Moto: "În numele sfântului / Taci, s-auzi cum latră / Căţelul pământului / Sub crucea de piatră."

Nimeni nu poate spune altui om ce este adevărat. Adevăr e tot ceea ce există în jurul nostru. Dar fiecare trebuie să-l descopere în felul său propriu.

(Maximus - personaj din romanul „Iulian” de Gore Vidal)

Disclaimer

Dragii mei "prieteni" fanatici, psihopaţi şi intoleranţi, sclavi ai prejudecăţilor, beneficiari ai impresionantului IQ egal cu numărul de aur, Proprietari în drept ai Pietrei Filosofale, Ctitori ai Pietrei Unghiulare, Păstrătorii Tainei Cuvântului Incipient şi Deţinători ai Adevărului Absolut, pentru preacu(r)vioşeniile voastre, această admirabilă echipă de la Google, buni cunoscători ai structurii psihopatologice a unei comunităţi, cu anticipaţie au prevăzut în bara de unelte butonul "URMĂTORUL BLOG".

Vă rog să nu vă sfiiţi în a-l utiliza!


Pagini

marți, 26 martie 2019

Ferma animalelor, plebicistu' lui Plăvannis, anticorupșăn, penalii pnl versus penalii... altora



„Animal Farm”

Mey, asta cu penalii noști – buni și penalii altora – răi mă duce cu gândul la unul din edictele în formă promulgată, ale pentalogului din Ferma Animalelor:
„Patru picioare bine, două picioare rău”

Aștept cu nerăbdare vremea la care Klaus-Napoleon va modifica acest precept în „Patru picioare bine, două picioare și mai bine” 
(Penal PNL - bine, penal PSD - și mai bine).

----------

Plebicistu'
Și bineînțeles că întrebarea va fi o formă rudimentară, simplificată, a următorului enunț:
„Sunteţi de acord ca cetăţenii condamnaţi definitiv la pedepse privative de libertate pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie să nu poată fi aleşi în organele administraţiei publice locale şi centrale până la intervenirea unei situaţii care înlătură consecinţele condamnării?”

Să fie klar că pe Plăvannis I cel Clăpăug îl doare în Șpilhozeni de oameni, de societate, de bunăstare.
El are doar un singur interes personal și de grup oligarhic infracțional: să-și scoată din competiție, la masa verde, principalul contracandidat!
Iar tema asta a „anticorupției” e doar o ciorbă searbădă, acră și împuțită, băgată cu anasâna rumânilor de aproape 2 decenii: 2004 – anticorupție, 2009 anticorupție, 2014 – anticorupție, 2019 iar blestemăția asta populistă ce maschează lupta fratricidă a găștilor de ariviști, ciozvârtari, fripturiși și ciolănarzi.
Tema anticorupției este doar un vehicul mediatic, o trambulină populist-propagandistică, un laitmotiv obsolet și vetust dar care îi permit Rânjitului de la Hermannstadt „să  behăie” pe teme și subiecte atât de dragi lui și camarilei din spatele lui.

---------- 
 
Propuneri alternative de întrebare la referendum:

„Sunteți de acord că apa e udă?”

DA,
NU,
NU ȘTIU,
MI-E SOMN.

„Sunteți de acord că roata e rotundă?”

DA,
NU,
PROBABIL,
„E PUR SI MUOVE”

----------  

Eu aș pune-o de-un referendum la care cetățenii României să răspundă scurt: 

Sunteți de acord cu naționalizarea ultimelor resurse naturale ale României: gazele naturale din Marea Neagră și mineralele rare din Munții Apuseni? 

Vaileu!

Să vezi atunci prezență la vot ca-n North Korea: 127,(6)%
 
----------

Anticorupșăn

Ca să punem punctul pe i și umlautul pe ä, ö și ü:
Tema asta obsoletă și vetustă a anticorupției e aceeași ciorbă searbădă, râncedă și împuțită care le este vârâtă cu anasâna pe gât de vreo 2 decenii:
2004 – anticorupție by Moroi;
2009 – tot anticorupție de Moroi (și CU Moroi, după cum se va vedea în anii următori);
2014 – anticorupție by Klaus Adolf Plăvannis I cel Clăpăug – fantoșa cu cap sec, împlut cu câlți, paie, rumeguș și bulendre, cu mecanism de cutiuță muzicală avariată, având cheița întoarsă de bilderbergi și corporatiști;
2019 – surpriză! AN-TI-CO- RUP- ȘĂN!
 by Klaus Adolf Schicklgruber Plăvannis!
Bă, #lasonpizdamăsiidetreabă!
Cum să te hrănești DOUĂZECI DE ANI cu aceeași ciorbă împuțită, reîncălzită?
Chiar și caviar Petrossian să fie și tot te scârbești să bagi în tine aceeași și aceeași porcărie!
#Hy Seek Tear, Kameraden!
Mai duceți-vă-n morții mumelor voastre cu ciorba voastră reîncălzită!
Dați și voi o buca de pită pe vatră, c-o feliuță de brânzică ș-un fir de ceapă verde! Parol, Monșer!

----------
  
Cuvântul „șmecher” este de origine nemțească și provine din substantivul german „Schmecker” care înseamnă o „persoană cu un gust rafinat, un degustător”.

Termenul a ajuns pe meleagurile mioritice, căpătând în timp cu totul alte valențe semantice decât cele inițiale.
Povestea acestui cuvânt poate fi deslușită aici.
Ca o concluzie:
Klaus Adolf Plăvannis I cel clăpăug nicidecum nu este Ein Schmecker original, ci, prin parșivenia acțiunilor ce calcă în picioare Constituția, demonstrează doar că este un „maradonist” al politichiei de mărgăritar dâmbovițene.
Un borfaș cu aere de șmecher!

----------


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu