„Pour une Renaissance européenne” - scrisoarea rătăcită a lui Micron - Le Petit Gerontophile

 Doar ca o COMPLETARE a analizei autorului [n.r. Ion Cristoiu], s-ar putea interpreta această mișcare de fricțiune dintre USA și tandemul Franța-Germania și sub aspect militar. Mai ales sub aspectul producției de armament.

Status-quo-ul actual al Europei este unul de tip TRACTIR, cu USA matroana bordelului de securitate. Garanțiile de securitate oferite de USA în era Fart (Trump) se aseamănă până la coincidență cu serviciile oferite de cocoanele cu condicuță:

„Marchezi ÎNTÂI banul - te fut, pardon, te apăr o dată. Dacă mai vrei și repetir la apărare, atunci mai marchezi o porție de haraci.”

Acest haraci este evident cel puțin în cazul Koloniei Rröemenika. Anual, prin angajamentele de la integrarea în NATO, Rrö trebuie să plătească la Înalta Poartă Yankee un bir anual de aproximativ 4 miliarde de gologani verzișori, ceea ce corespunde procentului de 2% din PIB. Iar durerea mai mare este că aceste mormane de bănet nu se duc pe trufandale tehnologice, ci se duc pe tot felul de putregaiuri și ruginituri pe care americanii le au scoase din exploatare și azvârlite undeva draaqului prin deșertul Mojave.

Să mă ierte Domnul Zeu, dar despre rachetele interceptoare Patriot se făcea grăire acum vreo 30 de ani, la începutul anilor 90.

Ori, în anul de grație 2019, veleat 7527 de la Facerea Lumii, să irosești vagoane întregi de bănet pentru a cumpăra fier vechi la preț de adamante constituie cea mai bună exemplificare a paradigmei dubitative: „ori suntem proști, ori suntem proști. Din această dilemă nu putem ieși!”

Așadar, după această micuță raită pe tărâmul Mioriței cea gălbejite, revenim la scenariul fricțiunii transatlantice:

USA are de vânzare cantități uriașe de fier vechi. Ori, industria de apărare americană, cu marile ei corporații, cu tentacularele ei mecanisme de lobby, se știe că este unul dintre cei mai puternici factori decizionali din USA.

Atunci când au nevoie generalii și corporatiștii de o piață de desfacere a unor putregaiuri ajunse obsolete, imediat guvernul USA, prin Coloanele a V-a implementate în diferite țări, o pune imediat de-un Vietnam, de-o Coree, de un Afganistan, de-un Iraq, de-un Kuweit, de-o Sirie, de-un Kosovo sau de-o Libie.

Chiar mai mult, sunt în istoria recentă exemple nedovedite care atestă uriașa și necontrolata putere acumulată de acești Lorzi ai Morții: zice-se că au căderea de a decide chiar asasinarea unor prezidenți americani, deveniți indezirabili intereselor lor.

Booon!

Asta-i cu geambașul american de flinte Remington ruginite, vândute la echivalentul greutății lor în Pure Gold.

De partea astălaltă a Bălții Atlantice, s-au trezit doi prostovani cu talangă să se joace ei de-a Stategii de mucava. Pasămite babornița Aisha Merkel ibn Kasser și cu Le Micron Gerontophile se plictisiseră de jucat Monopoly în Reichstagurile lor și s-au gândit să treacă la sporturi extreme, dătătoare de adrenalină.

 

Așa că s-au scornit ei, gogomanii, la nici mai mult nici mai puțin decât să creeze o... armată europeană.

Oooooo!

Afront, blasphemie și futișag de mamuță în direct la adresa cowboy-ului american.

Cowboy care imediat și-a chemat la apel lobbyștii, sorosiștii, teroriștii ANTIFA, cărora le-a dat ordinul de zi pe unitate: 

„Diversioniști Yankey din toată lumea,

Vă ordon

ȘO PE MICRON!

Inga așa acum Micron – le Petit Gerontophile are parte de unele dintre cele mai ample mișcări protestatare din istoria recentă a Franței.

Morala, deslușită cu maximă obiectivitate și echidistanță față de părțile beligerante, s-ar putea enunța astfel

Proverbul rrumânesc „Gura bate kurul” a depășit bordurile naționale, căpătând valente universale.

El este valabil și pe Sena, și pe Rin, dar și la Uașinton.

În atare condiții, epistola rătăcită și neisprăvită a Micronului gerontofil nu poate catalogată decât urlet auirea la luna șuie.

Bate  și Micron fleanca ca să se afle în treabă și să-și zbârnâie olecuță coarda-i sensibilă de Napoleonaș refurbished.

Inutil de precizat că grăiește tare și răspicat ca să-l auză și Frau Aisha Merkel ibn Kasser, c-aia-i oleacă mai surdă de-o ureche și mereu repetă: „Ce-ai zâs, maică?”

Taaare mult iubește cotoroanța STASI să-l audă grăind pe cucoșălul galic.

Cum îl aude pe μBonaparte vorbind, uită de menopauză și are parte de senzațiile extatice ale orgasmului politicianist.