"Timeo hominem unius libri": „Un mijloc eficient de reeducare” sau „Moromeții” reloaded în sec XXI

Undeva, într-o lucrare judiciară, un muiuț judiciar futut și fătat în zilele lui 89, tocilar prostan care și-a perfecționat agri-cultura generală prin obligativitatea „Simulării educației naționale” postdecembriste, dobândindu-și bagajul de cunoștințe pe „wikipedia”, „e-clopoțel” și „referate.ro”, are tupeul și neobrăzarea să menționeze că o sancțiune penală constând într-o amendă penală constituie atât o măsură de constrângere, dar „și un mijloc de reeducare eficient”.

Prima dată când am citit sentința comunicată, nu am sesizat această apoteoză a infatuării clamată cu atâta nerușinare de o ilustră TUTĂ din tagma generației „Pro... dar mulți”, loaze multe, cu diplomă și extrem de costisitoare.

Abia la o recitire a sentinței am sesizat mârlănia scoasă pe sfincterul guriței de maimuța urlătoare de bombardament, purtătoare de talangă transhumantă la bavețica robei.

Ooooooooo!

S-AU APUCAT MAIMUȚELE DE PE PLANET DER AFFEN SĂ-I REEDUCE PE OAMENI.

Veritabil sequel al „Moromeților” lui Marin Preda, scena în care tot o asemenea maimuță aparținătoare de un system despotic de represiune, umilință și intimidare, le predă intelectualilor deținuți componența cosorului lui Moceanu:

„Toata ziua făceam papuci (papuci care îl treziseră și pe împăratul Chinei la o nouă conștiință), pînă într-o zi, cînd se forma o noua echipă în care intrai și eu și ne pomenirăm cu un civil cu un instrument în mînă și cu un maldăr de nuiele alături.

"Domnilor, începu el, cu ajutorul acestui instrument ingenios, numit cosor, o să învățăm împreună să facem lucruri foarte utile oamenilor, țăranilor în special, dar și altor categorii, și anume: coșuri! Ce este un coș? Este un obiect de nuiele, cu o capacitate anumită de încărcare, de pildă, coșuri pentru porumb, cu care se încarcă o căruță direct de pe ogor și a cărui capacitate, în porumb brut, coincide, după curățare, cu un dublu-decalitru. În ingeniozitatea sa, fără să măsoare cu nimic, țăranul își împletește un coș care îi permite să-și evalueze fără alte măsurători recolta sa de porumb pe un pogon, adică numără cîte coșuri a adus acasă și știe cîte duble a făcut, calcul care îi permite să-și dea seama cît poate să vîndă pe piață și cât să-i rămînă pentru hrana sa zilnica, pentru însămînțat și pentru orătaniile pe care le are el în curtea sa"

Gîtul miniștrilor, matematicienilor, inginerilor se întinse la auzul acestui început de prelegere, asemeni școlarilor cuminți care încă nu înțeleg ceea ce li se spune dar al căror instinct îi ține în bancă holbați, să se străduiască și să învețe totuși.

"Pentru aceasta, continua individul, cineva s-a gîndit să vina în ajutorul țăranilor și a inventat acest instrument mai ingenios decît bricegele lor. Astfel a apărut cosorul zis al lui Moceanu, fiindcă așa îl chema pe inventator. El e compus din doua părti, partea lemnoasa (și ne-o arată) și partea fieroasă! Deci, să recapitulam pe scurt: Cosorul lui Moceanu a fost inventat de Moceanu.

El se compune" "din doua părți", se auziră deodată vocile ascultătorilor. Încîntat și surprins, individul surîse în sine. "Partea lemn" zise el "oasă", îl completa auditoriul și „partea fier" "oasă", se ridicară vocile noastre. "Domnilor, exclamă individul (și își propti o clipă bărbia în piept de satisfacție), e o adevărată plăcere să ai de-a face cu intelectuali."

Apoi trecu la demonstrația practică, folosirea acelui cosor la împletirea unui coș. E îndoielnic că împăratul Chinei a avut de-a face cu un mai ingenios maistru care să-i desvăluie mai repede secretul producerii revelației unei noi conștiințe, fiindcă, după cîte am înțeles eu, drumul lui a fost lung. Ai noștri au avut revelația în chiar cursul prelegerii teoretice, dar și în trecerea la practică. Totuși, maistrul a privit cu neîncredere fenomenul și a doua zi s-a înființat din nou.

"Să-mi spună cineva, a început el, cine a inventat cosorul lui Moceanu". "Cosorul lui Moceanu a fost inventat de Moceanu," a răspuns imediat în cor echipa noastră. "El se compune din două părti, a reluat individul. Partea "lemn-oasă", am silabisit noi " Și partea "fie-roasă", am cîntat mai departe. "Domnilor, constat cu bucurie că intelectualul de-aia poartă aceasta denumire, că te scutește de explicații inutile"

Bizar personaj! Își bătea cumva joc de noi, fiind stupid el înșusi?

Cred ca era mai degrabă în întregime stupid, fără să-i lipsească o vagă, dar tot tîmpă maliție. Nu o dată, după ce am redevenit liber, citindu-i, de pildă, pe Samuel Butler sau pe Heidegger, auzeam foarte distinct o voce interioară care mă făcea să întrerup lectura: "Cosorul lui Moceanu a fost inventat de Moceanu!" Da, îmi spuneam, de ce să-i dai unei maimuțe un sonet de Shakespeare să-l bată la mașină ca să demonstrezi ca îl va bate la infinit? Să-i dam mai degrabă această clară și indiscutabilă axiomă: Cosorul lui Moceanu a fost inventat de Moceanu. Maimuța nu va reuși...”

========================================================================

M-am interesat cam cine este maimuțica de vreo 27 de anișori care se apucă să-i reeduce pe Oamenii ce și-au parcurs studiile în vremurile Plumbuitului, când Cartea era Carte și se mânca pe felia de pâine.

Când în 1985, la admiterea la Liceul Militar erau 1650 de candidați pe 125 de locuri.

Când în 1987, accederea în clasa a XI-a se obținea după promovarea unui draconic examen de treaptă.

Când în 1989, Bacalaureatul se susținea PE BUNE la Limba română, Matematică, Fizică și probă practică.

Când tot în 1989, admiterea la Institutul militar consta în probe medicale, testare psihologică, probe fizice, probă eliminatorie scrisă la o limbă străină, plus examen scris la Matematică, Fizică, Geografie și Limba română.

Când în 1992, o promoție de ofițeri de transmisiuni, la nivel național, avea doar 67 de absolvenți, pentru toate structurile Sistemului Național de Apărare.

În fine, melancolia acelor vremuri se circumscrie expresiei latine „O Tempora O Mores” (fără virgule și semnul exclamării, că doară latinii nu aveau așa ceva în alfabet).

M-am interesat la Colegiul „Mihai Eminescu”, la cineva din conducere, cine PULA mea e maimuțica asta de zăgan anca-alioara, care are pretenția deșănțată și absurdă de a mă ... reeduca eficient?

Surpriză: n-a auzit NIMENI DE EA. Până și foștii ei directori nu-și aminteau să fi avut sub bagheta lor de dascăli un asemenea geniu nedescoperit, asemenea diamant neșlefuit.

Am înțeles că puțoaica a absolvit liceul în 2007. Adicătelea a isprăvit școala generală în 2003!

Ooooooo! Futu-ți dumnezăii mă-tii de copchil neobrăzat.

Păi, în 2002/2003, la 4 ani după ce am plecat din armată prin demisie, eram profesor suplinitor la școala generală și le predam la pufuleții ăștia sport, muzică și matematică.

În 2003 la generația asta de „clopoței” le explicam pe holuri cum anume se rezolva acea ciudată problemă de la examenul de capacitate, acel „turbat” trunchi de piramidă ce presupunea meșteșug la aflarea înălțimii piramidei inițiale și superlativitate a cunoștințelor la aflarea ariei unui triunghi de asemenea cu o „dementă” situare spațială.

În 2002 - 2003 și mai apoi, cu acești „clopoței” făceam meditații la matematică, ridicându-le ștacheta de la mediocritatea notei de 6.00 până înspre cel puțin 8,50 - 9,25 trudit cu sudoarea frunții, fără intervențiile babacului sau șpăgile mamichii.

În anii când puța asta deslușea meșteșugul buchilor și al slovelor, eu le făceam la puțoii ăștia temele la fizică, la română, la matematică. Și nu numai de nivel de școală generală, cu chiar de nivel liceu sau facultate.

Oooooooo! Neobrăzare juvenilă și sfertodoctă, zăgan anca-alioara este numele tău!

Îmi pare rău că nu am memorat și stocat toate zecile și zecile de recenzii, eseuri, proiecte didactice, analize, comentarii, referate, disertații, prezentări, editări de lucrări etc. pe care le-am realizat în decursul anilor. Pur și simplu le redactam, le alcătuiam și le furnizam „beneficiarilor”, să ia și carnetul lor de note un 10 frumos. Carnetul lor mustind de mediocritate.

Căci TOATE, dar ABSOLUT toate lucrările, au fost apreciate la superlativ, ba mai mult, au fost evidențiate de fiecare cadru didactic de la fel de fel de licee din județ sau tot felul de facultăți din țară.

Acum ceva ani, am alcătuit cuiva jumătatea introductivă a unei lucrări de licență, partea introductivă de prezentare generală, istoric și componentă monografică a localității. O parte de o valoare atestată cu 0% plagiat, care chiar a primit cele mai înalte aprecieri de la fostul meu profesor de Limba și literatura română din școala generală, actualmente lector universitar doctor la Universitatea suceveană.
Același fragment de lucrare, pentru originalitatea abordării istorice, a fost apreciată chiar de prodecanul Facultății de istorie.
Dar câte și câte aprecieri nu au întrunit lucrările mele didactice. Eseuri și comentarii de literatură, română și universală, sinteze complete ale gramaticii limbii române, atât sub aspect morfologic, cât și sintactic, referate pe teme diverse, din varii domenii de instruire, proiecte didactice la fizică sau mecanică, recenzii referitoare la comunicarea non-verbală, câte și câte nu au fost de-a lungul timpului, de le-am uitat eu câte au fost și ce subiecte aveau.

Aproape că începuse să mă plictisească nota 10. Era de o banalitate și de o predictibilitate elementară.

Dar toate aceste rememorări nu sunt axate pe vorba mucalită „laudă-mă gură că îți dau friptură” ci sunt impulsionate de neobrăzarea hiperbolică prin care un muiuț fătat astă noapte, un jalnic puișor semidoct, sare la mumă-sa cloșca și încearcă să-i explice, din fuga touchpadului aifonului, ce anume sunt acelea erudiție, eclectism, metodă analitică, sinteză, argumentație, semantică, semiologie, comunicare, ...

Dar mai ales încearcă să o REEDUCE pe cloșcă, explicându-i detaliat metodologia eclozării ouălor de găină.

Lume lume, hai la circ!

S-au apucat maimuțele să-i reeduce pe Oameni, puișorii să reeduce cloștile și sfertodocții să-i reeduce pe cei cărturari și grămătici betrâni, care au citit la viața lor câteva biblioteci în format fizic.

Pentru aceste motive, pentru a-mi mai dilua puțintel din surprinderea ce mi-a produs-o tupeul muiuței judiciare 4pede și 1/4docte, mi-am deschis o nouă secțiune tematică pe blogul personal, în care de acum înainte voi pune fiecare lucrare didactică întocmită, indiferent cât de mică sau cât de elaborată e ea. Ca să nu mai aibă curajul să mă ia la „futu-ți botul” tot felul de maimuțe urlătoare de bombardament.

Futu-ți Dumnezăii mă-tii de PLANETĂ A MAIMUȚELOR dacă au ajuns maimuțele să reeduce oamenii!