sursa imaginii: PRO Tv Chișinău
„Procurorii
nu strălucesc nici moral și nici profesional, activitatea lor – peste tot în
lume presupunând inteligența pusă la lucru, constă doar în a face rost de un
denunț.”
Ion
Cristoiu
----------
„Așa
s-a ajuns ca unele dosare instrumentate de procurori să semene cu niște
povești, în care nu se menționează dovezi, ci sunt relatări relaxate ale unor
presupuse fapte penale.”
Dan
Andronic
----------
Cât
de nărod poate fi un procuror
Cititi
postarea avocatei Laura Vicol si va cruciti:
„Jude:
Aveti probe că încearcă să se sustragă de la urmărirea penală?
Proc:
Nu. Dar exista o suspiciune.
Jude:
Care este suspiciunea?
Proc:
Inculpatul este inteligent.
Jude
(cu mana la gura pentru a-si acoperi rasul): Și de ce se impune menținerea
controlului judiciar?
Proc:
Să nu ia legătura cu mediul de afaceri.
Jude:
Cu cine anume din mediul de afaceri?
Proc: În general! Să nu ia legătura în general cu nimeni”.
Toată
lumea din sală rade cu lacrimi. Avocatul, adică eu, e nedumerit de atâta
prostie.
Csf,
ncsf!”
Laura
Vicol - avocat București
-------
„Am
mai atras atenţia că România ultimilor ani se confruntă cu un fenomen unic în
Istoria lumii: Procurorii simt nevoia să scrie proză sau editoriale în loc de
documente juridice.”
Ion
Cristoiu
===========================
În
ceea ce privește această categorie profesională a procurorilor, definiți de
sintagma lui Thomas d’Aquino – „Lectorem unius libri” , în ultima vreme se
afirmă din ce în ce mai pregnant necesitatea scoaterii acestora din rândurile
magistraților și revenirea lor pe un palier firesc de funcționari publici cu
statut special, absolvenți de studii juridice și a căror principală atribuțiune
de serviciu este respectarea unor valori sociale protejate prin lege.
Opinia
publică, mass-media, ONG-uri, reprezentanți ai puterii legislative, executive
și chiar judecătorești afirmă din ce în ce mai răspicat faptul că procurorii NU
sunt magistrați.
Ceea
ce este foarte adevărat, în primul rând privind pe filiera etimologică,
istorică și juridică a termenului de „magistrat”. Singurii magistrați sunt
judecătorii.
Cititorii
unei singure cărți – Codul penal nu pot fi asimilați Magistraților. Magistratul
are ca atribuțiune funcțională – înfăptuirea actului de justiție și aflarea
adevărului.
Cum
pot fi puși pe picior de egalitate cei care exercită doar o singură funcție
pseudo-judiciară – urmărirea penală, cu magistrații în adevăratul sens al
cuvântului care îndeplinesc toate celelalte funcții judiciare?
Cum
să-i consideri egali pe cititorii unei singure cărți cu cititorii dreptului
material și procedural penal, civil, contencios administrativ, comercial,
constituțional, internațional, de arbitraj etcaetera?
Așadar,
le place sau nu, în viitorul apropiat, pe lângă atât de clamata „Răspundere a
magistratului” (vezi proiectul excepțional inițiat de UDMR), o reformă din
temelii presupune excluderea funcționarilor cu robă din rândul magistraților.
Căci
„Timeo hominem (lectorem) unius libri”, însemnând „Mă tem de omul (cititorul)
unei singure cărți” s-ar putea traduce și în necesitatea obiectivă a
reformulării cadrului instituțional în care sunt definiți slujbașii
Ministerului fără minister.
Am
zis!
-----
* nota: La bilanțul triumfalist stahanovist al DNA din luna februarie 2017, mitomana cronică BaLaura Lulutza Baschetbalista afirmă cu o nonșalanță similară celei cu care respiră sau bea apă:
„Un
procuror nu falsifică dosare, nu fabrică probe, nu urmărește agende obscure și
nici nu face jocuri politice. Mai mult decât atât, alți magistrați, judecătorii,
vin și controlează munca procurorilor și măsurile dispuse de aceștia.”
Vaileu! Am râs la faza asta de m-am pishat pe mine!
După avalanșa dezvăluirilor din presă referitoare la abuzurile înfiorătoare ale ZDRENȚELOR DNA, după tsunami-ul achitărilor pe bandă rulantă ale inculpaților trimiși în judecată de secta DNA, să vii și să spui așa ceva constituie dovada incontestabilă a unor grave deficiențe psiho-patologice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu