXISTĂ NICĂIERI ÎN PROBATORIUL DOSARULUI.

          Hopa! Iarăși probă inexistentă? În Ferma animalelor Neo-securistă și Cripto-milițienească Rromânica, atunci când interesele plutocratice ale porcilor și câinilor orwellieni o impun, POATE FI CONDAMNAT UN PLEBEU ÎN BAZA UNOR PROBE INEXISTENTE? Că doar iuțeala de condei e mare, mulți văd, nimeni nu citește dosarul și opinia exprimată de apărătorul din oficiu referitoare la inexistența probelor poate fi tratată cu mult sictir.

          În concluzie personală față de această manieră caricaturală și despotică de „înfăptuire a actului de justiție”: MĂ PISH CU BOLTĂ PE ȚARA VOASTRĂ DE CĂCAT ȘI PE  JUSTIȚIA VOASTRĂ TOT DE CĂCAT!

          Până la a-mi băga definitiv pwla în systemul vostru împuțit de represiune și intimidare, am căutat în arhiva online a „Monitorul de Suceava” conținutul articolului „Ţigări abandonate şi urme de pneuri pe fâşia verde, după urmărirea cu nouă focuri de armă şi împușcarea unui suspect” ^[9] din data de 1 nov. 2014, dată situată cronologic DUPĂ DATA DE 27 OCT. 2014, data depunerii plângerii penale de către momâia vătămată. (asta apropo de comentarii „la adresa momâii”)

Am salvat conținutul acestui articol și l-am imprimat, articol pe care solicit să fie admis drept probă materială suplimentară în soluționarea apelului.

          Ce rezultă din conținutul acestui articol și al comentariilor asociate? Faptul că la data de 1 nov. 2014, NIMENI DINTRE CEI PREZENȚI PE SITE-ul „Monitorului de Suceava” NU A ADUS ÎN DISCUȚIE ȘI NU A POMENIT vreun cuvânt despre o ilustră scrântită de la Rădăuți – vicol gabriela. În 1 nov. 2014, ocazionat de un eveniment petrecut pe fâșia verde, un grup de comentatori au polemizat pe marginea posibilității ca respectivul incident să mascheze o tentativă de omor, pe marginea caracteristicilor tehnico-tactice ale armamentului din dotarea Poliției de frontieră, despre lipsa reculului armei care să justifice abaterea în înălțime de peste 1,30 metri dintre punctul de ochire ales la nivelul anvelopelor și punctul de incidență rezultat la nivelul lunetei autovehiculului. Sau despre prevederile legale în vigoare referitoare la obligativitatea efectuării uzului de armă la nivelul anvelopelor sau ale organelor motrice ale autovehiculului. Dar ABSOLUT NIMENI NU A ADUS ÎN DISCUȚIE SCHIZO-BABORNIȚA DE LA RĂDĂUȚI (nici n-ar fi fost locul tematic al unei asemenea mențiuni) și nici n-a comentat … „amenințător la adresa schizo-baborniței”. Din cuprinsul comentariilor, din care lipsesc comentariile mele – userul „Tazmanian-Demoon”, precum și răspunsurile userilor „Maninblack67” și „Kangaroo” – rezultă fără putință de tăgadă care a fost caracterul comentariilor de la acest articol!

          În concluzie la acest edificator exercițiu de demolare a mârlăniei procedurale practicate din vârful condeiului de puicuța judiciară de la fondul speței:

1. Comentariul nu se regăsește în probatoriul administrat, dar este menționat în hotărâre cu o criminală iresponsabilitate;

2. Comentariul nu există (fiind cenzurat) din conținutul informatic al „Monitorului de Suceava” prin cenzurarea totală a usernamelui „Tazmanian DeMoon;

3. Comentariul a fost formulat la un articol din data de 1 nov. 2014, dată ulterioară depunerii plângerii de către persoana vătămată.

4. Discuția și comentariul se axează pe cu totul alte teme de discuție, neavând NICI O LEGĂTURĂ cu maimuța vătămată!

          QUOD ERAT DEMONSTRANDUM și

           „Băga-te-aș în piszdele mă-tii de puicuță judiciară, parșivă, ipocrită și diversionistă!”

„la adresa persoanei vătămate” ? - morții morților mă-tii de gunoi ordinar, cu condei iute și învestită cu autoritate de stat.

III.2. În topul elucubrațiilor șocante, al doilea cretinism ca valoare a abjecției procedurale îl reprezintă cel de-al doilea exemplu din preambulul acestei motivări:

fragment din fila 7 a Hotărârii 359

          Fiind mai mult decât evident că în acest dosar nu sunt nici un fel de probe care să justifice acuzațiile formulate, aceste probe trebuie să fie manufacturate din vârful condeiului. Pentru aceasta se încalcă grav obligativitatea cerinței de a descrie exact faptele considerate infracțiuni, precum și obligativitatea indicării în mod corespunzător a probelor care susțin, justifică sau dovedesc respectivele acuzații.

          În acest superficial exercițiu de represiune și intimidare, organul de urmărire penală face ceea ce știe mai bine să facă un semianalfabet slujbaș al Ministerului Public: să scrie proză științifico-fantastică, proză nu de cea mai bună calitate.

          În atare condiții, știindu-se că judecătorul fondului, în cele mai multe din cazuri, se limitează la a da cu „copy-paste” de pe stick-ul procurorului, este normal ca și lucrarea judecătorului să fie de aceeași execrabilă calitate argumentativă: o lălăială călâie și reîncălzită, în care

-       NU SE DESCRIE FAPTA,

-      NU SE SPECIFICĂ DETALIAT DATA ȘI LOCUL FIECĂREI ACȚIUNI PRESUPUSE INFRACȚIONALE.

- NU SE INDICĂ PROBELE MATERIALE CARE SUSȚIN CARACTERUL INFRACȚIONAL AL RESPECTIVEI ACUZAȚII.

          Acest dement dosar penal este alcătuit dintr-un conglomerat de afirmații al căror caracter preponderent este cel de „insultător”, avându-și sediul materiei în prevederile de drept civil referitoare la drepturile nepatrimoniale ale persoanei. Am întrebat pe parcursul diferitelor precizări și opinii depuse la dosar (și rămase necitite), care este caracterul infracțional al unui „BLESTEM”?

          Care o fi caracterul infracțional al unor descrieri de genul „animală Holstein inamovibilă, cu fâțăul ridat ca suprafața planetei Marte, …”, al unor insulte de genul „Mehr Muje, verdammte Kuh” sau toate celelalte exemple de limbaj licențios enumerate în rechizitoriu sau în pagina 4 a Hotărârii?

          Mai nou insulta este sancționată în penal, atunci când subiect al insultelor este un membru de seamă al castei oligarhice a celor 7.500 de favorizați ai sorții purtători de robă?

Toată lumea de la vlădică la opincă merge cu asemenea spețe în instanța civilă, singurii care le coafează în dosare penale sunt magistrații auto-clamați a fi persoane vătămate?

          Revenind la elementaritatea probatoriului ce ar fi trebuit să însoțească punctual orice detaliere a fiecărei fapte reținută a fi infracțiune, cu precizarea încadrării acesteia în ansamblul cronologic al acțiunilor / inacțiunilor deduse judecății.

          CIU-CIU! Da de unde așa ceva!

          Pe urmă să se prindă lumea la meșteșug că faptele incriminate nu sunt sub incidența legii penale?

          Să se prindă lumea la poantă că faptele nu sunt susținute de probatoriu util, pertinent și concludent?

          Să se prindă lumea că se argumentează și se invocă probe inexistente?

          Să se prindă la poantă lumea că datele cronologice ale respectivelor acțiuni incriminate sunt ULTERIOARE plângerii depuse de persoana vătămată?

          Da de unde atâta pretenții deșănțate la limpezime și claritate în detalierea infracțiunilor, a modului, locului și timpului în care au fost săvârșite, sau a probatoriului asociat justificării oricărei dintre acuzații?

          Doar bine a spus editorialistul Ion Cristoiu că în ziua de azi, fenomenul uluitor produs în sistemul judiciar este cel al apariției „prozatorilor judiciari”. Mai ales prozatori manufacturați recent la Factoria de la INM și care a umplut sistemul judiciar cu „monstruleți în robă”.

          Prozatori de condiție gregară, aidoma alioarei zăgan, care sucește după necesități orice circumstanță cronologică, faptică, juridică, astfel încât să-i dea bine în ansamblul cantitativ al acestei urdori judiciare denumită „Hotărârea 359/2016”

          Am detaliat la punctul III.1.  cum un comentariu ulterior depunerii plângerii penale, fără nici o legătură cu persoana vătămată sau cu faptele prezentei spețe, este sucit din vârful plaivazului persuasiv al calfei judiciare de la fond: „comentariu la adresa persoanei vătămate”

          În speță s-a formulat împotriva mea plângere la data de 27 oct. 2014. În 21 nov. 2014 am fost „umflat pe sus” de mascații veniți să caute „plaivazul de calibru mare”. În 24 nov. 2014 am devenit inculpat.

          Declarații de suspect / inculpat am dat în ambele cazuri. La una din audieri, mincinosul acela de puradel atomic, de împute inutil scaunul de procuror, mi-a argumentat starea de auto-alarmare a persoanei vătămate afirmând că „s-a speriat așa de tare că și-a luat copii și a plecat la mama la Brașov”.

          N-am obiectat nimic, neștiind dacă evenimentul este real sau dacă nu cumva vestala vătămată o fi făcut vreo criză provocată de cine știe ce grefieră, s-o fi certat cu androidul de barbac-su, a început să se smiorcăie, și-a luat progeniturile (concepute prin partenogeneză) și s-a ușchit la mumă-sa la Brașov.

          Pentru a-mi asigura a o apărare eficientă, în luna decembrie 2014 am interogat motorul de căutare, ca să-mi extrag elemente care să infirme starea de alarmare invocată de persoana vătămată. Pe portalul judecătoriei Rădăuți am găsit sumedenie de ședințe la care virtuoasa momâie a participat în întreaga perioadă de referință, dintre 27 oct. 2014 – data plângerii și 21 nov. 2014 – data desantării mascaților în curtea mea.

          Pe lângă aceste elemente, am mai găsit pe profilul FB al persoanei vătămate, o serie de postări automate, generate de fel de fel de jocuri infantile specifice rețelei de socializare FB și care m-au intrigat pe măsură: „Cum draaqu persoana vătămată este alarmată și ea stă pe FB și joacă jocuri tâmpite pentru copchii-i și mai tâmpiți? Motiv pentru care, cu ocazia deplasării mele VOLUNTARE la parchetul Rădăuți, din data de 14 ianuarie 2015 - după 3 luni de la formularea plângerii și începerea urmăririi penale – în cuprinsul completării declarației date  (fila 210 d.u.p.) – am menționat aceste elemente circumstanțiale a căror bizarerie contrazicea flagrant starea de auto-alarmate simulată de persoana vătămată.

          Aceasta este EVIDENȚA INDUBITABILĂ a unui act procesual efectuat în scopul asigurării apărării, la 3 luni după declanșarea acestui abominabil exercițiu rădăuțean de represiune și intimidare.

          Cum „valorizează” alioara – condei alunecos și argument zburdalnic – această evidență indubitabilă?

Am prezentat în fragmentul cruponat din pagina 7 al Hotărârii. „inculpatul a urmărit îndeaproape activitatea persoanei vătămate pe Facebook, indicând inclusiv jocurile accesate de aceasta într-o anumită perioadă”.

Excepțional! Incredibil! Uluitor! Extraordinar!

          Atunci când condeiul unui dement în robă este pus pe făcut rele insinuante, pot să se adune toți cei 70 de înțelepți ai Septuagintei că tot nu vor reuși să extragă din știoalnă pietroiul prăvălit de prostovanul rău-voitor, purtător de robă.

Și doar ce menționase tot ea, în pagina 5-6 ale hotărârii că:

Fragment din paginile 5 – 6 ale Hotărârii 359

          Rarissimă performanța pentru un jude de a reuși să se contrazică el însuși în cadrul aceleiași lucrări judiciare! „Performanță” demnă de consemnat în The Guiness Book of Stupid Records.

          Față de stupefacția abjecției și mârlăniei sucirii din condei a unui asemenea element faptic, circumstanțial, nici măcar cuvinte nu mai am ca să-mi bag pwla în capul alioarei, în capul sistemului judiciar cretin românesc sau în întreaga țară ajunsă veritabilă „Planetă a maimuțelor judiciare”. O planetă ilogică asemănătoare „Fermei animalelor” – celebra scriere distopică a lui George Orwell, scriere în care îl regăsim caracterizat pe bunicul de tată al judecătoarei fondului – nimeni altul decât porcul propagandist Squealer:

„Cel mai cunoscut printre aceştia [n.r. porcii crescuți pentru tăiere] era un porc mic şi gras, care se numea Squealer [Guiţătorul], cu fălci foarte rotunde, ochi scăpărători, mişcări iuţi şi o voce foarte ascuţită. Era un vorbitor strălucit şi, când discuta în contradictoriu vreo problemă, avea un fel de a sări dintr-o parte într-alta şi de a-şi scutura coada, care era, nu se ştie de ce, foarte convingător. Ceilalţi spuneau despre Squealer că poate face din negru alb.”

          Poate doar descendența genealogică din seminția suină a porcului Squealer să poată justifica cele două exemple de elucubrații judiciare expuse în acest punct:

III.1. Un comentariu totalmente neutru este legat artificial de momâia vătămată;

III.2. Un demers procesual, efectuat în sprijinul apărării inculpatului, este revalorizat din pix și capătă valențe incriminatoare.

Iar cireașa de pe tort fiind dată de situarea cronologică a acestor elemente DUPĂ depunerea plângerii și DUPĂ ÎUP.

          Concluzia e simplă; exemplare iresponsabile de magistrați, din tagma lui Squealer Anca-Alioara justifică și explică fundul haznalei notorietății în care a ajuns sistemul judiciar românesc – doar 35% cotă de încredere, justifică lipsa oricărei mențiuni referitoare la magistrați și instanțele de judecată din Raportul MCV 2016. Ce treabă să aibă demenții în robă, cu pixuri iuți și minți vindicativ-diversioniste, cu noblețea etică a ÎNFĂPTURII ACTULUI DE JUSTIȚIE? Absolut niciuna!

==================================================================

IV.1. Deși capitolul exemplificările CRETINISMELOR și IMBECILITĂȚILOR în formă sublimată ar putea căpăta cea mai mare amploare, plictisit și scârbit fiind de acest monolog cu catârii căpățânoși și surzi, ce-mi sufocă viața de mai bine de 2 ani,  mă limitez la a rezuma PERLA COROANEI, PIATRA UNGHIULARĂ ce dovedește, definitiv și irevocabil, regretul nedisimulat al meu și al generației mele care, decât să-și fi pus curul la bătaie acum 27 de ani ca să le făurească o țărișoară democratică șobolanilor și gușaților din Systemul național de Represiune și Intimidare, decât să le fi creat condiții de afirmare acestor târle de prostovani Trade Mark, loaze multe și cu diplomă din tagma puradelului atomic de la Rădăuți, sau din tagma puicuței țâfnoase și analfabete de la Judecătoria Suceava, mai bine ne băgam atunci țevile armelor în cur și apăsam tare de tot pe trăgaciul armelor.

          S-a tot vehiculat prin fel de fel de acte procesuale – declarații de momâi virtuoase vătămate, referate de admitere a fel de fel de percheziții, rechizitorii, hotărâri ale instanței etc. despre așa zisa invocare repetitivă a Legii talionului, principiu de drept ancestral izvorât din Codul de Legi babilonian al lui Hammurabi. „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte,  mână pentru mână, picior pentru picior…”

          Ei bine, în toate demersurile procedurale efectuate, am insistat și am subliniat ideea că fragmentele de text utilizate de acuzatorii mei în susținerea alegațiilor lor sunt fragmente de text decupate din contextul general, reordonate, juxtapuse, aranjate și chiar ticluite într-o anumită ordine care, în mod subliminal, să inducă să să-mi creioneze în mod artificial un caracter social și psihologic predispus la violență.

         În contraargumentarea acestei infame metode de cea mai abjectă sorginte kaghebistă, am precizat că persoana vătămată și organul de urmărire penală invocă și promovează fragmente de text cruponate, din conținutul cărora este eliminat orice element probator care infirmă predispoziția spre actul comis cu violență.

         În acest sens, spre exemplificare, cel mai elocvent exemplu este cel al articolului din data de 10 octombrie 2013, „Studio porno în casa unui rădăuţean de 66 de ani care îşi şantaja fosta iubită, o tânără de 19 ani” (fișierul „taz 8”),

          Din acest fișier, momâia vătămată extrage în mod parșiv și invocă comentariul 3.2. (fișierul „t15”)  în vederea creionării artificiale, în sarcina inculpatului, a unui profil social predispus la violență:

 „Găbitsa, Adrianne, no offense! Premolar pentru premolar!

C-așă-i Legea veche, neÎmplinită.

'coz thus spoke Zarathustra!”

Fragment din fișierul „t15”

          Ar fi putut să extragă, exact din comentariile aceluiași articol, nota de la subsolul comentariului 1.1. Comentariu care este anterior ca număr de ordine și este mai mult decât explicit în ceea ce privește natura acestei polemici inegale, dintre un sistem oligarhic cristalizat în structuri mafiotice, îndrituite cu autoritatea statală a puterii judecătorești și un postac amărât, care face uz doar de puterea cuvântului scris:

„P.S. Găbitsa și Adrianne, no offense! Voi cu Lex-ul, Io* cu plaivazul! Oci pentru oci!”

Comentariul 1.1 din fișierul „t8”

         Semantica acestui comentariu este de o elementaritate infantilă, lesne de priceput chiar și de progeniturile oligofrene ale vestalei de pripas vătămate:

Systemul acționează în baza puterilor totalitare, conferite de exercițiul autorității de stat – „Voi cu LEX-ul” – adicătelea „Voi cu LEGEA” , iar cetățeanul plebeu, ultrascârbit de ticăloșia porcilor orwellieni cu robe și ultra-îngrețoșat și oripilat de nivelul gregar al abjecției comportamentale a reprezentanților acestui system, replică doar cu ceea ce îi este la îndemână - „cu plaivazul”. Prin extrapolare semantică, prin uzul plaivazului se poate înțelege puterea pamfletului, a ironiei, a sarcasmului, a comentariului acid, bine documentat, bine argumentat și excepțional formulat din punct de vedere stilistic și al exprimării.

         Trec iute peste amănuntul hazliu că asemenea argumentație eclectică, superioară, referitoare la acest comentariu, NU ESTE REȚINUTĂ DE INSTANȚĂ.

Analfabeții funcțional ai generației „Pro… dar mulți”, care n-au habar când se scrie cu un „i” și când cu doi de „i”, care au trecut prin dezastruoasa instrucție școlară postdecembristă cu exact aceeași turboreactare specifică raței prin apă, care n-au habar de figuri de stil retorice – „Imprecație” și „Invectivă”, nu au habar de „Metaforă”, nu au habar ce e acela un plaivaz, ce e acela reticul, nu au idee dacă „Lapua Magnum” este o denumire de armă sau un standard tehnic ce definește un anumit tip de muniție (tip de proiectil și cantitatea încărcăturii de azvârlire), nu au habar ce înseamnă „transmitere” și cum se face transmiterea de date și informații la distanță … ei bine această târlă de prostovani, loaze multe, cu diplome și extrem de costisitoare, se apucă să ne învețe pe noi, betrânii cărturati, grămătici și uricari, despre ce anume reprezintă esența demolatoare a cuvântului scris, a opinie argumentate.

Leprele și chiulangii dezastrului postdecembrist, ce și-au format bagajul de cunoștințe ale agri-culturii generale pe <e-referate> și <clopotel.ro>, AU TUPEUL MÂRLĂNESC SĂ NE ÎNVEȚE PE NOI - CETITORII CÂTORVA BIBLIOTECI ÎN FORMAT FIZIC, CE ANUME ESTE ACEEA ERUDIȚIE!

Puișorul tupeist sare la mumă-sa cloșcă să-i explice, din fuga touchpadului, ce anume sunt acelea eclectism, erudiție, semantică, semiologie, argumentație etc. … și mai ales să-i explice cloștii algoritmul metodic al eclozării ouălor.

          Aștept cu nerăbdare momentul în care un ilustru reprezentant al generației futută și fătată în nopțile anului 1989, școlită în stil fast-forward  în sistemul de învățământ dezastruos de după 1989, o să-mi dea o măreață muie explicativă, în care o să-mi detalieze, într-un test grilă tipic celor de la admiterea la INM, modul faptic de facere a copchiilor:

a)      prin diviziune mitotică

b)      prin partenogeneză, ca Duoamna Vicol Gabriela

c)      prin directă și eficientă FUTERE

d)      prin rugăciune: „Doamne,  feri!” sau „Doamne,  ajută!”

e)      prin abandon: „Lasciate ogni speranza voi che sperate!”

          Ia hai să vedem cam care este nivelul la care instanța, prin „considerațiile” și „reținerile” ei au pătruns în fondul dosarului și au analizat obiectul dedus judecății.

Fragment din fila 6 a hotărârii 359

„VOICULESCU”, fah? În loc de „Voi cu LEX-ul”?

’Tu-ți amaru’ mă-tii cu PROSTIA TA TULBURĂTOARE! ^[10]

Scuipa-ț-ar grefiera în cafeaua de dimineață!

Fugi-ț-ar liubovnikul în lume cu o pitică de la circul Globus!

Tăia-ț-ar EON lumina în zâua nunții!

Intra-r-ar pochii în grevă spontană taman în ziua îngropăciunii mumă-tii!

Fura-ț-ar hackerii pinul cardului!

Opri-ț-ar Termica apa caldă la jumatea dușului!

Rupeți-s-ar tocul condurilor dinaintea altarului!

Arunca-ț-ai buchetul miresii în afundul latrinei!

„Voiculescu”, măăăăă gaură neagră tulburătoare?

All comments are useless!

Morala:

Onorată Instanță, Venerabil Abis, Ilustru Chaos,

În apărarea mea

NU MAI AM NIMIC DE ZIS!

Luați-vă cu toții de mînuțe, duceți-vă la draaqu și aruncați-vă de pe podul de la Burdujeni în cea mai adâncă bulboană din apa Sucevei.

Faceți degeaba umbra pământului, PORCILOR ORWELLIENI salarizați onctuos cu 1,5 – 2,5 miliarde de lei vechi / anual ! ^[11]

===================================================================

          Suplimentar și adiacent probelor propuse în declararea apelului formulată la data de 12 dec. 2016, solicit admiterea drept probe și introducerea în dosar, a următoarelor:

          1. Copia printată a articolului din „Monitorul de Suceava” din data de 1 nov. 2014, cuprinzând articolul „Ţigări abandonate şi urme de pneuri pe fâşia verde, după urmărirea cu nouă focuri de armă şi împușcarea unui suspect”, împreună cu comentariile aferente. Proba este utilă în interpretarea alegației enunțată de judecătorul fondului „comentariu la adresa persoanei vătămate”

          2. Captura de ecran conținând lista de blocare a userului FB „Tazmanian Demoon”, realizată la data de 23 martie 2015. Deși această captură de ecran a fost depusă ca anexă la unul din nenumăratele memorii depuse la dosar – anexa 5 la Precizările expediate la dosarul cauzei la data de 06 oct. 2016, ea nu a fost luată în considerare. Proba este utilă speței, dovedind netemeinicia acuzațiilor de hărțuire și amenințare a persoanei vătămate de pe contul personal FB – Tazmanian DeMoon, cont pe care persoanei vătămate îi era interzis accesul prin introducerea în lista de restricționare.

          3. Pagina 8 a ordonanței PCA Sv nr. 176/P/2015, pagina 5 a Ordonanței procurorului general al PCA Sv. nr. 90/II/2/2016 și pagina 3 a Încheierii nr. 64 pronunțată în dosarul 544/39/2016. Sunt utile și concludente asupra caracterului probelor depuse de polițistul calenciuc, printre ele și captura de ecran a postării din data de 11.10.2013 sau 27.10.2014 – (filele 18,19 și 23 d.u.p.)

08.02. 2017                                                                    ………………………………………..

                                                                                      [censored]  – Rarinc de Bukowina

---

^[1]  și așa nu citește NIMENI dosarele, așa că pot fi depuse în scris chiar și omilii porno sau orații neprincipiale de sănătate și virtute în cârca „magistraților”, că nu se prinde nimeni la meșteșug! Interesul meu, ca inculpat, să am cât mai multe precizări formulate și expediate la dosarul cauzei, în vederea ineluctabilei aplicații CEDO J

^[2] „Am mai atras atenţia că România ultimilor ani se confruntă cu un fenomen unic în Istoria lumii:

Magistrații simt nevoia să scrie proză sau editoriale în loc de documente juridice.”

Ion Cristoiu în articolul „ Prozatorii de la DIICOT au creat un personaj fabulos”

^[3] „analfabet funcțional” – persoană școlarizată, care știe să scrie și să citească dar care, nestăpânind proprietatea unor termeni elementari ai lexicului uzual, nu sunt capabili să discearnă semnificațiile unui text.

^[4] în virtutea obicinuinței era să scriu „plaivaz” dar nu scriu, că mi-e frică neștiind peste cine o să dau la Curtea de Apel. Nu mai bine dau în aia mă-sii metaforele și scriu Io* în termenii infantili, oligofrenici, specifici domeniului ocupațional „Justiție”?

^[5] „All animals are equal, but some animals are more equal than others” – George Orwell – „Animal Farm”

^[6]  „Adevărat vorbeam,

Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,

Că voi egalitate, dar nu pentru căţei."

Aceasta între noi adesea o vedem,

Şi numai cu cei mari egalitate vrem.” - Grigore Alexandrescu - „Câinele și cățelul”

^[7] A se vedea și fila 4-6 d.u.p. o admirabilă probă de kretinism judiciar: plângere efectuată de un… „magistrat” cu vreo 14 ani de împuțit inutil scaunul de jude, plângere argumentată juridic pe art. 257 Cod Penal.

Bravooo, măăă!

^[8] „45. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, art. 7 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră principiul legalității incriminării și pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege), pe lângă interzicerea, în mod special, a extinderii conținutului infracțiunilor existente asupra unor fapte care, anterior, nu constituiau infracțiuni, prevede și principiul potrivit căruia legea penală nu trebuie interpretată și aplicată extensiv în defavoarea acuzatului, de exemplu, prin analogie. Rezultă, astfel, că legea trebuie să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele aplicabile, această cerință fiind îndeplinită atunci când un justițiabil are posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice pertinente, la nevoie CU AJUTORUL INTERPRETĂRII ACESTEIA DE CĂTRE INSTANȚE  și în urma obținerii unei asistente judiciare adecvate, care sunt actele și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penala și care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora.”

(citat din Decizia CCR nr. 405 din 15.06.2016)

^[9] Link: https://www.monitorulsv.ro/Local/2014-11-01/Tigari-abandonate-si-urme-de-pneuri-pe-fasia-verde-dupa-urmarirea-cu-noua-focuri-de-arma-si-impuscarea-unui-suspect

^[10] apud Lucian Bolcaș în referință la BaLaura Kodruța Basketballista.  În timpul ședinței Camerei Deputaților, vicepreședintele Camerei, Lucian Bolcaș, a declarat că procurorul general al României este „de o prostie tulburătoare".

^[11]  prezenta este redactată în baza dreptului fundamental, european, constituțional la „Libertatea de exprimare”, drept pe care mi l-am câștigat în mod nemijlocit acum 27 de ani.

Cui nu-i convine stilistica exprimării, are la îndemână una din următoarele alternative viabile:

a)       acțiunea în răspundere civilă delictuală;

b)       să mă pupe în cur („cur” – pag 251, coloana 1, DEX98);

c)        să lectureze spețele CEDO - Bono vs. Franța (cererea nr. 29024 / 2011), Rodriguez Ravello vs Spania (cererea nr. 48074/2010), cauza Kyprianou vs Cipru (cererea nr. 73797/2001) și cauza Nikula vs Finlanda (cererea nr. 31611/1996), deduse interpretativ față de cererea subsemnatului depusă în procedura Camerei preliminare, prin care solicit și declar că mă apăr singur pe întregul parcurs al procesului penal.

Fragment din speța Rodriguez vs. Spania: „Curtea a considerat că, deși de o manieră gravă și nepoliticoasă, termenii utilizați de reclamant nu au fost rostiți în sala de judecată ca atare, avocatul exprimându-se în scris și numai judecătorul și părțile au avut cunoștință de ei.”

========================================================================= 

Addendum ex libri:

N-am fost atent în cuprinsul sentinței de condamnare, în care muiuța judiciară spune că sancțiunile aplicate sunt atât o constrîngere, dar și „UN MIJLOC DE REEDUCARE EFICIENT”.
Vaileul ce noroc o avut muiuța că n-am observat faza asta, că mai alcătuiam vreo 4-5 pagini de omilii porno, invectivă sincretică cuprinzând fragmente cultice din religia pravoslavnică (biserici, cruci, dumnezăi, ...), ceva ritualuri din catolicism (anafure  și împărtășanii), niscai neliniști despre morții familiei din iudaism (până la a șaptea spiță) și ceva intarsii porno din Budhism - așa niște phalusuri mărețe proptie în gâtița nesăbuitei!
O scăpat muiuța de ocară .
Auzi la ele, maimuțele urlătoare de bombardament judiciar: S-AU APUCAT SĂ EDUCE OAMENII!