Moto: "În numele sfântului / Taci, s-auzi cum latră / Căţelul pământului / Sub crucea de piatră."
„Nimeni nu poate spune altui om ce este adevărat. Adevăr e tot ceea ce există în jurul nostru. Dar fiecare trebuie să-l descopere în felul său propriu.”
(Maximus - personaj din romanul „Iulian” de Gore Vidal)
Disclaimer
Dragii mei "prieteni" fanatici, psihopaţi şi intoleranţi, sclavi ai prejudecăţilor, beneficiari ai impresionantului IQ egal cu numărul de aur, Proprietari în drept ai Pietrei Filosofale, Ctitori ai Pietrei Unghiulare, Păstrătorii Tainei Cuvântului Incipient şi Deţinători ai Adevărului Absolut, pentru preacu(r)vioşeniile voastre, această admirabilă echipă de la Google, buni cunoscători ai structurii psihopatologice a unei comunităţi, cu anticipaţie au prevăzut în bara de unelte butonul "URMĂTORUL BLOG".
Vă rog să nu vă sfiiţi în a-l utiliza!
ș-asta-i de la eMAG prin curier 
Edel, cre’că dușmanii tăi sunt nu de clasa ci din clasele I-IV :) poștata ta , pare o pagină ruptă dintr-o carte de basme și folclor rusesc în care a fost odată că niciodată o babushcă cu apucături de chivuță și fără stare , dar , mai ales, dădea din clontz de dimineață până seară. Baba nu se lăsa nici gând de acest obicei, îl albea pe bietul om, cu trăncăneala ei.
RăspundețiȘtergereCe-mi place, e că moshul stă liniștit cu gândurile lui și nici c-o ia în seama ! Imaginea este sugestivă, într-adevăr ! babornița, în loc să-și vadă de turtele ei, de pâinea ei sau plăcinte ce-o fi vrut ea să facă, îi pune consoartei aluatul în cap și așa ajunge moș Puleașcă al tău dintr-un bărbat chipeș si authentic, unul de cinema.:Gandalf the Grey !
ce mă distrează e că cel care a ilustrat cartea poștală nu cred să fi fost vreun simandicos filosof căutător de simboluri. S-a inspirit chiar din viață domestică. Chiar și io știu doo muieri care i-au pus bărbatului în cap oala cu sarmale și cu fasolea afumată:)
M-a topit soba aia de pământ și mârtanu’ cocotsat, care se uită curios la babă si la moș. Una peste altă, cam așa ar trebui să îmbătrânească doi oameni în bordeiul lor modest. când copiii dusu-s-au fiecare la casele lor , rămân doar ei doi , uitați de lume, cu bune și rele și cu-un copchil de suflet: un porcushor, un câine sau un motan...sau tus’trei copchii.
Despre grozăvia de la Emag , nu zâc nimic, k mă ia cu scurtcircuit :)
p.s. dacă ai timp și te lasă inima-ți de diamant , vreau și eu poștalina scanată la rezoluție bună !
Era să uit : La multi ani, Edel !
Mulțămim, mulțămim!
ȘtergereMotanul de pe cuptior e Taz al meu, pe care mi l-o furat niște bulangii fără suflet.
Poza e scanată la rezoluție mare - 600 dpi, deci poate fi downloadată chiar de aicișa.
Cât despre aluatul pe care i-l pune babușka în capul moșului, ce să zic?
S-ar putea să fie o formă avansată de afectivitate.
Sau s-ar putea să fie o formă arhaică de mască cosmetică. Cine poate ști?