Moto: "În numele sfântului / Taci, s-auzi cum latră / Căţelul pământului / Sub crucea de piatră."

Nimeni nu poate spune altui om ce este adevărat. Adevăr e tot ceea ce există în jurul nostru. Dar fiecare trebuie să-l descopere în felul său propriu.

(Maximus - personaj din romanul „Iulian” de Gore Vidal)

Disclaimer

Dragii mei "prieteni" fanatici, psihopaţi şi intoleranţi, sclavi ai prejudecăţilor, beneficiari ai impresionantului IQ egal cu numărul de aur, Proprietari în drept ai Pietrei Filosofale, Ctitori ai Pietrei Unghiulare, Păstrătorii Tainei Cuvântului Incipient şi Deţinători ai Adevărului Absolut, pentru preacu(r)vioşeniile voastre, această admirabilă echipă de la Google, buni cunoscători ai structurii psihopatologice a unei comunităţi, cu anticipaţie au prevăzut în bara de unelte butonul "URMĂTORUL BLOG".

Vă rog să nu vă sfiiţi în a-l utiliza!


Pagini

joi, 7 martie 2019

Unde se duc cănile de cafea când se duc?



Da nu trebe să-mi pară rău din doo motive:

Primul la mânuță e c-am impresia că ș-o făcut singură seppuku, fiindcă s-o agățat ea singură de tocul ușii, când am trecut pe lângă el și mi-o zmult-o din mână.

Am impresia că se sâmțea singură, fără cafeli dintr-alea amirositoare a meșteșug

Ș-al doilea motiv: o pierit cu demnitate și cinste
Adicătelea tocmai ce o spălasem ș-o clătisem
S-o răposat curată, așa că o să ajungă în raiul cănilor de cafea.

Amiiiin!
-----
Inga, amu am realizat și unde-i Raiul cănilor de cafea: în Cana Galileii

3 comentarii:

  1. Asa cum ai scris, Cana a murit demna, curata. A acceptat cu gratie o viata intreaga sa serveasca scopul, fiind pe rand murdarita, supta, impinsa, bruscata. Dar a slujit scopul, si-a dus crucea. Nu stiu cat de multa metafora e in cioburile si postarea de mai sus, dar ma gandesc si nu pot sa nu fac o paralela cu slujirea ce se pregateste sa moara murdara... Nu a slujit scopul corect, cel pentru care a fost unsa... S-a curatit prin media aservita si avida de curat-murdar.... Si acum moare jegoasa, fara demnitate si cu chilotii manjiti de propriilei frici,la ambele gauri... RIP pentru Cana, sictir pentru lolofrigida!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Rezultă chiar mai mult decât o metaforă ascunsă, cu mult mai cuprinzătoare decât tristul destin al unei scule-jucării (tool-toy), o jalnică liftă năimită având gena mercenariatului întipărită definitiv în genom și care, prin prețul derizoriu al blidului de linte pe care se vinde alogenilor și dușmanilor României, întinează și blasfemiază până și infamia arhetipală a celor 30 de arginți ai Iscarioteanului.

      Metaphora se referă la calitatea esențială: „curățenia”. Care în nici un caz nu are vreo asociere referitoare la aspect, la ornamentație, la eventuale inserții aurite.
      Poți fi în viața asta o cană amărâtă, modestă, care atunci când vine sorocul să te duci - în Cana Galileii - să poți pleca oricând CURAT.

      Ștergere
  2. De la ocări și imprecații de zicalaș de Bukovina, să faci metafore și să aduci simboluri pornind de la câteva cioburi...ce să mai zic :) ?

    Ești inedit și versatil, Edel !

    ...și peste toate astea, ești un om constant și de onoare !

    RăspundețiȘtergere