”POSTAC”: troll versus comentator

Clasificarea postacilor:

a) zeloți pnl-gestapoviști   卐

b) talibani kominterniști.   ☭

ATÂT!

În afara acestor 2 categorii-etichete, în mintea postacilor de partid și de stat NU MAI EXISTĂ LOC PENTRU CALEA DE MIJLOC.

Acești postaci, ce reprezintă doar 40% din electori, sunt aproximativ egal împărțiți: 20% trolli ai neo-nazismului de KL și 20% trolli ai neo-socialismului de gulag.

Pentru ei, oricare reprezentant al celor 60% MODERAȚI, care nu pupă nici kururi kaghebiste, nu ling nici cizme gestapoviste este în mod obligatoriu etichetat din tabăra adversă:

– spui ceva de rău de sică mandolină sau Plăvannis – ”Aha! ești un troll plătit în kopeici”;

– spui ceva de rău de liviu zDrăngănea ot deli-orman – ”Aha! ești un troll plătit în bitcoini de-ai lui Soros”.

Pentru acești EXTREMIȘTI ai non-comunicării, nu există tabăra de mijloc, a celor mulți, a celor moderați, a celor ce discern valoarea de adevăr a informației trecând-o prin filtrul gândirii critice (analitice).

Pentru talibanii Komintern Ordinul de luptă este inspirat din puțul gândirii Tătucului Stalin:

„Cine nu-i cu noi e împotriva noastră!”

Pentru zeloții Gestapo, ordinul de luptă a fost enunțat în biblia ideologiei lor – Mein Kampf:

„Cine nu-i cu noi e împotriva noastră, deci să-i rupem capul!”

La atât se reduce clasificarea postacilor și modul lor de reacție instinctuală: la doi poli radicali, asemenea motorului Otto în doi timpi.

Pentru zeloți și talibani am sintetizat cele de mai sus într-o formă grafică accesibilă minții lor binare: SPECTRUL POLITIC.

post-script: Io* am reușit chiar „performanța” ca în aceeași zi, la același articol, funcție de același comentariu, să fiu etichetat:
- de zeloți drept taliban pesedist, 
- iar de talibani ca fiind zelot gestapovist.

Chiar că-i o treabă ce aproape că frizează ubicuitatea… ideologică.

Să fii simultan și kaghebit și gestapovist!

După mintea basică a unor pitecantropi de partid și de stat, a căror procese cognitive se aseamănă funcționării motorului Otto în 2 timpi!

----------------

În fapt, articolul lui Nistorescu pune un picuț eronat datele problemei.

NU POSTACUL este categoria subiect al editorialului cât mai ales TROLLUL DE PARTID ȘI DE STAT.

Trollul de partid poate fi lesne creionat:

 

– fiind un trecător prin școli ca rața turboreactată, este agramat și cu o cultură generală superficială;

– fiind provenit din categoria „lipitorilor de afișe”, se deduce un IQ al postacului mult sub media generală de 90-100 de unități.

– postacul „compensează” la modul „strălucit” disparitățile anterioare, excelând la capitolul tupeu, neobrăzare și impertinență. Mai rar specie de impertinent ca postacul de partid;

– nu în ultimul rând, postacul de partid este de un catârism înfiorător. Doar bardoul, din regnul animal, să atingă asemenea nivel al încăpățânării.

Poți să-i demonstrezi o teză, o analiză, o prognoză, un eveniment etc. cu argumente, cu probe de o evidență incontestabilă, cu date științifice, statistice sau de orice altă natură, ei bine, postacul de partid o va ține pe-a lui înainte. El are doar CERTITUDINI, îndoieli niciodată! Știe el MAI BINE ÎNTOTDEAUNA CUM E CU TOATE CELE!

– maieutica, știința și arta dialogului, este un cuvânt radiat din vocabularul postacului. Pentru postac, „dialogul” se rezumă la rafale de sloganuri și lozinci, luate cu copy-paste din vreo cuvântare de tipul „Tezelor din Aprilie”. Aceste rafale lozincarde au o cadență ca de mitralieră rusească Maxim pe afet, cu răcirea țevii prin apă sau ulei.

Atât înseamnă dialog la postac. Să-ți verse-n cap hârdăul lui de zoaie și lături propagandistice.

Spre deosebire de POSTAC, cititorul inteligent, care se transformă în COMENTAC, poate aduce un plus de informație, poate oferi o analiză argumentată, pertinentă, sau poate LIVRA O IDEE ORIGINALĂ.

Mai ales aceste ultime idei originale sunt cele mai vânate de „gazetarii” ideii culese din subsolul articolelor.

D. Andronic, I Cristoiu, C, Nistorescu sau S.R. Stănescu (ca să-i menționez doar pe câțiva), știu foarte bine la ce mă refer.

Așadar, postacul e un bardou al non-comunicării, comentacul inteligent este o mină de aur, o sursă de „idei livrate”.